Listen to your heart
…look what you didn`t take from me…
Da, ma simt puternica, simt noul inceput…cunostintele noi se aduna, perspectivele prieteniilor se incheaga…este totul atat de incitant, de frumos 
Da, sunt dezamagita de cei din jurul meu, de persoane destul de apropiate…pe care asa le consider(am) eu…Nu vreau sa ma gandesc la asta, ma doare, din pacate…si din pacate sau nu observ ca devin ceva mai “rece” (asa cum mi-a fost spus), poate putin mai puternica as spune eu…in fata celor care inconstient sau nu ma fac sa sufar. Daca devin ceva rece, egoist, doar voi sunteti de vina….iar asta nu o poate contesta nimeni.
Se apropie inceputul nou, il simt din ce in ce mai aproape, pot numara zilele concret. Pana atunci va mai fii o scurta iesire la mare/munte (apropo, daca aveti un cort, anuntati-ma si pe mine, va rog! ) si cateva alte iesire cu cunostinte noi sau mai vechi. Vreau sa cunosc mai multe locuri noi mie, mai multe persoane, simt cum ma “hranesc” cu asta.
Cred ca latura mea “vampirica” se resimte din ce in ce mai mult, iar asta poate nu este totusi ceva rau pt ca ma face sa ma simt mai puternica. In casti imi suna Robbie Williams de 2 zile (Karma killer), ma face sa ma simt bine, ok, love is gone, so what! The hell with it! Daca stau bine si ma gandesc nu cred ca mi-a adus ceva bun pe termen lung, poate doar aceasta “putere” pe care o resimt acum, care stiu ca va fii benefica la un moment dat in timp.
Cineva zicea de curand ca admira curajul meu de a-mi expune sentimentele pe acest “blog”…eu as spune ca este o lama cu doua taisuri…nu vei stii niciodata cand te poate lovi cineva…dar la fel de bine, nu stii cand se poate sa cunosti pe cineva atat de special incat sa iti schimbe viata.
Nu vreau sa mai repet ca le multumesc tuturor celor din ultima perioada…se stiu ei si ii stiu si eu:)
Cineva zicea ca nu ii plac complicatiile…considerati o relatie de cel putin iubire o complicatie?! Mie mi s-a parut extrem de absurd si nu cred ca voi considera vreodata altfel. Daca aveti voi vreo alta opinie…Bine, este adevarat ca daca nu simti nimic, este cam greu, dar daca “crezi, ti se pare ca e ceva”, poate ar fii mai bine sa pleci putin urechea la ceea ce iti bate in piept si sa asculti, s-ar putea ca EA sa vrea altceva….
So…listen to your heart…no regrets…but this advice is for those with a strong heart…
Feelin` good…
…this feels so good…
Ultima perioada mi-a adus niste “cunostinte” noi tare interesante…spun asta pt toti cei pe care i-am cunoscut in ultime vreme, precum si pt cei care vor vrea sa ma cunosca in viitorul apropiat.
Asa, si ce daca i-am cunoscut in cadrul asta virtual care se cheama Internet?! Ce daca poate unii au intentii ascunse, ma “folosesc” sau doar vor sa discute cu mine din curiozitate…Sincer, nu imi pasa pt ca si eu ii folosesc pe ei, dar la un mod mult mai ascuns…Ma folosesc de ei pentru a-mi calma spiritul, pt a-mi reface ego-ul. Iar pt asta le multumesc.
Mi se pare uimitor si extrem de bine ca pot purta o discutie cu niste persoane pe care le vad pentru prima data si cu care vorbesc despre bursa, credite sau pur si simplu dragoste… M-am cam saturat de persoane (mai ales masculine) care la 21 de ani inca mai au problemele si complexele pubertatii…repet, GROW UP A LITTLE!
Cum am spus si intr-un post mai vechi, simpla apropiere este cea mai interesanta parte a relatiei de orice tip dintre doi oameni.
So, faceti ca mine, luati-va o perioada in care sa cunoasteti cat mai multe persoane, sa selectati, sa va simtiti bine, no strings attached.
Multumesc pt starea asta de bine
What the fuck?!?
Trecand cu greu peste somnolenta de fiecare dimineata, azi combinata si cu lene, vreau sa afirm ca Internetul este prea MIC!!! Nu vi s-a intamplat niciodata sa umblati aiurea pe bloguri, site-uri, samd, si sa dati acolo de persoane cunoscute, poate chiar foarte apropiate? Eu deja m-am plictisit de asa ceva!
Acum 5 min ma “delectam” cu un blog cand vad un link in stanga paginii catre cineva cunoscut…Gezzz, just leave me alone, v-ati gasit acum sa ma “bantuiti”?
Nu mai poate lumea sa se bucure de Internet fara sa fie indispus de chestii d-astea.
Imi vine sa spun “Internetul este prea mic pt noi doi!”, dar replica fiind pentru mai multe persoane.
In fine, nu vroiam decat sa afirm chestia asta si sa spun ca sunt doua explicatii, ori persoanele alea umbla prea mult pe net, sunt “populare”, ori “cotrobai” eu prea in adancurile site-urilor…
Just STOP!
To be or not to be
Dinu: ce imi zici tu se numeste dependenta
Copila`atomica`: da, o stiu
Copila`atomica`: si o recunosc
Copila`atomica`: dar nu pot scapa de ea
Copila`atomica`: iar acum am intrat in sevraj….in seara asta, ACUM
Men are pigs…something new?
Este o chestie pe care o observ de ceva vreme, mai ales in Bucuresti, in orasul meu natal chiar nu mi s-a intamplat…ciudat…
Nu stiu, poate ca in Bucuresti sunt mai multi tarani (no ofense) sau poate doar densitatea este mai ridicata…de tarani.
Nu inteleg claxonatul, fluieratul, glumele proaste la adresa unei fuste! Adica, ce dracu, nu ati mai vazut o fusta la viata voastra???? Si nu ma refer la cei tineri, care poate ca mi-ar fi placut sa fluiere 
, ci la taranii/mosii/libidinosii care fac apropo-uri pe strada…Ma depaseste complet.
Asta este un motiv minor pt care urasc barbatii….imi fac greata! Si totusi, nu ar trebui sa ne simtim prost pt ca aratam bine doar pentru ca niste tarani trec pe langa noi…
Later edit (a doua zi): azi am blugi si tot claxoneaza astia pe strada, cred ca au o problema GRAVA…just leave me the fuck alone!
Erase&Rewind
…erase and rewind…`cause i`ve been loosing/changing my mind…
Totul incepe iarasi, mai mult ca niciodata, noi usi/oportunitati apar…am inceput procesul schimbarii locului de munca, va fii greu, o sa am un an dificil, “fierbinte”, dar stiu ca voi reusi, trebuie sa reusesc pt ca de asta depinde viitorul meu. Da, voi reusi, chiar si singura, pentru ca ma simt cea mai puternica, mai puternica decat m-am simtit vreodata, vad ca pot fi apreciata, vad ca unora le pare rau ca nu ma vor mai vedea la acest post de munca…
Inceputurile sunt intotdeauna grele, dar capacitatea umana de a se adapta la conditii este imensa. Asta simt si eu, cum ma las usor dusa de val, pentru ca putin mai tarziu sa ma simt pe creasta lui…pe varful lumii…cat mai sus unde aerul este atat de rar, unde lupti pt a supravietui, dar cu atat mai mult te simti mai bine cand reusesti.
Urmeaza ani dificili, dar stiu ca peste 3 ani o sa fiu o proaspata absolventa de master, dar cu doua diplome “grele” in buzunar, cu care mi-as putea croi drum oriunde, oricum…asta ma ajuta, asta ma face sa rezist si sa lupt in continuare, pentru dezvoltarea mea… dezvoltarea umana este cea mai importanta parte a vietii unui om…daca nu ne-am fi dezvoltat, am fi fost inca la stadiul epocii de piatra.
Consider ca evolutia vine din vise….daca nimeni nu s-ar fi gandit, nu ar fii visat la zboruri interplanetare, la zborul pur si simplu, sau la orice alta inventie umana, acestea nu ar fi existat….visele sunt importante si, pe masura ce le ai, inconstient, tinzi spre ele, incerci sa le atingi….si chiar reusesti, la timpul potrivit…
Da, am invatat sa am rabdare, am invatat sa fiu mai “egoista”, sa imi vad interesul, cum zice mama…si nu imi mai pasa atat de mult ca in patul meu sunt doar eu…
Simpla apropiere pe care o am in ultima vreme cu anumite persoane, sau multitudinea de noi persoane pe care le intalnesc, ma fac sa ma simt atat de bine…fiecare persoana aduce ceva nou, iar imbratisarile prietenesti si glumele natural facute sunt atat de bune pentru mine, va multumesc pt ca ma mai luati in brate din cand in cand
Parfumurile intalnite pe strada imi amintesc de liceu, de cand abia invatam ce este dragostea…mi-ar placea sa ma intorc acolo, era atat de bine…
Dar nu, erase&rewind…totul de la zero, totul se construieste acum!
What will you do?
Ce o sa faci atunci cand trecutul se intalneste cu prezentul? Cand trecutul te ia in brate, te linisteste, iar tu te simti ca la 18 ani? Vi se pare corect?!
Vi se pare normal sa faceti incursiuni in trecut, vi se pare logic sa nu puteti scapa de trecut, sa va simtiti in prezent atat de bine cu trecutul care demult durea?
Intrebari fara raspuns…
Starting to live!
Asteptand sa se “increteasca” privelistea…
Da, am plecat, chiar daca “mama” mi-a zis ca nu e bine, chiar daca toti au zis ca va fii urat, chiar daca pana la urma sunt in compartiment cu un strain si nu cu niste prieteni, cum trebuia.Nu e prima oara cand se intampla asta si cu siguranta nu va fii nici ultima, dar ma resemnez. Este soare, se strecoara prin usa compartimentului, este tocmai bine, racoare, ca sa nu mor de cald. Cerul albastru nu are cum sa nu tina cu mine. Abia astept sa vad muntele, sa urc putin, sa-mi curat plamanii, mintea si sufletul. O sa fie bine, ca intotdeauna, ce naiba!Ma bucur de muzica buna din casti, de cartea ce asteapta sa o termin. Lipseste doar cafeaua, dar se rezolva si asta cand voi ajunge la Sinaia.
Si s-a incretit deja….
Este atat de frumos…Chiar in acest loc am fost acum 7 luni si cateva zile…Eram trista si atunci, nu-mi dau seama daca mai mult decat acum, dar la fel ca si atunci imi spun: “Am sa trec si peste asta…Ce va fii, va fii…” (Voltaj).Am oprit muzica, ascult muzica muntelui, iarba este plina de greieri.Intre timp am facut rost si de cafea, care ma imbie cu un parfum tare si dulce in acelasi timp, ca si viata, de altfel.Mai sunt 4 scaune la masa asta, dar nu sunt decat eu si rucsacul meu, nu conteaza…poate aveam nevoie de linistea asta totala (mai putin greierii J).Sincer, sunt un om al muntelui chiar daca m-am nascut, din pacate, la campie. Ador muntele si m-as muta aici daca as avea ocazia. Viata aici este atat de simpla, iar simplitatea in viata este buna…Norii astia albi sunt atat de frumosi si se misca atat de aproape si de repede, incat ai senzatia ca ii poti atinge.M-am hotarat ce voi face in acele zile libere din sept. nu imi fac niciun plan, doar un bagaj mic si niste bani. Plec unde vad cu ochii…la propriu. Oricum, planurile nu se indeplinesc mai niciodata, asa ca de ce sa ne mai chinuim?!Pur si simplu, ma voi duce in gara si primult tren “interesant” pe care il vad, il iau. Vreau sa vad cat mai multe din tara asta pentru ca este atat de frumoasa, chiar daca noi nu o vedem.Probabil o sa merg singura, nu cred ca voi gasi pe cineva atat de nebun ca mine. Dar sincer, eu nu o consider nebunie, ci doar…libertate.Insa, pana atunci mai am un weekend de mare si unul de Timisoara planificate, ambele fiind la fel de dorite, mi-e dor de ambele. Nu stiu, nu vreau decat sa plec oriunde, numai sa simt ca fac ceva, sa zambesc atunci cand pleaca trenul din gara, sa am destinatii…
Urmeaza cota 2000…
Si a fost cota 2000, chiar mai mult de atat…am mers spre Piatra Arsa, am coborat Jepii Mari…dar asta nu singura JEste incredibil cum cauti oameni deosebiti in zilele obisnuite si nu gasesti, dar in creierii muntilor unde sunt 10oameni/km patrat reusesti asta. Si nu doar o persoana am intalnit, ci chiar doua. Ambele fiind doamne la o varsta respectabila, insa atat de pline de energie incat ma intreceau si pe mine, copila atomica J Doamna Nuti si doamna Laura care m-au condus pe tot acel traseu deosebit. Le-am multumit personal, dar o fac si asa. Chiar mai mult, azi este ziua dnei Laura, deci a fost si mai interesant. Ambele fiind “bastinase”, am avut ce invata de la ele.
Pe drumul de intoarcere…
Acum peisajul se “descreteste”, insa stiu exact unde voi veni in toamna si stiu ca va fii super, chiar daca voi veni singura pt ca cele doua doamne s-au “angajat” sa-mi arate toate minunatiile din imprejurimi. Stiu ca va fii superb.In ultima vreme am extrem de multe deja-vu-uri. Nu stiu de ce, dar le am zilnic si sunt chiar pregnante. Azi, de exemplu, am avut unul in timp ce luam masa cu Alex (baiatul dnei Laura) care a fost “insarcinat” sa-mi tina companie si sa ma conduca la gara.:)Multumes astfel si lui pentru ca a ras cu mine si ca a avut grija de mine, chiar daca si numai pentru o ora.Offf….daca n-ar fi fost maine serviciul…acolo as fi ramas.Este prea mult de scris in cuvnte, nu poti intelege decat daca esti personal acolo…aerul tare, plamanii care se dilata, cum batea vantul prin jepi, iar ei parca aplaudau J Nu, este pur si simplu prea greu de povestit.
I can`t wait september…
Love yourself…MORE!
…i have to, i just have to…i don`t want to, but i have to…
Asta este concluzia la care am ajuns, nimeni nu o sa te iubeasca mai mult decat o faci chiar tu pe tine, asa ca ce rost mai are sa mai incerci sa cauti iubirea?
Atunci cand mergi pe strada, iti canta ceva in casti, ceva trist, dar pe un ritm vesel, iar tu zambesti pana la urechi, simti cum inima iti bate mai tare, parca plutesti, dar totusi esti singur….atunci stii ca te iubesti, stii ca te simti bine in pielea ta, stii ca poti face orice pentru te simti regele/regina lumii…
Asta este un sentiment care ma umple de bucurie. Nimic nu este mai frumos decat asta, nimic nu este mai cald decat imbratisarea unui prieten, care poate ca este interesat, dar este interesat sa te vada ca zambesti. Apreciez asta si asa ar trebui sa faca toti oamenii care vor sa intre in categoria oameni…
Agitatie multa, oameni care se bazeaza pe mine, intr-un fel sau altul…asta este bine sau rau, depinde gradul si felul “depinderii”. Dar totusi imi place, ma fac sa ma simt utila.
Trebuie sa imi gasesc un rost pe undeva pe aici…undeva trebuie sa ma astepte “rostul” meu…momentan sunt in deriva, si vreau sa mai stau asa, trebuie sa mai stau asa ceva timo mai indelungat, dar…sper sa nu ma scufund.
Sfatul meu este sa va iubiti pe voi insiva mult mai mult decat ii iubiti pe altii, asa veti fii siguri ca oricum, oricand, cineva va iubeste si nu este cineva de sus, ci chiar voi insiva…
MI SE RUPE DE PAREREA TA!
august 14, 2007 at 2:56 pm (Uncategorized) (anonim, comment, gluma proasta, indiferenta, nervi, prostie)
pentru persoana foarte inteligenta care da commenturi aiurea….daca nu ma cunosti, mai bine taci.
acest blog nu este facut pt a afla parerea nimanui! singurele pareri care conteaza pt mine, ale celor apropiati, le stiu, si sincer, nu sunt atat de rele pe cat spui tu.
deci, concluzia, nu imi pasa frate de parerea altora decat a celor la care tin.
daca zici ca ai avut ocazia sa ma intalnesti, nu inseamna ca ma cunosti, deci stai in banca ta, in cazul in care am fost la tine pe blog, nu cred ca te-am jignit, nu am facut nimanui asta pe blog, deci, nu consider ca ti-am facut tie ceva.
incep sa cred ca “blogosfera” asta este ceva extrem de dubios, care se vrea a fi libera, dar de fapt este plina de prejudecati si judecati, in acelasi timp.
credeam ca gasesc un loc unde ma pot exprima liber fara sa fiu judecata…dar vad ca ma insel amarnic, si aici sunt persoane care nu stiu de libertatea opiniei.
daca eu vreau sa injur o fac, daca vreau sa iubesc, o fac! nu inteleg ce va pasa voua!
si da, sterg commenturile pt ca nu ma intereseaza, am sters si commenturi frumoase, de la cineva drag, dar asta pt ca nu vreau sa fie vazute….
iar daca cineva are ceva de zis, sa se prezinte si sa argumenteze ceea ce spune. commenturi anonime sunt sincer, de gradinita. eu spun mereu in fata ceea ce cred si nu mi-e teama sa imi asum consecintele, asa ca…GROW UP A LITTLE!
daca nu iti place ceea ce scriu aici, este foarte simplu, nu mai citesti! nu te obliga nimeni, sincer, sunt foarte multumita cu media de 50 vizitatori pe zi, asa vreau sa ramana!
LATER EDIT: si mi-am dat seama cine ar putea fii persoana, nu bag mana in foc, dar…oricum, ciudat cum ultimul cuvant scris da in vileag totul…:)) (ca sa raspund commentului sters: un nume de 4 litere (prescurtat), are 8 litere complet, incepe cu V, probabil….doar banuiala mea!)
Permalink 6 Comentarii