Numai din vina voastra!
Da, din vina voastra, comentatori idioti, oameni care nu inteleg sentimente, care nu stiu sa aprecieze…
Din cauza voastra acest link nu mai functioneaza, blogul a fost sters si numai vina voastra….
In ultima luna 3 bloguri din cele citite de mine s-au inchis, sters, de ce?! Pentru ca, spun ei, sunt oameni care nu stiu sa aprecieze ceva scris din inima…. iar asta este atat de adevarat… VA URASC, comentatori idioti si oameni fara esenta!
LATER EDIT: YEY! Adelix a revenit! 
)
Ce mai ramane…din noi?
Poate este de la raceala, poate de la oboseala, poate de la toate pastilele pentru raceala pe care le-am luat zilele astea… poate pentru ca se apropie Sarbatorile de Iarna, poate pentru ca imi este prea dor… poate pentru ca vreau sa fac pe cineva fericit… Dar ma gandesc la amintiri, la ceea ce ramane din noi, in urma noastra.
Deseori, aproape zilnic, ne spunem sa nu uitam un anumit lucru, ne putem alarma pe telefon/calculator, rugam pe cineva sa ne aminteasca sau pur si simplu, ne scriem un biletel sa il avem in fata ochilor, ne facem un semn cu pixul pe mana… ca sa nu uitam.
Nu, din contra, sa uiti este destul de greu, dar depinde despre ce anume vorbim. Lucrurile marunte, mediocre, banale, le uitam imediat, nu ne intereseaza. Un prieten incerca sa imi spuna acum cateva seri ca nu conteaza faptul ca a uitat ca eu fac doar 3 ani la facultate, ca nu astfel de lucruri definesc un om, nu asta ma defineste pe mine. Sunt de acord, are dreptate… ceea ce ne defineste este caracterul, energia, amintirile pe care le lasam in urma.
Cum ar fi viata daca nu am avea memorie?! Ma refer la acea memorie a persoanelor, daca am uita la cateva zile cine este persoana de langa noi? Lumea ar fi un haos, am fi cateva miliarde de oameni pe pamant, dar singuri… Nu, eu nu pot uita, eu cred ca nu vreau sa uit… persoanele care au trecut peste/prin mine ma definesc, ele m-au “construit” putin cate putin, ele ma schimba in permanenta, ele mai fac mai buna sau mai puternica, chiar si prin lacrimi… Da, am contestat modul in care am invatat anumite lectii de viata, dar esenta este ca le-am invatat, iar data viitoare nu voi mai gresi.
Simt cum voi, prin toate bucuriile/lacrimile la care m-ati “supus” m-ati facut mai puternica, iar pentru asta nu o sa va uit, buni sau rai, cum ati fost voi… Ranchiuna nu exista, poate doar unele regrete, dar timpul a trecut, amintirile incep sa se cimenteze, sa devina o masa compacta alaturi de celelalte amintiri care nu mai dor de mult timp… sunt doar… clipe din trecut, fara aproape nicio relevanta pentru prezent si, cu siguranta, o relevanta zero pentru viitor.
Vreau sa nu fiu uitata la randul meu, vreau ca oamenii pe langa care trec sa ramana cu amintiri despre mine, sa ii “construiesc” si eu pe ei, asa cum am fost, la randul meu, construita… Nu stiu cum, poate prin energie, prin zambet, prin pofta de viata… dar vreau sa ii “misc”, nu vreau sa fiu doar o alta umbra pe acest pamant.
Relatii apar, se nasc, relatii mor… dar raman in amintirile noastre, oricat de neinsemnate ar fi fost… Inca ma intreb daca memoria este un dar de la Dumnezeu sau un blestem al Diavolului… probabil putin din amandoua…
Da, au fost momente in care v-am urat pentru ceea ce ati zis/facut/simtit sau tocmai pentru ceea ce nu simteati… dar acum… totul a disparut ca fumul de tigara…
Sufletul meu este obosit, dar doreste sa iubeasca… doreste inca un puls rapid inainte de a muri cu totul… nu vrea sa accepte moartea asa usor…
Mi-e dor sa … SIMT!
Un post inspirat de un prieten…
Mi-e dor sa SIMT, asta este adevarul… mi-e dor de o dimineata lenesa de weekend, mi-e dor de o seara racoroasa de vara… mi-e dor sa fiu luata in brate, mi-e dor sa ma sufoce cineva cu o imbratisare… mi-e dor sa simt ca vreau sa strang in brate pe cineva, ma racesc… simt cum mor pe dinauntru…simt ca am murit putin, simt ca mor putin in fiecare secunda… sa vina cineva sa ma salveze…
Vreau sa simt cum adorm langa cineva, vreau sa lenevesc langa cineva, vreau sa ma cuibaresc langa cineva… nu, nu imi este dor de nimeni anume, imi este dor poate doar de mine… imi este dor de sentimentul iubirii, imi este dor sa simt, nu imi este dor de nimeni anume, ci doar de un “cineva” neprecizat… necunoscut, dar mult prea dorit…
Sunt legata de maini, poate chiar si de picioare, nu mai am timpul necesar pentru a cunoaste oameni noi, nu mai am timp prea mult sa ies in oras… ma invart in cerc si vreau sa ies de aici! Trebuie sa ies, cred ca deja l-am rupt, momentul in care voi iesi DEFINITIV din cerc este aproape, mult prea aproape, incat mi-e teama…
Acum simt dor, insa nu mai vreau sa simt asta, vreau sa simt iubire, caldura, imbratisare si nu….singuratate.
Oare ne putem alege sentimentele sau sunt si ele supuse asa-zisului destin? Alegerile noastre chiar sunt supuse unei forte supreme?! Chiar nici sentimentele nu le putem alege? Asta este evident ca nu imi pot alege, dar totusi…nu cred ca o face nici vreo forta suprema… si atunci?! Cum se face ca unii oameni sufera de singuratate, iar altii nu stiu cum sa fie mai singuri, nu suporta lumea din jurul lor? Eu vreau cat mai multi prieteni (si le multumesc astfel celor care sunt langa mine), vreau cat mai multi “soulmate”, asa cum imi place mie sa ii “alint”…
Este un amalgam de ganduri, dorinte in mine, simt cum sunt pe punctul de a exploda, simt cum am nevoie de cineva care sa ma tina in brate pentru a nu tipa… pentru a nu plange…
Come… whoever, wherever you are…
AMR 4, 5, 12, 13, 14… :D
Da… in continuare astept… dar acum stiu exact ce astept, nu astept niciun Print, Fat-Frumos sau mai stiu eu ce aberatie, astept o vacanta si astept un Om… un Om cu O mare… AMR cateva zile… de ceva timp incoace tot numar zilele ramase.
Am avut o saptamana agitata, cu putin timp liber ca si cea care a inceput astazi… clienti la servici, rapoarte de facut, lucrari de dat, proiecte de inceput si finalizat…si asa mai departe… Dar va fi bine, trebuie sa fie bine, nu trebuie decat putina organizare.
Vine o vacanta binemeritata, departe de birou, facultate, Bucuresti, departe de tot. Cateva zile acasa si cateva la Brasov, abia astept! 
Vreau sa merg la patinoar (sper sa nu imi rup gatul), vreau sa cunosc porumbeii din Brasov, caci pe cei din Timisoara ii stiu prea bine, vreau sa fac multe poze, sa mi se faca multe poze, vreau sa am un Revelion frumos (daca nu se poate perfect), vreau sa ma plimb, sa ma bat cu zapada, sa ma dau cu saniuta, sa beau un vin fiert cu scortisoara dupa o zi plina de zapada, vreau sa vad un film bun, la caldurica, dupa o zi obositoare de plimbat, in timp ce afara viscoleste. Se pare ca anul acesta va fi unul cu zapada, exact ce imi doream de mult timp. Sunt sanse sa nu am bradut anul acesta 
Dar vad eu, poate reusesc
Astept ziua de vineri cu nerabdare, cu aceeasi nerabdare cu care o astept pe cea de 30 decembrie 2007.
Sambata voi pleca acasa, in oraselul meu clasic de provincie… da, nu este mare, nu ai unde sa iesi prin oras, nu prea ai ce face, insa este liniste, putine masini, putina lume pe strada. Iar acum este zapada Abia astept sa stau in casa cu o carte buna in fata, la caldurica, iar bunica mea sa imi faca poftele. Mi-e dor de ea si de mama… dar se va rezolva curand 
Cam atat, somnul ma biruie in acest moment, iar Bon Jovi nu reuseste sa ma mai trezeasca. GATA, trezirea…ma apuc de invatat pana apar colegii mei de la masa de pranz
Copilarie de Bucuresti
Ok, stiu ca multi nu vor fi de acord cu aceste idei ale mele, poate chiar oameni care au crescut, au copilarit in Bucuresti… Dar trebuie sa imi exprim parerea de vreme ce cacatul asta de oras ma oboseste din ce in ce mai tare si mi se pare din ce in ce mai scarbos…
Nu imi pot imagina un copil sa creasca fericit cu adevarat in orasul asta… adica, poate acum 40-50 ani da, adica… poate ca bunicii nostri, in ipoteza ca ar fi copilarit aici, ar fi fost fericiti… Dar acum orasul este atat de gri, strazile atat de aglomerate, inca toti copiii nu mai au “bujori in obrajori”, ci cearcane la ochi de la fum, galagie, poluare si asa mai departe.
Imi doresc sa imi pot creste copilul sanatos, iar asta nu ma vad sa o fac in Bucuresti. Sper si tot sufletul, voi face tot ce imi sta in putinta sa imi pot creste copiii in alt oras, preferabil de munte sau un oras micut, linistit… Eu am crescut in Giurgiu, un oras aproape necunoscut daca nu ar fi podul ala prapadit peste Dunare catre Bulgaria. Si acum inca, orasul este plin de verdeata, parcuri, trandafiri primavara. Mereu imi amintesc cum ies din casa intr-o zi de primavara si dintr-o data totul este verde… parca nu vazusem frunzele si mugurii pana atunci… este divina imaginea, verdele crud si lumina ce razbate prin el.
In Bucuresti, singurele locuri verzi sunt parcurile, Herastrau, Cismigiu, etc, dar si acolo vad avioane trecand peste imaginea Soarelui si masinile se aud peste tot, parcurile fiind inconjurate de strazi mari, artere intens circulate si poluate…
Ma uit la copii de generala care umbla prin metrou, prin RATB ca sa ajunga la scoala sau acasa de la scoala, ii vad cu ghiozdanele in spate, mi se pare infernal… iubesc faptul ca am crescut in orasul meu mic de provincie… sa zicem ca prin postul asta aduc anumite multumiri orasului, chiar daca notiunea este foarte abstracta.
Mi-e mila de voi care ati crescut/cresteti in Bucuresti si de cei care vor creste aici… aici nu se merita decat sa vii, sa faci bani si sa pleci undeva mai placut… Iar eu am niste planuri facute…sper sa iasa!
Astept sa ajung acasa, in oraselul meu linistit de campie, de langa Dunare…
The big idea
Leapsa am primit-o de la Melina si chiar mi s-a parut draguta, so…aici gasiti raspunsurile:
BEST:
Male friend: Radu, Denis, Cosmin
Female friend: Rodica, Bianca
Vacation:Vacanta dupa BAC si Admitere
Age: 19
Memory: majoratul meu nesarbatorit, dar foarte special, multumesc tuturor!
WORST:
Time of day: 3 PM
Day of the week: luni
Food: mancare de prune uscate
Memory: ”te iubesc, dar nu pot fi cu tine”
LAST:
Person you saw: Colegii de birou
Person you talked on the phone: Secretara de la Consiliul Local Afumati
Hugged: hmm…don`t wanna remember, astept urmatorul hug
Text messaged:Radu
Ymsg: Radu
YESTERDAY:
What did you do: am invatat, am avut examen, prin carrefour si apoi am lucrat pt facultate la camin
Who were you with: nobody
Bad/Good day: overall…i guess good
Lose something: a heavy book of ACCA, am terminat relatia cu ea
Fall out with someone: maybe because of a picture
TOMORROW:
Is: miercuri
Got any plans: lucrez la licenta, invat, servici si prezint un proiect la facultate
Getting lucky: nush
Dislikes about tomorrow: trebuie sa prezint un cacat de proiect care este o aberatie totala
Do you have work: proiect, licenta, servici
FAVORITES:
Number: 7
Song: multe…dar sa zicem Red Hot Chilli Peppers – Snow
Colour: albastru
Season: iarna
State: sa zicem munte 
CURRENTLY:
With someone: nope
Missing someone: yes
Mood: waiting mood&mode
Wanting: an airplane…
Leapsa merge mai departe la ExModus, Alien si Andrei. Have fun!
Cautatorului de Lamya777
De ceva vreme incoace este cineva, presupun ca mereu sau aproape mereu aceeasi persoana care cauta pe vreun motor de cautare “lamya777″ … evident, de vreme ce o face zilnic si atat de precis, vrea sa vada daca am mai scris ceva…
Insa, intrebarea mea este cine a devenit atat de curios ?
Adica, sa imi dea si mie un semn, un comment, un add pe mess ceva… recunosc, ma intriga persoana care ma tot cauta pe net
Sper ca acum sa se prinda cel/cea caruia/careia ii este adresat postul
