Vienna, here i come… alone
Yeap…se pare ca plec singura pana la urma… doar daca nu s-o trezi cineva peste vreo luna doua ca vrea… in fine, azi ma duc la banca sa imi fac cardurile necesare si trebuie sa trec si pe la Casa de Sanatate sa imi iau faimosul card de sanatate european.. bla-bla…
Oricum, teoretic, am un loc liber, imi iau o camera de doua persoane…. so, poate se mai trezeste cineva ca vrea pana la urma 
Dar pana atunci… nu am decat sa visez la cum va fii, la plimbarile mele lungi prin oras, la multele fotografii pe care le voi face… si pana la urma, tot pe 1 mai plec, ziua mea o voi petrece acolo 
Invatamant de tot rasul!!! PART THREE
Profesoara din postul anterior al acestui tip de idei nu s-a dezis nici in ultima zi a semestrului, respectiv, la Examen!
Pai ce credeti, se putea sa nu mai faca ea vreo faza?! Am mai precizat ca am avut-o profesoara la doua materii. Sa spunem ca la primul examen s-a comportat relativ decent, intarziind doar 10-15 minute, sfertul de ora academic.
Dar la al doilea examen, cel de ieri, s-a intrecut pe sine in nesimtire, a intarziat 40 minute, dupa care s-a mai chinuit 30 minute pana ne-a dat subiectele care erau si gresite unele, cu variante identice de raspuns… iar subiectul teoretic ne-a fost dictat ca la gradinita pentru ca nu era scris pe primele subiecte.
Si pentru ca nu ne ajungea intarzierea, doamna profesoara a mai avut si bunavointa sa isi incheie pensia privata (Pilonul III) inainte de inceperea examenului, cand noi fierbeam sa vedem subiectele. “Dansa” statea frumusel, citea contractul si zambea agentului de pensii care a fost atat de idiot incat s-a intors sa ii mai dea cateva lamuriri si noua ne venea sa il injuram, o tinea pe doamna profesoara din treaba.
Cum duceam lipsa de”companie”, “doamna” profesoara a fost vizitata de alte doua “doamne” care nu erau nimic in facultate si cu care s-a tot hizlit si asa mai departe cand noi vroiam sa ne concentram.
Ca sa fie treaba completa, i-a mai sunat si telefonul imputit de vreo 3 ori si culmea, nu raspundea la el, nu am inteles de ce… doar se uita la noi de parca ne cerea scuze ca ii suna telefonul. Si noi ne uitam la ea de parca ii spuneam sa il opreasca dracului odata!!!
In fine, ne-a dat ea cu vreo 10 minute mai devreme afara din sala si apoi am putut sa o “binecuvantam” in voia noastra…
Pentru a repeta concluzia anterioara…sistemul din Romania sucks la capitolul asta… Faceti ceva, cineva, oricine!!!
Bad wish
Amintirile, la fel ca si anumite dorinte dor ca dracu`!
De ce o dorinta trebuie sa doara? Poate pentru ca nu se poate indeplini? Nu inteleg mecanismul, dar nu vreau sa il mai simt.
Vreau atat de multe si nu am timp fizic, pe langa lipsa altor chestii esentiale… Voi pleca la Viena de ziua mea anul acesta. Da, voi pleca singura, din diverse motive. Poate o sa reusesc sa conving o colega de servici, dar inca nu se stie.
Ma voi plimba de ziua mea printre straini, chiar si de natie, pe strazi curate, prin parcuri frumoase… si vreau sa ma dau in roata faimoasa din Viena, sa vad orasul de la inaltime… Nu ma mai intereseaza nimic, abia astept sa vina momentul sa plec… Pana atunci….mai urmeaza o Sinaia (cred) si un Galati… drumuri pe care le voi face pentru a ma destinde, pentru a reusi sa ma relaxez…
I have to leave….
Comentarii de cacat
Asta pentru ca nu am nici o zi foarte buna si pentru ca m-am saturat de idioti precum cel pe care il voi cita acum…. Stiu ca este prea mult pentru el sa ii dau comentariile asa, pe fata, dar cred ca sunt si 90% din barbati, nu doar femei care i-ar spune ca este un IDIOT…
Ideea este ca “baietelul” s-a enervat pentru ca lumea nu este de acord cu el pe blogul Eloei si s-a gandit sa se supere putin, ca altceva nu stie….
So, here we go! (nu cautati comentariile la posturile respective…sunt sterse)
UNU
“Mai femeie … in primul rand trebuia sa pui la titlu “The power of vaginas” si nu women … ca o femeie cu totul nu este mult mai valoroasa decat un vagin. In fond barbatii vor vaginul, nu neaparat tot pachetul, ca de sani te saturi dupa o vreme, gura vorbeste prea mult si prea prost iar restul corpului (except the vagina) necesita prea multa intretinere cu creme de toate felurile, geluri, si ce dracu mai folositi voi ca sa va mentineti frumoase (ca evident in mod NATURAL nu sunteti cine stie ce).
Absolut tot ce ai scris mai sus este o aberatie in care din nou nu ai reusit sa te dai un pas inapoi si sa te uiti la chestia aia pe care lumea o numeste ratiune si sa vezi ce-ti zice. Ma intreb de unde ai scos faza cu distractia femeilor e mai productiva …
Si referitor la faza cu “femeile nasc” … sa fim seriosi, vrei o medalie pentru asta ?
E alegerea ta sa nasti, right ? Right. Deci tu alegi sa induri un copil iesind din vaginul tau dilatat, right ? Right. De obicei este si un barbat care te sprijina in cele 8 luni de sarcina si are mai multa grija de tine ca de obicei pentru ca mai ai si un copilas (probabil al sau), right ? Right. Chiar te duce si el la spital si asista la nastere, right ? Of course.
Nasterea este ceva natural. Nu ai nici un drept sa-mi dai cu durerile nasterii peste nas, pentru ca la randul tau tu nu stii cat de greu e sa fii capul unei familii si sa muncesti pentru o femeie care isi cumpara pantofi si tampenii inutile, pentru niste copii si pentru tot ce consuma.
Orice ai zice, eu te asigur ca daca inlaturi “vaginul” din ecuatie, femeile sunt cu mult sub orice barbat.”
Ian 29, 2:11 AM — [ Editează | Şterge | Neaprobare | Aprobă | Spam ] — The Power of women
UNU
“In concluzie baietilor/barbatilor, sa stiti ca femeile stiu ce vor, nu vor plictiseala, chestie pe care o propuneti voi
Femeile nu sunt sigure nici cu ce sa se imbrace, cand spui ca stiu ce vor mie imi e clar ca nu au nici cea mai vaga idee. DAR, daca printr-o minune ar stii ce vor, cum dracu sa stie barbatul ce ii trece lor prin minte ?
Tu stii la ce ma gandesc eu acum ? La prea multe, dar nu poti sa ghicesti nici macar doua din ele. Cum ar putea un barbat sa ghiceasca ce vreti voi, chiar si cu putin ajutor ? Ori ii spuneti : “vreau asta, asta si asta” ori ii ziceti ca “m-am plictisit”. Aparent toate femeile aleg varianta a doua … deci de fapt nu barbatul e vinovat, ci incapacitatea femeii de a comunica rational si la obiect.
Gata, ca-mi creste tensiunea.
LA CE ESTE BUN UN BARBAT?
La orice.”
Ian 29, 2:19 AM — [ Editează | Şterge | Neaprobare | Aprobă | Spam ] — What men want
Comentarii PERSONALE: Personal, cred ca nici tu nu esti cu nimic mai bun decat o P**A…adica, sincer, am in intalnit barbati la viata mea, dar tu nu intri in aceasta categorie. Daca noi ne mentinem cu creme si alte chestii, nu cred ca o facem pt voi (cel putin eu nu o fac), pe cand voi, preferati sa umblati nespalati si frumos mirositori pe strada…asa ca, prefer cremele decat un miros “natural”. Bah, desteptu` lu peste, sarcina tine 9 LUNI, so mai gandeste-te cum ar fi daca mamica ta nu ar dorit sa te nasca…. Hmmm…unde ai fi tu acum??? Chiar, oare mama ta stie ce si cum gandesti tu…sunt curioasa cat de rosu si de mic te-ai face in fata ei daca ar afla… Nu uita, sunt mii de femei care nasc singure si se descurca singure si sunt capul familiilor lor tocmai pentru ca un idiot ca tine le-a parasit…
asa, off-topic: nu inteleg de unde ai parerile astea comuniste…dar sper ca te vei lamuri cumva…
Iar cu privire la al doilea comentariu: ma indoiesc ca tu gandesti prea multe sau, daca chiar o faci, probabil este fotbal si bere… este grav sa creasca tensiunea de la varsta asta… si, sincer, si daca va spune femeia ce vrea, voi tot nu o sa intelegeti sau va faceti ca nu intelegeti sau nu ii puteti oferi ceea ce vrea (ma refer la domeniul strict sentimental…. deci, ce dracu rost mai are?! Intr-adevar, barbatii sunt buni la orice…. ma abtin de la comentarii aici ca s-ar putea sa usture pe unii.
CONCLUZII PERSONALE: NU am nevoie de comentarii de cacat, daca nu va convine ce scriu, parerile mele, sentimentele mele, nu va convine ca am dreptate… este problema VOASTRA, dar eu nu accept la mine pe blog astfel de comentarii. Aici sunt gandurile mele, sentimentele mele si nu accept sa arunce cineva cu noroi, nu voi sterge blogul din cauza voastra, cum au facut alti cunoscuti de-ai mei…. NU am nevoie de trafic, inteles?!?!?!
Memento
“… i can`t remember to forget you… “
Acum doua seri am revazut Memento, un film care mi s-a parut printre cele mai bune intalnite de mine, vi-l recomand cu caldura… Se intalneste tema care este printre cele mai cautate la mine pe blog (de pe motoarele de cautare), respectiv: “cum ar fi daca nu am avea memorie?”. Evident, nu se refera la amnezie, asta stim cu totii cum ar putea fi, ci la memoria pe termen scurt, la fel ca niste “vise” din care te trezesti si uiti ce era inainte de a trezi… Ciudat film, ciudata idee, ciudata situatie… si cand ma gandesc ca asa ceva chiar se poate intampla, unor oameni cu boli psihice…
Totusi, nu v-ati dat seama de paradox? Deseori uitam sa ne amintim diverse chestii, insa niciodata nu ne amintim sa uitam… Vi se pare normal, nu? Da, si mie…. Insa nu este… De ce sa nu putem sa ne amintim sa uitam anumite chestii care ne-au afectat? Amintirea in sinea ei este ceva malefic, procesul de amintire…
Intr-adevar, multe amintiri frumoase raman in memoria noastra, insa un procent mult mai mare din aceste amintiri se sterg cu trecerea timpului fata de cele urate. Ganditi-va la persoanele agresate, in orice fel ar fi afectate, cat de mult isi doresc, cat de bine le-ar face sa uite… si totusi, nu pot uita, vor trai toata viata cu acea durere.
De ce sa nu imi pot impune sa uit, in timp ce amintirea unor chestii este atat de usoara, poate ca vreau sa uit la fel de usor pe cat imi amintesc unele chestii…
Am ajuns la concluzia ca uitarea este echivalenta cu vindecarea sufletului… uiti, deci te vindeci de tot ceea ce te-a suparat/afectat/durut. Vreau sa pot uita la comanda, vreau ca de acum inainte nicio melodie, poza, parfum sa nu imi mai trezeasca amintiri, fie ele placute sau nu.
Omul este facut doar pentru a-si crea amintiri… nu si pentru a uita… din pacate.
Vreau sa uit senzatii, sentimente, melodii, parfumuri, detalii care uneori ma intristeaza, imi provoaca acea tristete dulce despre care vorbea un prieten.
Vreau sa uit ca se poate, vreau sa uit ca nu se poate… vreau sa uit diverse amintiri de la “plimbarile” facute cu tata si cu sora mea vitrega din copilarie si pana la ultima si probabil definitiva disputa avuta cu el… Sunt chestii care dor, sunt chestii care lasa o amprenta mult prea adanca in sufletul nostru..
Da, eu cred, eu stiu ca exista ceea ce se cheama “suflet”, nu este doar un curent electric, nu este doar clipa, este o eternitate…
Vreau o eternitate fara amintiri…
Cartea cea mai apropiata
Leapsa primita de la Melina:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.
Cartea cea mai apropiata este: Jose Ortega y Gasset – Studii despre iubire, a doua lectura.
“Captura feminitatii, in ultima analiza, nu e posedata daca nu e castigata. Prada devine rasplata. Si pentru a o dobandi, trebuie sa te faci vrednic de ea, sa te adecvezi idealului masculin care dormiteaza in femeie. Prin acest curios mecanism rolurile se inverseaza: agresorul cade prizonier.”
Observatie: jur ca astea sunt propozitiile, doar s-au nimerit foarte bine!
Leapsa merge mai departe la: Adelix, Paul si Dumy. Have fun!
The Power of women
Cineva incerca sa spuna zilele trecute ca barbatii vor putere, barbatii sunt orientati spre castig si nu spre chestii “mieroase” precum femeile… Sa fim seriosi… stiu ca majoritatea femeilor stau la cratita, femei din generatii mai batrane, stiu ca multe femei din generatiile tinere stau “la pat”, fiind sustinute de un fraier cu care si-o pun… Dar voi, barbatii, trebuie sa recunoasteti ca sunt femei in ziua de azi care sunt complet independente, care au o putere mai mare decat multi barbati.
Sincer, asta incerc eu sa devin si cred ca imi merge destul de bine. Nu am acceptat nimic de la un barbat daca nu era vorba de vreun cadou de ziua mea sau vreo ocazie speciala, nu imi plac chestiile astea si cu multi am avut chiar certuri din cauza asta… nu se simteau ei barbati daca nu imi plateau sucul… sa fim seriosi, sunteti mai barbati atunci cand recunoasteti ca femeia de langa voi poate castiga mai mult ca voi, poate ca i se rupe de banii din portofel pentru ca are altii in cont.
Cu toate acestea, recunosc faptul ca sunt si barbatii, asa-numiti, lepre… respectiv, acei 2-3% din barbati care traiesc mai mult sau mai putin constient si voit pe spatele femeilor de langa ei. Mi se pare mai mult decat penibil. Eu nu concept sa imi cumpere prietenul meu o carte si unii dintre voi pretindeti sa traiti de-a dreptul ca o larva… Pe de alta parte, nu inteleg nici femeile care suporta chestia asta… astea`s chiar fraiere…
Ziceti voi ca vreti putere… well…nu stiu cat de adevarat este insa se spune ca in spatele oricarui barbat sta o femeie… si tind sa cred tot mai mult in acest lucru… Inca de la nastere sta o femeie langa voi. Presupun ca se stie faptul ca un barbat este mult mai atasat de mama decat de tata, psihologii spun, dati cu rosii in ei! 
Sincer, stiu un astfel de caz…. foarte apropiat… si respectivul, dupa ce a dormit cu mamica in camera pana la 18 ani, si-a ales o iubita identica mamei… NO COMMENT
Mai este un aspect care trebuie luat in considerare… puterea psihica. Tot psihologii spun ca, in medie, o femeie este mult mai stabila psihic si reuseste sa actioneze mult mai bine in caz de criza… So….cred ca nu este nevoie sa mai adaug nimic. Este de ajuns sa va ganditi cata durere fizica puteti suporta voi, cu siguranta mult mai putina decat suporta o femeie intreaga sa viata… da, subiectul Tabu al nasterii
Barbatii vad puterea, banii ca pe ceva static sau, mai bine zis, foarte personal… well, cel mai bine este sa ii fructifici si sa perpetuezi ceea ce ai… Cam de cate femei ati auzit voi ca si-au pierdut sume imense in cazino-uri? Sa fim seriosi, cand vine vorba de bani, femeile sunt mult mai chibzuite…
Contraargumentul pe care l-ar putea aduce unii barbati este “distractia”… Sa stiti ca si femeile se distreaza cu banii si puterea lor, doar ca modul este altul si este unul mult mai productiv….
Despre ce sa mai spun? Despre IQ-ul sentimental? Care, normal, este mai mare la femei ca la barbati…
De asemenea, exista si exemple negative ale puterii femeii…nu imi plac, dar trebuie sa demonstrez ceva aici… Mama imi spunea ca daca o femeie doreste, poate face orice dintr-un barbat… Hmm….uitati-va in jur, cati barbati nu sunt condusi la propriu de femei, de la simpla decizie de cumparare a unei haine pana la casatorie. Intr-adevar, poate nu este chiar pozitiva sau normala treaba, insa… majoritatea nu s-ar putea descurca fara o femeie in spate care sa le sopteasca una, alta… fie femeia in calitate de mama, sora, prietena, sotie, chiar fiica uneori…
Am citit acum cateva luni o CARTE geniala…. o recomand cu caldura si barbatilor, veti gasi atata adevar acolo incat va va soca… Nu, nu este un roman siropos, ci o analiza aproape psihologica a iubirii femeilor….
Cam atat cu puterea… Cand veti lua data viitoare o decizie, ganditi-va cat de mult v-a influentat o femeie…
What men want
Ce vor barbatii…Hmmm, voi chiar credeti ca noi, femeile, nu intelegem, nu stim, nu vedem?! Well, guess what! We do KNOW! Da, stim, cel putin eu pot spune ca stiu ce vor barbatii sau ce vrea acela care este langa mine….
Insa de aici pana la a fi si de acord cu modelul sau de relatie, este cale mai lunga… Sunt de parere ca fiecare dintre cei doi parteneri ar trebui sa modifice cate ceva din perceptiile sale pentru a se intalni undeva la “mijloc”, adica… pentru a se apropia de compatibilitate. Asta in cazul in care cei doi se iubesc, atunci cand este un oarecare sentiment la mijloc. Sentimentele pot exista si fara compatibilitate efectiva, asta am inteles, insa pot disparea din cauza asta… Se poate coexista pana la un punct intr-o stare de incompatibilitate. Pana atunci cand balanta se inclina mai mult spre egoism decat spre sacrificiu, deseori este mai bun un pic de egoism.
Viziunea majoritatii barbatilor asupra relatiilor si asupra femeilor este complet gresita. Nu este ca nu intelegem mah fratilor, ci pur si simplu, ceea ce vreti voi, in mare parte, duce la plictiseala/monotonie sau pur si simplu raceala. Am intalnit atatea cazuri cu “nu imi plac apelurile”, “nu as putea face asa ceva vreodata”, “nu sunt spontan”, etc… Well, spuneti ca femeile sunt plictisitoare, ia gaditi-va, cate femei ati plictisit voi pana acum?
Personal, am stiut aproape de la inceputul “istoriei relatiilor” ce vrea cel de langa mine, la inceput a fost mai greu sa accept, apoi am incercat sa schimb, acum am renuntat… Adica, chiar daca imi este aiurea, chiar daca vreau altceva, il las pe respectivul sa “conduca” relatia, ma “adaptez” nevoilor sale (cu cerintele minime pe care le am si eu) pana cand, cu speranta in fortele divine, isi va da seama cat greseste. Si care este end-ul mai putin fericit de obicei? Well, respectivul sufera pt ca a fost fraier cand trebuia sa inteleaga mai bine despre ce este vorba, cand isi da seama ce fraier imens a putut fi.
Care este sfarsitul cel mai nefericit? Sufar si eu… iar asta ma oftica cel mai tare, deci…una dintre deciziile luate tot de curand a fost sa nu mai sufar niciodata, sa refuz a ma increde, a simti ceva pentru persoane pe care le simt “instabile” daca pot spune asa…
Mi-am dat seama in ultima vreme ca cel mai bine este sa iti fie tie bine. Nu zic sa fii complet indiferent la problemele celor din jur, insa trebuie sa ai intai grija de persoana proprie. Inainte nu pricepeam chestia asta si incercam sa ajut cat pot pe cel de langa mine…acum, cred ca este mai bine sa il las sa se dea singur cu capul de pragul de sus ca sa il vada pe cel de jos, vorba aceea.
In concluzie baietilor/barbatilor, sa stiti ca femeile stiu ce vor, nu vor plictiseala, chestie pe care o propuneti voi Iar daca vi se pare ca nu o intelegeti pe cea de langa voi, straduiti-va putin mai mult, cu siguranta este ceva BIG la mijloc, dar daca vi se da mura-n gura nu veti invata nimic niciodata… THAT`S IT!
Unde`s doi puterea creste…sau nu?!
Asa se spune din batrani…
O alta tema ce ma framanta in ultima vreme, mai ales influentata fiind de facultate este problema lucrului in echipa.
Suntem toti diferiti, unici fiecare in felul sau… si totusi, in 90% din viata trebuie sa formam o echipa cu cel putin o alta persoana… o alta personalitate complet diferita, fie ca este vorba de servici, facultate sau chiar familia in sine…Si cum putem face asta?
In primul rand, cred ca fiecare avem preferinte si este normal. Fiecare are un ritm de lucru, de a invata, de a intelege, de a procesa… Hmmm…si cum facem pana la urma echipa? Mai problematic de atat este cum o facem sa functioneze bine, la capacitate aproape maxima?
Eu recunosc ca am un ritm alert, ca uneori ma pot stresa foarte tare pentru chestii care altora le par marunte, insa asa sunt, unele chestii conteaza foarte mult…
Am o echipa la servici si am una (aproximativ) la facultate cu care trebuie sa duc la bun sfarsit diverse proiecte.
Am aflat acum cateva ore ca saptamana viitoare voi avea primul proiect de una singurica la servici, sper sa fie ok, inseamna ca ei au incredere in mine, ceea ce ma bucura foarte tare.
Unora le place sa lucreze singuri, tocmai pentru ca simt ca ritmul lor nu se potriveste cu a celor din jur. Altii simt mai multa incredere in munca lor daca sunt acompaniati.
Dar totusi, sunt lucruri pe care pur si simplu nu le putem indeplini singuri si atunci cum sa ne hotaram?
Eu cel putin, prefer sa lucrez cu persoane care inteleg ceea ce au de facut perfect si care sunt capabile sa duca la bun sfarsit lucrarea respectiva, persoane serioase si in acelasi timp “constiincioase”, daca pot spune asa. Din pacate, este destul de greu de gasit asa ceva. Din fericire, am reusit sa gasesc la facultate astfel de persoane, despre care mi-am propus de mult timp sa scriu, insa nu am gasit dispozitia necesara. Ele sunt BM, AM si AC (evident, un fel de acronim pentru numele lor, se stiu ele care sunt).
Imi place sa ma implic in tot ceea ce fac si cer acest lucru si de la cei din jur, cu toate acestea, oamenii sunt superficiali in mare parte sau, in cazuri mai nefericite, incompetenti.
Si ce poti face atunci cand trebuie sa te descurci si cu astfel de oameni? Pai, singurul lucru recomandat ar fi sa te descurci singur, iar participarea lor sa fie doar “nominala”. Intr-adevar, este greu, este frustrant uneori, dar macar nu iti faci nervi aiurea, un lucru excelent pentru calitatea muncii tale.
Lucrul in echipa presupune si o oarecare minima compatibilitate intre parteneri, chiar daca in esenta lor ei sunt diferiti. De asemenea, trebuie sa existe si toleranta, pe langa excelenta organizare care este indispensabila cand vine vorba de lucrul in echipa.
Personal, prefer lucrul in echipa, insa cu anumite conditii, trebuie sa fie persoane de calitatea celor mentionate mai sus. J Avantajul pe care il vad eu lucrului in echipa este faptul ca ai posibilitatea sa inveti din cunostintele si experienta celorlalti, ceea ce este excelent, pe langa faptul ca partenerii pot avea cunostinte complementare, astfel facand o treaba mai buna impreuna decat separat.
Uneori merge si lucrul in echipa si este mai sigur pentru nervii tai asa, insa depinde de ce problema este in discutie.
Voua cum va place sa lucrati?
