O nenorocire…
… nu vine NICIODATA singura… si crezi ca gata, s-a terminat… de bine, de rau, intr-un fel sau altul, mai bine sau mai rau, cum iti doreai sau nu chiar… nenorocirea s-a incheiat… simti soarele care se apropie dupa furtuna…
Da, este un blogspot de oftica, de suparare, de tristete…
Pe naiba!!! … totul se spulbera, totul se agita, norii apar din senin, nu stii ce s-a intamplat, nu ai umbrela, nu stii unde sa fugi. Si roata se inverseaza, tu devii din sprijinit sprijin sau invers… De ce trebuie sa fie mereu asa? Prefer sa nu mai fiu sprijinul nimanui decat sa fiu pentru asa ceva. De ce soarta/viata/s.a.m.d este atat de nedreapta? Cand rasare Soarele DEFINITIV pe strada mea? Cand o sa ma aflu in ziua polara? Ca acum nu ma simt decat sub auspiciul noptii polare… Sunt chestii care nu depind de mine, nu depind de nimeni, dar se intampla… Credeti ca exista karma? Credeti ca avem o predispozitie pentru atragerea necazurilor? Credeti ca problemele se perpetueaza, ca intr-un sac fara fund?
VREAU SA FIE BINE…Stie cineva si CUM?
Ca un burete
De la o vreme incoace am o energie deosebita in mine, o energie care ma impinge sa citesc mai mult, sa stiu mai mult, sa invat mai mult. Nu stiu exact de ce s-a provocat starea asta a mea, dar stiu ca as vrea sa aiba ziua 25 de ore pentru a folosi ora in plus pentru a citi. Ce anume? Orice, de la belestristica pana la fiscalitate, ceea ce constituie activitatea mea la birou.
Ieri m-am intalnit cu o veche cunosinta de a mea, pot spune un prieten care m-a ajutat cu multe chestii si pe care il consider un om deosebit, un om care pot spune ca m-ar putea ajuta neconditionat desi nu ne stim de o viata si nici nu avem vreo legatura de sange intre noi. Rareori mai intalnesti astfel de oameni care sa te ajute fara a-ti cere nimic in schimb, oameni care se gandesc cum sa reuseasca, cum sa se autodepaseasca.
Si prietenul asta al meu, sa ii spunem M. mi-a dat o idee buna de doctorat si s-a oferit sa ma ajute oarecum. Un doctorat care sa ma readuca pe directia mea initiala, adica latura economica. Sa nu uitam ca acum fac un master pe comunicare si relatii publice, care nu este prea aproape de domeniul meu de activitate.
Trebuie sa ma interesez daca se poate sa incep doctoratul in acelasi timp cu derularea masterului si daca s-ar putea chiar ca mi-ar placea ideea sa il incep in toamna. De ce? De ce vreau mereu mai mult pe domeniul asta? De ce vreau mereu sa stiu mai mult, mai bine? …. hmm…n-as putea spune, sa zicem ca ma simt ca un “burete” unul care absoarbe tot mai multa informatie si nu se mai satura. Repet, mi-ar placea ca ziua sa aiba mai multe zile?
Sunt nebuna? Poate doar putin dar este atat de bine 
Ma multumeste chestia asta, faptul ca fac ceva pentru mine, pentru cariera mea, pentru binele meu, in ideea ca o sa am candva inspiratia divina si banii necesari pentru a incepe o afacere proprie si personala.
Nu am mai scris de mult timp pe blog si in ultima vreme scriu si mai rar, mai neclar… Sper sa imi revin, am multe de spus dar nu stiu cum sa le spun exact…
