Dreptul la vise
Ma gandeam acum ca dreptul la vise ar trebui sa fie unul fundamental, asa cum este cel la libertate, ar trebui sa fie un drept stabilit prin Constitutia tarii, cei care iti interzic sa visezi sa fie bagati la inchisoare. De ce sa nu poti visa? Visele nu te obliga la nimic, doar te fac sa te simti mult mai bine, iti sustin moralul, viata este mult mai roz atunci cand visezi.
Ar trebui sa avem in fiecare zi o pauza de visat obligatorie prin lege, 30 minute de vise pe zi ne pot ridica atat de mult moralul cazut la pamant.
Stiti vorba aia: “daca intotdeauna copiii si-ar fi ascultat parintii, acum am fi trait inca in pesteri”… Ei bine, eu cred ca este valabila si pentru vise, daca omul nu ar fi visat (sa zboare, sa ajunga pe Luna, sa atinga fundul oceanului s.a.m.d.) nu am fi ajuns unde suntem acum, nu am fi reusit nimic.
Nu v-ati gandit niciodata la faptul ca daca nu visati, poate nu erati acum aici?
Visele ne mentin in viata, exact ca aerul, nu cred ca speranta moare ultima, visele mor ultimele… visele sunt sustinute de speranta, cata vreme vom spera, vom avea si vise. Si, in plus, de ce nu am visa?! Nu ne costa nimic!! Ce pierzi daca visezi? Te deprima realitatea prin comparatie cu visele? Atunci inseamna ca nu esti fericit, inseamna ca ceva lipseste, inseamna ca trebuie sa mai cauti, inseamna ca trebuie sa mergi mai departe.
Am avut o perioada indelungata in care din diverse motive nu am mai putut visa, nu m-am mai putut entuziasma si a fost vina mea pentru ca m-am complacut in aceasta situatie. Nu mai credeam ca se poate, nu mai credeam in nimic, iar acum simt cum imi recapat incet, incet speranta, increderea, visele, exact in ordinea asta… si totul este atat de bine…
Cum ar fi
daca m-as duce in Casablanca (Maroc) anul viitor, candva prin februarie?
Oare cum ar fi?
Interesant …. incitant …. nu?
Impossible is nothing
Ai simtit vreodata ca totul este posibil, ai simtit vreodata ca trebuie sa strigi in gura mare, sa urli cat de bine este, ai simtit ca te topesti de fericire?
Dar ai simtit vreodata cum treci de la rau la bine, de la tristete la fericire, de la Iad la Rai, de la lacrimi la zambete?
EU am simtit si este incredibil de bine!
Se poate, totul se poate, trebuie doar sa crezi. EU cred ca se poate si daca nu se poate chiar acum, sigur va fi in viitor, visele devin realitate.
Am realizat in ultima vreme ca am “crescut”, gandesc altfel decat acum 2 ani si cred ca este mult mai bine acum. In trecut purtam resentimente in suflet, sufeream mult prea mult pentru chestii neimportante, nu stiam sa fac liste de prioritati. Dar totul s-a schimbat de ceva timp incoace si ar trebui sa utilizez acest avantaj, ar trebui sa incep in mod constient sa ma dezvolt mai departe. Asta este preocuparea mea de baza in prezent, eu cu mine si cu persoana mea! Suna egoist sau egocentrist ?Poate…si ce daca?! 
Acum trei zile ma simteam la pamant, acum simt cum plutesc. Am senzatii, ganduri si sentimente cum nu am mai avut de minim 2 ani si jumatate si este atat de bine, mi-era atat de dor… nu vreau decat sa stau si sa absorb toata energia, sa simt cum sufletul meu devine mai plin de fericire.
Nu am ranchiuni, nu am resentimente, nimeni nu ma poate rani oricat s-ar chinui si asta se datoreaza in principal unor stari pe care le-am constientizat de curand. Ma simt invincibila din acest punct de vedere.
Incet, incet, totul intra pe un fagas mai bun, pe calea spre fericire. Am renuntat la a face decizii compensatorii, nu mai sunt dispusa sa ma multumesc cu ceva, vreau doar fericire pura si absoluta.
Simt ca traiesc, sunt invincibila si totul este posibil!!
Multumesc!
Speranta moare ultima
…sau nu?
Ma gandesc ca speranta este ca o boala, duce la obsesie uneori, nu vi se pare?
Oriunde vezi o licarire de speranta, daca nu o vezi, o inventezi, doar pentru a-ti alimenta sentimentul ca totul va fi bine.
Dar nu, nu intotdeauna totul este bine, se mai intampla si accidente, de cele mai multe ori nu iese asa cum ne dorim noi.
Speranta este un mecanism de aparare al omului, un mecanism de aparare in fata dezamagirii, tot tragi speranta ca va fi bine doar ca sa nu accepti realitatea, ca sa eviti dezamagirea si suferinta.
Vine familia, vin prietenii cei mai apropiati si incearca sa te trezeasca, iti dau “palme” pentru a vedea realitatea, pentru a trece peste, a nu mai spera si a merge mai departe. Nu poti face asta, nu poti accepta sa nu mai speri, nu poti trece peste si privi in viitor.
Concluzia? Hope sucks!
(Foto – Deviantart.com)
Idei Creionate
“…And I will try to fix you…”
“Don’t try to fix me, I’m not broken…”
Fix me? Fix you? Fix nobody…
Revin la ideea mea ca totul este relativ si ma simt impacata cu ea, unul iubeste, altul uraste. Constientizarea relativitatii ma ajuta sa accept diferentele in orice domeniu, ma concentrez pe asta pentru ca totul sa fie mai simplu. Dar nu inteleg de ce lumea, in general, nu poate accepta relativitatea.
———————————————————————————————–
” – Nu vreau sa ajung ca tata.
- Nu este buna dorinta asta, nu trebuie formulata asa, este o decizie compensatorie. Trebuie sa avem dorinte cu verbe pozitive.”
Bun, si atunci ce vreau sa ajung? Stiu ca aproape orice mi-as propune voi reusi si totusi, mi-este teama de alegerile mele tocmai pentru ca sunt ireversibile.
———————————————————————————————-
” – Nu!
- De ce?!
- Pentru ca nimeni nu merita asa ceva. Este mai bine pentru toata lumea”
Constiinta, o unealta puternica si atat de perversa, te loveste atunci cand te astepti, cand ai nevoie mai putin de o lovitura. Stii ca se va termina rau si atunci de ce sa continui?! Devii criminal chiar daca motivele crimei nu tin de tine, simplul fapt ca esti constient ca se va ajunge la crima si nu te opresti te face un criminal.
———————————————————————————————–
” – Atunci cand te astepti mai putin, se va intampla.
- Nici acum nu ma astept, dar cu cat cauti mai mult un lucru, cu atat sansele de a-l gasi scad drastic.”
Alchimistul, cautarea aurului la mii de kilometri distanta in conditiile in care era chiar langa punctul de plecare. Cautarea fericirii in zari indepartate cand ea se afla langa noi. Dar oare chiar se afla langa noi?
Si daca da, ce rost mai are cautarea, cel care a inventat cautarea a fost un idiot?!
———————————————————————————————–
” – Faptul ca iti recunosti defectele si greselile atenueaza impactul lor.
- Nu se poate, consecintele lor raman aceleasi, in cel mai bun caz sunt impacata pentru ca am scos la iveala fantomele din debara de la inceput. “
Si cu ce te ajuta? Nu te poti abtine, intotdeauna instictul bate orice…
