A dream does not equals a plan…

Aseara mi-am dat seama cat de lasa poate fii aceasta „specie” masculina, ma refer la ei ca la niste animale pt ca altfel ar trebui sa le spun copii si nu vreau, nu vreau sa jignesc copiii.

Sa va explic diferenta dintre un vis si un plan. Visul este atunci cand spui ca vrei sa te duci pe Luna, dar asta nu inseamna ca ai (deja) un plan pentru asta. De asta se spune sa nu ne pierdem visele, sunt singurele chestii care ne mai tin in viata. Aseara/azi-noapte incercam sa adorm si nu reuseam din cauza faptului ca nu ma simt bine cand vad ca sunt inteleasa complet gresit. Da, poate ca dau „semnale” aiurea, dar si voi sunteti dusi si fricosi cand le interpretati. ORICE fata/femeie are vise inca din generala, dar acestea uneori nu se indeplinesc nici foarte tarziu, deci nu inteleg de ce dracu` sunteti asa ofuscati pe ceea ce voua va place sa numiti independenta. Un om daca stie cum, poate fii independent toata viata lui, chiar cu tot cu familie. Insa am inteles altceva, la voi independenta=singuratate…well, you got issues going on! No really, ce credeti frate ca o sa se marite una cu voi fara ca voi sa va dati seama? Ca o sa va „lege una de gat” fara sa va dati seama?? Pai daca asta credeti inseamna ca sunteti voi fraieri ca nu stiti cum sa evitati. Iar prin evitare nu spun indiferenta, ci pur si simplu discutii, lamuriri, bine….asta daca vreti sa fiti impreuna cu adevarat.

Dar in nici un caz, nu spuneti ca iubiti, voi inca nu ati aflat care este iubirea fratilor! Sunteti toti niste copii…nu spun ca eu as fii foarte matura, dar totusi, stiu ce vreau….vroiam (ca deja prezentul nu se mai aplica) sa functioneze „chestia” asta care cica se numea relatie si da, eram dispusa sa fac aproape orice pentru asta, pt el, dar cu ce folos?!

Sunt EXTREM de indignata pe lume, pe voi, pe tot!!! Da, vreau sa ma distrez, vreau poate sa imi bat joc de cateva persoane necunoscute (stiu ca e nedrept) cu toate ca stiu ca nu voi fii in stare niciodata. Dar acum vreau sa ma razbun, sa imi rup tot ce am in suflet pt ca stiu ca sunteti prea slabi, prea lasi ca sa ziceti ceva…Nu aveti puterea nici sa va tineti pe voi, ce sa mai zic de mine…Ati fost destui care plangeati la propriu in bratele mele ca niste copii pt ca lumea nu va intelege sau chir voi nu va intelegeti. Acum eu in ce brate sa plang pt ca lumea nu ma intelege??? In bratele mele, ca intotdeauna trebuie sa ma sustin singura, si este al dracului de greu.

Abia astept sa plec, as pleca chiar acum, oriunde (mai putin Sovata) doar ca sa scap din orasul asta infect, de oamenii idioti din jurul meu s.a.m.d.

Ca de obicei observ ca oameni aproape necunoscuti mie se comporta mult mai bine decat cei care imi sunt sau ar trebui sa fie extrem de apropiati. De exemplu, ieri soferul de la firma s-a comportat ca un Big brother, sunandu-ma dupa servici sa vada daca sunt ok, pt ca stia ca nu o duc prea bine…

Nu am cuvinte sa imi exprim indignarea, dezamagirea profunda…Din cate vad eu, voi sunteti aia „labili” psihic, ca doar nu sunt eu aia care spune acum „te iubesc”, iar peste 5 min ca vreau sa fiu singura, ca vreau sa ne despartim. Deci, repet, you`ve got issues. Maybe i do too, but i`m very aware of them and i try to make them disappear, even though i don`t recognise them often in public, i know waht i`ve got to do.

 Aaaa, inca ceva, nu mai spuneti in viata voastra unei fete ca nu sunteti „iubirea vietii ei” pentru ca nu stiti despre ce vorbiti, nu sunteti si nu veti fii niciodata in stare sa cunoasteti incurcatele cai ale inimii unei fete, dar macar nu o raniti, va rog frumos! Daca voi sunteti idioti/lasi/fricosi/dusi…nu dati vina pe ceilalti, atat va rog!

Da, sunt la pamant si da, nu ar fi decat poate un lucru care m-ar face bine, dar vad (nu simt asta totusi) ca este imposibil, oricat de mult mi-as dori, oricate nopti as pierde, oricate ganduri as avea…am pierdut totul. Din pacate, nu imi pierd si speranta, este cel mai greu de ucis, nu inteleg de ce, poate sunt eu prea optimista, poate am prea multe amintiri frumoase, nu stiu…

E greu, este extrem de greu sa fiu singura si sa iau lumea in piept, sa o iau de la zero, cu  mult mai multe probleme pe cap. D-asta aveam nevoie doar de putina intelegere si de o imbratisare cand simteam nevoia, dar vad ca asta inseamna ca cer prea mult de la specia masculina.

Este greu sa ma resemnez, este si mai greu sa ma revolt cand nu am impotriva cui sau cand nu am cum sa o fac.

Cu toate astea, ma simteam bine aseara cand mergeam pe mijlocul strazii, iar masinile treceau in sensuri opuse pe langa mine, un sentiment ciudat de putere, cred…poate intr-un „blog” viitor voi aborda si tema chestiilor care ne fac sa ne simtim puternici, acum eu nu simt asta deloc, simt ca pic in gol de cateva zile, deci nu am inspiratie, imi pare rau…

3 gânduri despre „A dream does not equals a plan…

  1. din pacate un barbat spune:

    Din pacate, asha este viata cu urcusuri si coborasuri.
    Ia-o usor, pas cu pas si totul va fi ok.

  2. din pacate o fata spune:

    asta cu independenta=singuratate o am si eu, unfortunatelly I have a crush on some guy care-i la fel de emotiv si clingy ca si tine, and it’s nightmare on this side of the baricade also, I tell you :)). Aici nu-i o chestie de sexe, ci de temperamente. Maybe I’ve got issues din cauza asta, dar tu pierzi din vedere anumite chestii, anume ca avem si noi motivele noastre sa fim asa.
    Treaba cu pierderea independentei e mostly din cauza ca majoritatea ajungem la un moment dat sa ne gandim la celalalt aproape exclusiv prin prisma nevoilor proprii, fiindca avem impresia ca oricum si el/ea crede si simte la fel, ca doar de-aia ne iubim. Iar cand „noi” ajunge mai tarziu sa graviteze in jurul lui „eu”, incep neintelegerile si „dar cu ce-am gresit?!”-urile. „El are nevoie de aia” devine „eu pot sa-i ofer aia”, „oare ce vrea el?” devine „eu pot sa-i ofer aia”, „cum se simte el” devine „ce pot eu sa fac sa-l fac sa se simta asa cum imi place mie sa banuiesc ca se simte”, „el pleaca nu stiu unde” devine „eu raman singura acasa”, etc. E periculos, mai ales ca de cele mai multe ori femeile nici macar nu-si dau seama ca they’re there, but guys feels it, si atunci dau inapoi. Nu-i vorba de frica de insuratoare sau furat sufletul/ umbra/ karma cand nu e atent, ci de faptul ca pur si simplu trebuie sa keep some stuff only to himself (vise, prieteni, obiceiuri, anumite pareri sau sentimente)…you get it…nu stiu daca you get it…Femeile au un tip de altruism paradoxal, ele fac totul pentru celalalt dar si iau totul asupra lor in acelasi timp. Baietii au chestiile mai asezate, they give some, they get some, e mai cu strategie, ei stiu ce fac acolo :-/
    Apoi, cat despre motive si comunicarea lor, ei intotdeauna or sa fie ceva mai misteriosi cand vine vorba de ele, dar tind sa cred ca e din cauza ca orice ar spune in momentul respectiv ar fi luat ca statement, ori barbatii sint mult mai prudenti cand vine vorba de facut statements. Eu una admir chestia asta.
    for a little less pain, incearca sa legi mai putin de tine orice treaba care se intampla cu el. Oricat de mult ne-ar iubi si oricat de sincer, barbatii nu se gandesc zi si noapte la noi, iar universul lor nu graviteaza in jurul nostru. Ideea de baza e sa stii sa nu ajungi in calea strategiilor lui, fiindca o sa te cam dea la o parte. Tre sa stii cand si unde sa nu te bagi, and you can both live happily until next fight. Cam astfel se explica si titlul (care iz very true), vezi tu, that’s the problem with some dames, visele lor se leaga mostly de baieti, pe cand visele baietilor contin p’ici p’colo fete (cat mai multe eventual :))) dar nu pe asta se bazeaza. They wanna take over the world and stuff.

    acuma ma rog…nu toti sint asa, monumente de pragmatism &shit, dar tendintele sint cam aceleasi

    Daca e sa-i comparam cu copiii (no offense, copii!), barbatii ar fi copii dinaia rai care sparg geamu (si fug :))) sau fac experimente pe hamsterul tau, iar femeile ar fi niste domni Goe carcotasi si fandositi care-si baga nasul peste tot. They’re both nightmarish daca e s-o iei pe defecte.

    am scris prea mult, scuze, poate trebuia sa renunt la niste idei, dar nu stiam la care.

    Bafta si nervi de otel, sun will shine…eventually…You’ll see >:D<
    Prietenii in vacanta si tu mofluza….stiu senzatia foarte bine….iarta-i si pe ei. Mai bine plecati in vacanta decat deloc.
    Cheer up

    c

  3. Perfect kid spune:

    Perioada in care ai scris articolul este chiar in per in care ma umileam in cel mai urate feluri posibile, ptr tipa pe care o iubeam…ughhjdkttttt…
    Cea mai neagra perioada din viata mea….parca ma regasesc in unele afirmatii… Kkt kkt kkt… ” te iubesc, dar nu putem sa mai fim mai mult decat amici”….. Simt ca usor, usor intru in depresie, numai cand imi amintesc de ce a fost… :-<

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s