Starting to live!

Asteptand sa se “increteasca” privelistea…

 Da, am plecat, chiar daca “mama” mi-a zis ca nu e bine, chiar daca toti au zis ca va fii urat, chiar daca pana la urma sunt in compartiment cu un strain si nu cu niste prieteni, cum trebuia.Nu e prima oara cand se intampla asta si cu siguranta nu va fii nici ultima, dar ma resemnez. Este soare, se strecoara prin usa compartimentului, este tocmai bine, racoare, ca sa nu mor de cald. Cerul albastru nu are cum sa nu tina cu mine. Abia astept sa vad muntele, sa urc putin, sa-mi curat plamanii, mintea si sufletul. O sa fie bine, ca intotdeauna, ce naiba!Ma bucur de muzica buna din casti, de cartea ce asteapta sa o termin. Lipseste doar cafeaua, dar se rezolva si asta cand voi ajunge la Sinaia. 

Si s-a incretit deja…. 

Este atat de frumos…Chiar in acest loc am fost acum 7 luni si cateva zile…Eram trista si atunci, nu-mi dau seama daca mai mult decat acum, dar la fel ca si atunci imi spun: “Am sa trec si peste asta…Ce va fii, va fii…” (Voltaj).Am oprit muzica, ascult muzica muntelui, iarba este plina de greieri.Intre timp am facut rost si de cafea, care ma imbie cu un parfum tare si dulce in acelasi timp, ca si viata, de altfel.Mai sunt 4 scaune la masa asta, dar nu sunt decat eu si rucsacul meu, nu conteaza…poate aveam nevoie de linistea asta totala (mai putin greierii J).Sincer, sunt un om al muntelui chiar daca m-am nascut, din pacate, la campie. Ador muntele si m-as muta aici daca as avea ocazia. Viata aici este atat de simpla, iar simplitatea in viata este buna…Norii astia albi sunt atat de frumosi si se misca atat de aproape si de repede, incat ai senzatia ca ii poti atinge.M-am hotarat ce voi face in acele zile libere din sept. nu imi fac niciun plan, doar un bagaj mic si niste bani. Plec unde vad cu ochii…la propriu. Oricum, planurile nu se indeplinesc mai niciodata, asa ca de ce sa ne mai chinuim?!Pur si simplu, ma voi duce in gara si primult tren “interesant” pe care il vad, il iau. Vreau sa vad cat mai multe din tara asta pentru ca este atat de frumoasa, chiar daca noi nu o vedem.Probabil o sa merg singura, nu cred ca voi gasi pe cineva atat de nebun ca mine. Dar sincer, eu nu o consider nebunie, ci doar…libertate.Insa, pana atunci mai am un weekend de mare si unul de Timisoara planificate, ambele fiind la fel de dorite, mi-e dor de ambele. Nu stiu, nu vreau decat sa plec oriunde, numai sa simt ca fac ceva, sa zambesc atunci cand pleaca trenul din gara, sa am destinatii…

Urmeaza cota 2000…

 Si a fost cota 2000, chiar mai mult de atat…am mers spre Piatra Arsa, am coborat Jepii Mari…dar asta nu singura JEste incredibil cum cauti oameni deosebiti in zilele obisnuite si nu gasesti, dar in creierii muntilor unde sunt 10oameni/km patrat reusesti asta. Si nu doar o persoana am intalnit, ci chiar doua. Ambele fiind doamne la o varsta respectabila, insa atat de pline de energie incat ma intreceau si pe mine, copila atomica J Doamna Nuti si doamna Laura care m-au condus pe tot acel traseu deosebit. Le-am multumit personal, dar o fac si asa. Chiar mai mult, azi este ziua dnei Laura, deci a fost si mai interesant. Ambele fiind “bastinase”, am avut ce invata de la ele.

Pe drumul de intoarcere… 

Acum peisajul se “descreteste”, insa stiu exact unde voi veni in toamna si stiu ca va fii super, chiar daca voi veni singura pt ca cele doua doamne s-au “angajat” sa-mi arate toate minunatiile din imprejurimi. Stiu ca va fii superb.In ultima vreme am extrem de multe deja-vu-uri. Nu stiu de ce, dar le am zilnic si sunt chiar pregnante. Azi, de exemplu, am avut unul in timp ce luam masa cu Alex (baiatul dnei Laura) care a fost “insarcinat” sa-mi tina companie si sa ma conduca la gara.:)Multumes astfel si lui pentru ca a ras cu mine si ca a avut grija de mine, chiar daca si numai pentru o ora.Offf….daca n-ar fi fost maine serviciul…acolo as fi ramas.Este prea mult de scris in cuvnte, nu poti intelege decat daca esti personal acolo…aerul tare, plamanii care se dilata, cum batea vantul prin jepi, iar ei parca aplaudau J Nu, este pur si simplu prea greu de povestit. 

I can`t wait september…

Un gând despre „Starting to live!

  1. blackmetal spune:

    it’s a wonderful start… keep going! 🙂
    să nu uiţi de poze 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s