Ura de tata

Stiu ca se poate, am simtit-o pe pielea mea…

Se spune ca o fata cauta modelul de barbat al tatalui sau in viata, eu caut exact opusul…

Sunt o persoana optimista, in principiu, nu urasc/uram pe nimeni pana de curand…si am ramas absolut socata de persoana care mi-a provocat acest sentiment atat de puternic si de neplacut…persoana fiind tata… Da, asa este, persoana careia ii doresc poate chiar si moartea, persoana care mi-a provocat cele mai mari lacrimi si cele mai mari dureri ale sufletului din viata mea este el, cel care a ajutat la conceptia mea, cel care ar trebui sa ma apere si sa ma inteleaga…cel care este cel mai absurd om pe care il cunosc si nu cred ca voi mai gasi altul ca el…

Povestea este lunga si incepe inca dinainte de nasterea mea, dar sunt convinsa ca asa este mai bine, ca am crescut departe de el, altfel ori as fi ajuns la puscarie pentru ca il omoram si ma vedeati la stirile de ora 5 ori as fi ajuns la spitalul de nebuni pentru ca ar fi provocat el asta. Mi-e si teama sa imi imaginez cum as fi fost eu daca as fi crescut langa el… este o viziune absolut ingrozitoare…

Cu toate ca incerc din raspunteri sa rup orice legatura, sa nu mai aud de el, el tot reuseste sa ma dea peste cap, chiar si o data la 2 luni cand ne vedem. Sambata asta s-a intamplat iarasi…eu plangand intr-o statie de metrou din cauza unui om care nu merita nimic, decat soarta de cacat pe care o are pentru ca el si-a „cladit-o” asa… Merita sa fie singur complet intr-o garsoniera, intr-un oras de provincie, fara prieteni, fara familie, fara ca cineva sa stie de soarta lui…merita sa aiba o fata „ingrata” asa cum imi spune el (ca sa nu scriu alte adjective mai urate), merita sa fie tratat cu indiferenta, merita sa nu se intereseze nimeni de soarta lui si sa moara singur…asa cum a vrut sa fie mereu…din cate se pare…

Mi se pare incredibil ca dupa 21 de ani un om mai poate purta o ranchiuna nefondata, la aceeasi intensitate sau poate mai mare ca atunci… mamei copilului sau (in cazul asta, a doua mame, doi copii frati vitregi).

Nu, nu pot spune si nici nu vreau sa imi amintesc sentimentul de sambata de la pranz, dorintele negative pe care le-am avut, cuvintele „dulci” pe care le urlam la telefon in statia aia de metrou…

Care este dilema si mai mare?! Ca mama ii ia apararea dupa toate cate s-au intamplat… nu, nu mai sunt copil, da, pot gandi singura in aceasta tema, probabil este domeniul in care gandesc cel mai matur (opus total celui sentimental) si da, concluzia este ca acest om nu merita nimic…. sunt o persoana atat de calda, iar sentimentul asta ma cam distruge pe interior, dar este mult mai bine asa decat sa stau sa plang intr-un colt, mai bine il urasc…

Au fost prea multe cuvinte, prea multe intamplari aiurea, prea multe amintiri urate provocate de aceasta persoana (probabil nr cel mai mare de amintiri urate)… da, stiu, statistici peste statistici…

Il urasc si as vrea sa prind clipa in care isi va da seama cat a gresit (chiar si pe patul de moarte fiind) pentru a-i spune „Ti-am zis eu, ti-am zis ca gresesti, asa ai meritat!”, chiar daca uman ar fi sa il iert…nu o voi face, nu merita… chit ca ajung eu in Iad pentru ura asta…nu il iert…

26 de gânduri despre „Ura de tata

  1. dalic spune:

    Nu crezi că indiferenţa este cel mai odios afect pe care îl poate dezvolta omul? Eu unul aşa simt. Niciun sentiment, fie el pozitiv sau negativ nu se poate ridica la rangul „indiferenţei”.
    E groaznic să ştii că cineva de care eşti legat vrând nevrând nu se mai gândeşte la tine, nu mai simte nici măcar dezgust, nici măcar ură. Prefer să fiu urât şi dispreţuit decât ignorat şi trecut în sertarul cu „nu-mi pasă”.
    Ura este nocivă, te mănâncă, te consumă…îţi petreci timp gândindu-te cum i se va întâmpla ceva rău, cum va fi pedepsit pentru ce ţi-a făcut, pentru toate lacrimile vărsate…şi asta nu cred că ajută la nimic.
    Sfatul meu este să încerci un punct de vedere puţin diferit. Din „Ură de tată” să abordezi măcar încercând cu degetul „Indiferenţa de tată”.

    numai bine!

  2. adelix spune:

    Eu am o relatie foarte buna cu tatal meu,nah ne vedem doar de 2 ori pe an…petrecem doar cateva saptamani impreuna,si acest lucru de cand am implinit eu 13 ani cred…
    Amandoi avem personalitati puternice si ne mai si certam,dar in ultima vreme el a lasat mai mult de la el.Am si lucruri de reprosat lui,insa mult mai multe motive de multumire pentru tot ceea ce imi ofera.

    Iti doresc sa ii poti schimba opiniile si sa reusesti sa cladesti o relatie frumoasa cu el,cel putin bazata pe respect reciproc si intelegere.Probabil cu timpul isi va schimba si ideile…pe masura ce imbatranim ne maturizam….

  3. lamya777 spune:

    @dalic: ai dreptate, cred ca voi incerca sa fac asta…
    @Adelix: mi-am pierdut speranta ca va fii asa de mult timp…oricum, este iremediabil

  4. scorpse spune:

    Te consumi degeaba. Nu are rost sa iti faci nervi, sa dezvolti boli pe sistem nervos de la varsta asta (nu ca ar trebui la alte varste ), incearca altceva. Indiferenta e o cale. Dar (spun din experienta) nu o sa fie indeajuns.

    Si eu am patit ceva de genul asta, cu un tata poate pre autoritar uneori, sau prea parsiv alteori, desi are un cap cum putini au.

    Am ajuns sa nu ma duc acasa,sa il anunt ca ma casatoresc, sa imi finantez propria nunta, si el sa vina ca simplu invitat. Atunci a realizat ca a gresit.
    Unora le terbuie cate un ciocan in moalele capului ca sa se terzeasca, sa isi dea seama ca acei copii nu mai sunt copii, si ca au si ei o viata, si ca terbuie sa mearga mai departe decat ei, si nu sa ii roada invidia, ci admiratia. Evident exclus cazul cand copilul e un delicvent sau cand acesta asculta manele indiferent cati bani are (sic).

  5. lamya777 spune:

    @Scorpse: Sunt de acord cu tine, la cateva „ciocane” de felul asta ma gandesc si eu…iar primul il va primi la anul: un plic cu copia xerox dupa cartea mea de munca, sa vada cate am realizat cu toate ca el nu ma crede in stare, iar al doilea va fii, ca si la tine, invitatia simpla la nunta…in fine, sunt de acord ca socurile sunt o solutie, dar parca nu merita nici sa incerc, insa faza cu cartea de munca o sa i-o fac…(mi-a facut un scandal monstru cand m-am angajat prima oara si apoi l-am mintit ca am demisionat si ca nu am mai lucrat…) Oricum, astept momentul in care POATE se va trezi…

  6. scorpse spune:

    :))
    nu spun neaparat sa faci treaba asta pentru el.
    Eu spun sa iti urmezi cursul tau, si dc atunci ai posibilitatea unei mici razbunari, sa te folosesti de ocazie (eu sunt scoprion, si imi cam place :P), mai dai un bobarnac.
    Dar, recomandarea mea e, sa nu te arati ca fiind afectata, sau ca ai face ceva special. cel mai bine nu e sa ii trimiti diverse, ci sa le afle singur, fara sa ii spui tu direct. 😀 Cand afla de la altii, e mai nasol, e ca si cum ai fi uitat sa ii spui 😛

    in alta ordine de idei. Nu te casatori decat daca simti acest lucru. Se presupune ca acea relatie ete forever.

    Alta chestiune. De exemplu m-am suaprat pe mama si i-am spus ca nu o sa isi vada ever nepoti. de vreo 2 ani atat de frumos se poarta cu mine, mai ales ca m-am casatorit, si aproape ca e pe cale si un bebe.
    bafta si numai bucurii.

  7. lamya777 spune:

    =)) Da, stiu… faza cu aflatul de la altii s-a tot intamplat si nimic, asa ca ma gandeam la ceva mai „dur”, in fine, sunt convinsa ca undeva, candva, de la cineva, isi va lua „rasplata”..cu privire la tine, este bine ca ai o familie frumoasa, la cat mai multi bebe sanatosi! 🙂
    PS:stiu ca relatia aia este si trebuie sa fie FOREVER….asa si vreau sa fie…

  8. criserb spune:

    poti sa alegi in a nu-l mai vedea niciodata… nu te forteaza nimeni sa-l vezi… e pana la urma alegera ta…

    de vreme ce te vezi cu el… accepti asta… inglora-l, ingroapa-l in trecut si lasa-l acolo…

  9. Drull spune:

    Drull nu l-a mai vazut pe tasu de cand avea fro 7-8 ani si nu, nu a murit:)) Ura e un cuvant mare

  10. finalydream spune:

    .. e un inceput

  11. dan spune:

    probabil nu constientizezi ce inseamna moartea. Daca asta o doresti, esti mai rau ca el.
    Ai vazut vreodata un om murind ? Nu ti-as dori.De ce sa te razbuni ? De ce carte de munca ? Asta ti se pare tie o realizare ?Poate acum asa o vezi . ca o mare realizare.iti spun eu…. partea materiala e un mare rahat.
    Sanatatea , familia inseamna totul.Poate iti vor mai trebui 15 ani sa iti dai seama de asta.
    Iti doresc ca al tau copil sa nu te condamne cum o faci tu.Desi… la cat esti de incapata si la prapastia continua intre generatii…. nu se stie. Oare … cum te-ai simti ?
    pt tine… numai bine !

  12. lamya777 spune:

    ba da, stiu ce inseamna moartea, am vazut oameni murind, oameni dragi mie…
    iar faza cu cartea de munca nu se refera la o mare realizare, stiu prea bine ce conteaza in viata, ci pur si simplu el nu stie ca am reusit asta, nu stie pentru simplul fapt ca prima oara cand m-am angajat mi-a facut un scandal de parca ma drogam…in fine, cam asta vroiam sa spun, dar nu explicasem…
    si, crede-ma, nu m-as comporta in veci asa cu copilul meu, pentru simplul motiv ca stiu si partea cealalta a problemei…

  13. dan spune:

    romanul e condamnat sa repete greselile, istoria…Poate daca esti facuta din alt aluat , ai o sansa de scapare…Poate daca tatal nu e tatal 🙂
    In principiu iti dau dreptate . Faptul ca ai cunoscut si „partea cealalta” e un argument corect.Numai ca pana la concretizare e o oarecare cale. Si …. cu siguranta ai sa faci alte greseli. Doar…. nimeni nu-i perfect.

  14. scorpse spune:

    @dan
    nu generaliza…. realizare inseamna pt fiecare altceva.
    pt unii e materiala, pt alti pur sentimentala…etc.

    iar cu moartea….hmmm…..unii traiesc pentru moarrte, altii nu o suprta, altora nu le pasa. eu de ex nu mi-a paratu rau niciodata sa vad un mort. (parere personala, dar nu cred ca il ajutau parerile mele de rau, iar mila e cel josnic sentiment.)

    Totusi fiecare tebuie sa isi urmeze ceea ce crede el ca ii este destinat. terbuie sa iti traiesti viata cat se poate de intens. (traieste intens, mori cu demnitate).

    Familia nu e totul. La fel si sanatatea (desi este absolut necesara). Am vazut oameni mai putini sanatosi, poate mai fericiti decat cei sanatosi. pana nu dai de un necaz, nu stii sa apreciezi micile bucurii, si , cred eu, ni fericirea.

  15. Traieste intens, mori cu demnitate !

    CIteam un post al unei prietene, si anumite raspunsuri. unul dintre ele, m-a determinat sa scriu postul acesta.
    Traieste intens. Cred totusi ca viata a fost conceputa pentru a fi traita. Cu sau fara scop, destin, divinate, omul se va nast, va trai si v…

  16. dan spune:

    scorpse…… little devil…:)

  17. scorpse spune:

    @dan
    la ce te refwri ???
    dc e la ceea ce ma gandesc eu…2 alternative :
    a) always have been, always will be.
    b) nu am legatura cu dracii, pentru simplul fapt ca nu cred ca exista. 😛 (poate un dragonel mai rau, d c nu :D:D)

  18. hai sa-ti spun o poveste. adevarata. i s-a intamplat prietenei mele cele mai bune. o frumusete de copila de 21 ani. de fapt, inca i se intampla.

    Acum 18 ani, parintii ei divorteaza. tatal un betiv notoriu.
    ea ramane cu mama, care ii ofera totul cat si cum se pricepe mai bine. legatura cu el se rezuma la inceput la intalnirile din weekend…care se finalizeaza in barurile frecventate de el. Cand fetita refuza sa il mai insoteasca. Mama nu i-a interzis vreodata. Cu timpul, legatura s-a pierdut, chiar daca locuiau la 10min distanta. Cand isi aminteste, o suna de LA MULTI ANI. Ea pe el intotdeauna. De majoratul ei se prezinta duhnind la ea la liceu, cu o plasa mare de Leonardo in mana, plina cu haine second hand. Asta ii este cadoul.
    Alta data. Pe strada. Suntem amandoua. Il vedem mergand din sens opus. Ea imi cere sa traversam si sa grabim pasul. Nici cu coada ochiului nu ne uitam la el.

    Legatura cu bunica din partea asta e pastrata. E stransa. Bunica e o femeie extraordinara. Si singurul contact de pe linia parentala.

    In februarie 2008 imi suna telefonul. E ea. Plange. Zice ca a murit tatal. Ajunsese sa bea spirt sanitar. Am aprins o lumanare si eu la capatiul lui. Matusa ei i-a facut reprosuri la priveghi, de parca fata i-ar fi turnat alcoolul pe gat.

    A ales sa nu mearga la inmormantare. M-a intrebat daca greseste. Si i-am raspuns ca nimeni nu ar avea dreptul sa o judece. Nici macar el. A plans in bratele mele. Si-a plans copilaria, cu tot necazul ei. Si i-am mai spus cum eu nu cred in prezenta fizica. Dar sa faca ce e mai bine pentru sufletul ei.

    Iar in timp ce el era bagat in groapa, iar ea pe drum spre orasul unde invata, mi-a trimis un msg: „O sa merg sa aprind o lumanare si o sa fac o rugaciune. Si voi incerca sa il pastrez in mintea mea ca pe un barbat frumos si destept. Asa cum era odata. Tati meu.”

  19. lamya777 spune:

    din pacate sunt mult prea multe povesti asemenea, triste… stiu, sunt constienta de acest fapt, la fel cum sunt constienta ca imi pasa de el, orice ar fi este tatal meu… insa am ajuns la o limita si nu stiu cum sa fac… este binele meu versus un fel de bine general admis…. adica, sa imi fie mie bine sau sa imi fie bine de ochii lumii… oricum ar fi, se pierde si se castiga cate ceva, problema este ca nu se stiu proportiile… din pacate…

  20. impresionata de ceea ce s-a intamplat, dezbatand in familie problema…ca eu nu cred ca numele din buletin sau ADNul te face parinte si copil, i-am declarat tatalui meu: ca eu nu-l iubesc pt k ne cheama la fel, ci l-as iubi oricum. Da nu mai este nici o sansa sa nu fie el tatami-o. Si a luat-o pe dos, sansa inseamna noroc, ca asta e ghinionul meu maxim, ca mi-e el tata. A iesit mare scandal. I-am adus dictionare si i-am zis cuvinte grele. Care imi stateau suspendate undeva retroamigdalian dintotdeauna, probabil. Si vrei sa stii ceva? Chiar daca nu a priceput nimic, nu-mi pare rau ca i le-am spus. A sfarsit cerandu-si scuze, dar nu cred k l-am convins de neintelegerea produsa in capul lui. Dar macar ne-am cunoscut mai bine. CRed ca a ajutat.

    Stii reclama „Lucrurile care nu se spun, se pierd. Nu-i pacat?” [am adaptat-o putin]

    Si imi amintesc ce am scris intr-un articol la un moment dat:
    „Daca vei vrea sa iti tii parintii aproape, tine-I aproape de inima ta. Unii simt ca e o datorie cronologica sa se retraga, altii sunt prea timizi sa intre vreodata. Deschide-le usa si invita-I inauntru. Si nu te supara pe ei daca nu vor intelege. Iubeste-I si va fi de ajuns.”

    Numai bine

  21. lamya777 spune:

    multumesc de sfat, insa a fost indeplinit de mai mult timp…am incercat asta dintotdeauna. insa, stii cum se spune ca nu exista orb mai mare decat cel care nu vrea sa vada…cam asa si cu tatal meu… este cel mai mare orb posibil…

    si tie numai bine…

  22. […] trecute am primit un telefon de la cel pe care il “laudam” in acest post. De ce?! Ca sa ma anunte ca inca traieste… cu aceasta ocazie l-am anuntat si eu ca inca mai […]

  23. mangaloy spune:

    nu crezi ca nu ar trebui sa-ti expui public viata privata?

  24. lamya777 spune:

    nu consider asta a fi expunere a vietii private, cel mult a sentimentelor mele, asta nu spune nimic despre viata mea privata. Adica, una este ceea ce mi se intampla si alta ceea ce simt. Pana la urma, sunt cativa cei care citesc, pe multi ii cunosc, sunt o persoana transparenta, de ce m-ar deranja ca imi expun sentimentele?
    In plus, eu incerc sa gasesc niste raspunsuri pe care unii de prin zona le-ar putea avea, asta m-ar ajuta mult.

  25. Anca M. spune:

    Stiu cum e sa iti urasti tatal. Cand ti-am citit postarea, m-am indentificat in textul tau. Dar sa stii ca oamenii astia… care nu pot fi numiti TATA, nici nu merita sa ii uram. Sunt atat de insignifianti incat nu stiu, nu merita nici un salut. O mama niciodata nu te va parasi, nu va pleca doar pentru ca s-a indragostit. Cele mai urate amintiri cu el sunt acelea cand mi-a spus ca mama a vrut sa faca avort cu mine sau ca el nu a iubit-o pe ea niciodata. Unele chestii iti raman intotdeuna in minte si iti doresti sa simta candva un sfert din tot ce ai suferit tu.

    E greu, dar >:D<, poate credinta ne va salva. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s