Cercuri infinite

Cercuri infinite

Ascult muzica la Media Player si ma uitam la tipurile de vizualizari, la acele imagini care iti pulseaza in fata ochilor pe ritmul melodiei… si am ajuns la una care semana cu o suprafata de apa, care se misca jucaus, formand cercuri… exact ca atunci cand eram copii si eram fascinati de faptul ca atunci cand aruncam o piatra in apa aceasta reactioneaza atat de frumos…si vedeam imaginea noastra sau peisajul inconjurator deformat…

M-am gandit cat de mult seamana acest lucru cu relatia dintre doi oameni… Suntem exact ca doua cercuri, ne cautam unul pe celalalt intr-o imensitate de apa sau doar intr-o balta… de aceea sunt unii mai norocosi si gasesc repede „jumatatea”, pentru ca intinderea lor de apa este minuscula, sunt usor de gasit.., pe cand altii cauta o viata intreaga si poate nici in fata mortii nu pot spune ca au gasit ceea ce cautau, exact ca intr-un ocean… probabil acolo ma regasesc si eu, intr-un ocean…

Si va amintiti cum cele doua cercuri care se intalnesc pe suprafata apei se „strica” la un moment dat? Nu mai sunt cercuri, se contopesc, unul fiind mai puternic decat celalalt, mai mare… Asa este si in viata, cei doi oameni care se intalnesc nu mai sunt la fel dupa ce relatia incepe sau, chiar mai rau, dupa ce ea se termina.

Oricat am vrea sa evitam acest lucru, avem o influenta asupra celor din jur, chiar daca este minuscula, exista si nu avem cum sa negam acest lucru. Oricat de mult rau sau bine ne-a facut o persoana, ea va „ramane” oarecum mereu in viata noastra, datorita amintirilor placute sau mai putin placute, datorita schimbarilor provocate in noi.

Nu, niciodata nu voi uita pe nimeni, nu voi uita sentimentele pe care mi le-a provocat, zambetele sau lacrimile… Inca ma mai gandesc daca as vrea sa uit sau nu…

Precum cercurile, oamenii se contopesc, relatiile „perfecte”, iubirile „adevarate” ajung sa fie contopiri depline, sa arate perfect, ca un cerc, sa se miste in acelasi ritm, sa gandeasca/simta la fel…

Si ce se intampla daca nu se regasesc niciodata in imensitatea apei? Aproape nimic, doar faptul ca se vor pierde cu timpul, vor disparea, fara a fi cunoscut inainte puterea pe care ti-o da alt cerc, energia altui cerc…undele altui cerc…cerc infinit…

Asa este si cu omul care moare fara sa fi cunoscut iubirea, este chiar mai trist decat cel care a cunoscut-o si a fost dezamagit… Energia sa este epuizata pentru ca nu a avut parte de un plus de energie, nu a avut parte de cineva langa el cu care sa se armonizeze, cu care sa „cante” in acelasi ritm…

Sunt multe de spus despre cercuri…prea multe si mult prea greu de explicat…

Where is my circle?…

2 gânduri despre „Cercuri infinite

  1. Marius spune:

    Frumos scris. Sunt de aceeasi parere cu tine. Sper sa-mi gasesc si eu cercul potrivit astfel incat la intalnire sa nu se strice nimic si sa ramanem tot cercuri, dar doua cercuri impreunate. Desi peste mine au trecut cateva cercuri, consider ca nu mi-am pierdut din intensitate (ba chiar am mai capatat ceva) si sunt inca la inceput.

  2. adelix spune:

    „Nu, niciodata nu voi uita pe nimeni, nu voi uita sentimentele pe care mi le-a provocat, zambetele sau lacrimile… Inca ma mai gandesc daca as vrea sa uit sau nu…”

    Eu cu siguranta vreau sa uit experientele neplacute si momentele triste. 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s