Copilarie de Bucuresti

Copilarie de Bucuresti

Ok, stiu ca multi nu vor fi de acord cu aceste idei ale mele, poate chiar oameni care au crescut, au copilarit in Bucuresti… Dar trebuie sa imi exprim parerea de vreme ce cacatul asta de oras ma oboseste din ce in ce mai tare si mi se pare din ce in ce mai scarbos…

Nu imi pot imagina un copil sa creasca fericit cu adevarat in orasul asta… adica, poate acum 40-50 ani da, adica… poate ca bunicii nostri, in ipoteza ca ar fi copilarit aici, ar fi fost fericiti… Dar acum orasul este atat de gri, strazile atat de aglomerate, inca toti copiii nu mai au „bujori in obrajori”, ci cearcane la ochi de la fum, galagie, poluare si asa mai departe.

Imi doresc sa imi pot creste copilul sanatos, iar asta nu ma vad sa o fac in Bucuresti. Sper si tot sufletul, voi face tot ce imi sta in putinta sa imi pot creste copiii in alt oras, preferabil de munte sau un oras micut, linistit… Eu am crescut in Giurgiu, un oras aproape necunoscut daca nu ar fi podul ala prapadit peste Dunare catre Bulgaria. Si acum inca, orasul este plin de verdeata, parcuri, trandafiri primavara. Mereu imi amintesc cum ies din casa intr-o zi de primavara si dintr-o data totul este verde… parca nu vazusem frunzele si mugurii pana atunci… este divina imaginea, verdele crud si lumina ce razbate prin el.

In Bucuresti, singurele locuri verzi sunt parcurile, Herastrau, Cismigiu, etc, dar si acolo vad avioane trecand peste imaginea Soarelui si masinile se aud peste tot, parcurile fiind inconjurate de strazi mari, artere intens circulate si poluate… 😦

Ma uit la copii de generala care umbla prin metrou, prin RATB ca sa ajunga la scoala sau acasa de la scoala, ii vad cu ghiozdanele in spate, mi se pare infernal… iubesc faptul ca am crescut in orasul meu mic de provincie… sa zicem ca prin postul asta aduc anumite multumiri orasului, chiar daca notiunea este foarte abstracta.

Mi-e mila de voi care ati crescut/cresteti in Bucuresti si de cei care vor creste aici… aici nu se merita decat sa vii, sa faci bani si sa pleci undeva mai placut… Iar eu am niste planuri facute…sper sa iasa! 😀

Astept sa ajung acasa, in oraselul meu linistit de campie, de langa Dunare…

11 gânduri despre „Copilarie de Bucuresti

  1. BearScorpio spune:

    Singurele spații verzi de azi, s’ar putea ca peste câțiva ani să nu mai existe. Va deveni Bucureștiul precum marile orașe din afară. Beton, fiare și sticlă.

  2. alienuw spune:

    D`aia`mi pare rau si mie , incet incet asa incepe si Sighisoara sa fie , adik bine inca mai sunt locuri verzi (ce`i drept putine) insa deja un orasel asa mic cum e Sighisoara este inundat de banci … chiar ieri radeam cu cineva … ca azi maine se mai deschide inca o banca … nush nu le`am numarat dar cel putin 6-10 banci is … Deci C’mon dintr`un oras frumos ce era inainte in ce va devenii ? Un „mare centru comercial” , nu mi`ar placea , mi`ar placea mai mult Sighisoara de odinioara .

  3. servus!
    am copilarit in Bucuresti 🙂
    si nu-mi pare rau
    iti recomand parcul Carol

  4. Radu spune:

    Eu mi-am petrecut copilaria (pana la 7 ani) in Bucuresti si am amintiri placute, chiar daca 5 din anii aia au fost sub Ceausescu. Traficul infernal, mizeria si poluarea sunt fenomene post-comuniste in Bucuresti (si de fapt au inceput sa apara dupa 1994-95). Cand eram eu mic locuiam in Piata Sf Voievozi – stii unde e, langa Moxa. Era o piateta foarte frumoasa, pavata cu piatra cubica si cu o fantana arteziana – care functiona! – in mijloc. Ma duceau ai mei sa ma joc in curtea Academiei (acolo unde acum e plin de javre) si in parculetul de vizavi. Mergeam cu bicicleta La Sosea.. toamna era foarte frumos. Ba chiar am fost de vreo doua ori si am facut baie in lacul Straulesti (care acum cred ca e o balta de deseuri toxice). Astazi sigur ca Bucurestiul sigur ca e urat, murdar si aglomerat, dar asta e o chestie cvasi-recenta (ultimii 12-13 ani).

  5. Melina spune:

    am crescut la 25 km de Bucuresti, la bunicii mei. m-au lasat ai mei acolo la 6 luni si m-au luat la 6 ani. si am avut o copilarie frumoasa foc.
    evident, vacantele le faceam tot pe la tara si ca sa ajung la scoala faceam mai putin de 10 min pe jos. deci, da, se poate :).

  6. Cineva spune:

    nu e adevărat, cred că am fost ultima generație din bucurești care a copilărit în stradă, acum 15 ani încă existau copii afară, acum prietenul lor cel mai bun e calculatorul iar socializarea se face pe mess

    „vrei o viață sau un blog? alege!”

  7. adelix spune:

    Mie imi place si aglomeratia. Adica degeaba traiesc intr-un orasel de provincie cand totul se intampla in orasele mari. De obicei in orasele mici intervine plictiseala. Se merita sa ai o casa de vacanta acolo insa nu as putea sa locuiesc permanent.
    Vin tot dintr-un oras mic unde nu exista nici teatru, nici cinematograf…doar cateva localuri de care te plictiseai in final.

  8. Monica spune:

    Nici Timişoara nu arată mai bine ca Bucureştiul. Deşi e mult mai mică, e la fel de gri…

  9. Eu spune:

    http://bucurenci.ro/2007/12/15/bucurenci-bucuresti-love/#more-447

    Bucurestiul este un oras minunat pentru cine are rabdare si vointa sa-l cunoasca si sa-l inteleaga. Cei care vor sa fie straini de el, straini vor rramane si nu vor inghiti de la el decat praf si gaz de esapament.

  10. lamya777 spune:

    @Eu: 1. in primul rand, era ok daca te prezentai, data viitoare sa o faci.
    2. am citit si eu postul lui Bucurenci.
    3. nu mi se pare ca ar fi in opozitie cu al meu, sincer…asta spuneam si eu, esenta era ca sunt lucruri frumoase aici, dar mult prea putine. intr-adevar, Bucurenci le-a explicat mai bine, mult mai plastic.

  11. tezeu spune:

    Bucurestiul este o oaza de fericire. Imi pare rau daca nu pot fi, afectiv de acord cu tine, chiar daca teortic sunt.

    In chestia aia ce ar fi vrut sa fie verde dar era ocupata seara cu masini parcate, in care se gaseau copaci rasfirati, printre care ne jucam de’a Robin Hood si de-a Frumoasa Adormita si pac-pac si v-ati ascunselea.

    In organizarea de santier (cand eram mai mare) acolo unde saream de pe o gramada de schele pe o alta. Din baraci luam apa in mijlocul verii si ne stropeam, aruncand din sticle lichidul racoros a caror capace fusesera gaurite intentionat (asta pana cand unul dintre noi gasea un furtun si iesea afara cu el).

    Si tot asa. Nu exista spatii verzi. Nu exista locuri de joaca si parcuri si toate chestiile astea dar pentru mine, cel putin, intreg Bucurestiul a fost un parc. Si probabil inca mai este…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s