Ce mai ramane…din noi?

Memories…

Together in all these memories
I see your smile
All of the memories I hold dear
Darling, you know I’ll love you
till the end of time

Poate este de la raceala, poate de la oboseala, poate de la toate pastilele pentru raceala pe care le-am luat zilele astea… poate pentru ca se apropie Sarbatorile de Iarna, poate pentru ca imi este prea dor… poate pentru ca vreau sa fac pe cineva fericit… Dar ma gandesc la amintiri, la ceea ce ramane din noi, in urma noastra.

Deseori, aproape zilnic, ne spunem sa nu uitam un anumit lucru, ne putem alarma pe telefon/calculator, rugam pe cineva sa ne aminteasca sau pur si simplu, ne scriem un biletel sa il avem in fata ochilor, ne facem un semn cu pixul pe mana… ca sa nu uitam.

Nu, din contra, sa uiti este destul de greu, dar depinde despre ce anume vorbim. Lucrurile marunte, mediocre, banale, le uitam imediat, nu ne intereseaza. Un prieten incerca sa imi spuna acum cateva seri ca nu conteaza faptul ca a uitat ca eu fac doar 3 ani la facultate, ca nu astfel de lucruri definesc un om, nu asta ma defineste pe mine. Sunt de acord, are dreptate… ceea ce ne defineste este caracterul, energia, amintirile pe care le lasam in urma.

Cum ar fi viata daca nu am avea memorie?! Ma refer la acea memorie a persoanelor, daca am uita la cateva zile cine este persoana de langa noi? Lumea ar fi un haos, am fi cateva miliarde de oameni pe pamant, dar singuri… Nu, eu nu pot uita, eu cred ca nu vreau sa uit… persoanele care au trecut peste/prin mine ma definesc, ele m-au „construit” putin cate putin, ele ma schimba in permanenta, ele mai fac mai buna sau mai puternica, chiar si prin lacrimi… Da, am contestat modul in care am invatat anumite lectii de viata, dar esenta este ca le-am invatat, iar data viitoare nu voi mai gresi.

Simt cum voi, prin toate bucuriile/lacrimile la care m-ati „supus” m-ati facut mai puternica, iar pentru asta nu o sa va uit, buni sau rai, cum ati fost voi… Ranchiuna nu exista, poate doar unele regrete, dar timpul a trecut, amintirile incep sa se cimenteze, sa devina o masa compacta alaturi de celelalte amintiri care nu mai dor de mult timp… sunt doar… clipe din trecut, fara aproape nicio relevanta pentru prezent si, cu siguranta, o relevanta zero pentru viitor.

Vreau sa nu fiu uitata la randul meu, vreau ca oamenii pe langa care trec sa ramana cu amintiri despre mine, sa ii „construiesc” si eu pe ei, asa cum am fost, la randul meu, construita… Nu stiu cum, poate prin energie, prin zambet, prin pofta de viata… dar vreau sa ii „misc”, nu vreau sa fiu doar o alta umbra pe acest pamant.

Relatii apar, se nasc, relatii mor… dar raman in amintirile noastre, oricat de neinsemnate ar fi fost… Inca ma intreb daca memoria este un dar de la Dumnezeu sau un blestem al Diavolului… probabil putin din amandoua…

Da, au fost momente in care v-am urat pentru ceea ce ati zis/facut/simtit sau tocmai pentru ceea ce nu simteati… dar acum… totul a disparut ca fumul de tigara…

Sufletul meu este obosit, dar doreste sa iubeasca… doreste inca un puls rapid inainte de a muri cu totul… nu vrea sa accepte moartea asa usor…

4 gânduri despre „Ce mai ramane…din noi?

  1. alienuw spune:

    Da, raman acele amintiri, de multe ori placute, alteori nu. Vrem sa le uitam, nu putem, incercam din rasputeri si culmea tot nu reusim k`lumea. Ei sau cel putin doar mie nu`mi iese, de fiecare data ma gandesc la acel trecut care a fost odata perfect insa acuma mi s`ar parea un dezastru. Acuma, mai nou ce era banal, prinde sens, si`mi place, mi`am facut noi prieteni, care mi`au demonstrat ca ar da totul sa`mi fie bine, poate a fost doar de prefatza, nush. Memoriile raman vii ! Asta e … oricum vom continua sa mergem inainte, cu bine sau cu raul sau !

  2. anaayana spune:

    Cred ca este o dorinta fireasca a omului sa ramana undeva acolo, sa se stie ca nu a existat degeaba. Facem fotografii, scriem, facem insemnari, avem prieteni etc. si toate ne pozitioneaza undeva in timp, vizavi de fiecare in parte , fireste, la niveluri diferite.

    Memoriile ne demonstreaza ca totul s-a intamplat, chiar daca a trecut timpul si pare ca nici macar nu am trecut pe acolo. Uneori senzatia e ca atunci cand scrii un text pe nisip si vine apa peste el, atat de natural, firesc, si-l sterge.

    Imi aduc aminte de un film bun apropo de „Cum ar fi viata daca nu am avea memorie?! „: MEMENTO. Si cred ca mai este unul, 50 FIRST DATES. Te poti uita daca vrei sa gasesti raspunsul la intrebarea ta.

    Si daca ma gandesc bine, te poti uita si la THE ETERNAL SUNSHINE OF THE SPOTLESS MIND 🙂

  3. lamya777 spune:

    Memento l-am vazut 🙂 mi s-a parut foarte interesant, iar pe ultimul chiar imi pusesem in cap sa il vad 🙂 multumesc de recomandari

  4. Radu spune:

    Ma bucur ca esti de acord cu mine 🙂 Eu oricum uit de la mana pan` la gura (la propriu, mi se intampla in timp ce mananc sa „uit” sa mai bag in gura in timp ce fixez un punct din perete si ma gandesc cateodata la nemurirea sufletului, dar de cele mai multe ori la chestii mult mai banale cum ar fi rostul dintre dalele de faianta din bucatarie, cam prea gros in unele parti, au facut „mesterii” aia o treaba „lasa-ma sa te las”… am incheiat paranteza –>) … DAR sunt de parere ca chestiile care nu tin in mod direct de fiinta ta interioara nu sunt cine-esti-tu-de-fapt. Adicatelea: job, educatie, varsta, grosimea portofelului, marimea penisului etc. Astea sunt statistici. Ma enerveaza cand cunosc o persoana noua si ma intreaba cu ce ma ocup, incercand cica sa ma cunoasca, de parca asta ma defineste. Un job nu defineste o persoana, ci o categorie: colectivul celor care au jobul respectiv. E o chestie impersonala si nu spune nimic despre tine. Cand o sa ajung sa fiu sef, inainte sa angajez pe cineva, am sa scot pe toti pretendentii la 5 beri. Dupa a 5a bere cunosti omul. „In vino veritas.” (sorry, nu stiu cum se zince in latina la bere)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s