Memento

Memento

„… i can`t remember to forget you… „

Acum doua seri am revazut Memento, un film care mi s-a parut printre cele mai bune intalnite de mine, vi-l recomand cu caldura… Se intalneste tema care este printre cele mai cautate la mine pe blog (de pe motoarele de cautare), respectiv: „cum ar fi daca nu am avea memorie?”. Evident, nu se refera la amnezie, asta stim cu totii cum ar putea fi, ci la memoria pe termen scurt, la fel ca niste „vise” din care te trezesti si uiti ce era inainte de a trezi… Ciudat film, ciudata idee, ciudata situatie… si cand ma gandesc ca asa ceva chiar se poate intampla, unor oameni cu boli psihice…

Totusi, nu v-ati dat seama de paradox? Deseori uitam sa ne amintim diverse chestii, insa niciodata nu ne amintim sa uitam… Vi se pare normal, nu? Da, si mie…. Insa nu este… De ce sa nu putem sa ne amintim sa uitam anumite chestii care ne-au afectat? Amintirea in sinea ei este ceva malefic, procesul de amintire…

 Intr-adevar, multe amintiri frumoase raman in memoria noastra, insa un procent mult mai mare din aceste amintiri se sterg cu trecerea timpului fata de cele urate. Ganditi-va la persoanele agresate, in orice fel ar fi afectate, cat de mult isi doresc, cat de bine le-ar face sa uite… si totusi, nu pot uita, vor trai toata viata cu acea durere.

De ce sa nu imi pot impune sa uit, in timp ce amintirea unor chestii este atat de usoara, poate ca vreau sa uit la fel de usor pe cat imi amintesc unele chestii…

Am ajuns la concluzia ca uitarea este echivalenta cu vindecarea sufletului… uiti, deci te vindeci de tot ceea ce te-a suparat/afectat/durut. Vreau sa pot uita la comanda, vreau ca de acum inainte nicio melodie, poza, parfum sa nu imi mai trezeasca amintiri, fie ele placute sau nu.

Omul este facut doar pentru a-si crea amintiri… nu si pentru a uita… din pacate.

Vreau sa uit senzatii, sentimente, melodii, parfumuri, detalii care uneori ma intristeaza, imi provoaca acea tristete dulce despre care vorbea un prieten.

Vreau sa uit ca se poate, vreau sa uit ca nu se poate… vreau sa uit diverse amintiri de la „plimbarile” facute cu tata si cu sora mea vitrega din copilarie si pana la ultima si probabil definitiva disputa avuta cu el… Sunt chestii care dor, sunt chestii care lasa o amprenta mult prea adanca in sufletul nostru..

Da, eu cred, eu stiu ca exista ceea ce se cheama „suflet”, nu este doar un curent electric, nu este doar clipa, este o eternitate…

Vreau o eternitate fara amintiri…

6 gânduri despre „Memento

  1. Melina spune:

    nu poti sa uiti. nu poti sa uiti la comanda cel putin. poti doar sa nu-ti mai amintesti asa usor. in timp (da, timpul chiar le vindeca pe toate) amintirile se depersonalizeaza, se indeparteaza si isi mai pierd din semnificatie. they simple fade away.
    plus ca nu poti sa uiti pentru ca tot ceea ce esti se compune din ceea ce ai fost, deci daca ai tu chiar si o secunda, nu ai mai putea fi ceea ce esti.

  2. adebalerini spune:

    Zilele trecute mi-am amintit diferite chestii neplacute din copilarie. Uitasem pur si simplu, nu stiu cum s-au declansat acele amintiri in mintea mea.

    Ar fi bine sa uitam lucrurie neplacute si sa ramanem doar cu amintirile frumoase. 😦

  3. anaayana spune:

    Probabil că pentru a putea să le pui în sertăraşe pe care să nu le mai vezi trebuie să apară altele întâmplări memorabile care să le domine pe cele vechi.

    Nu putem uita pentru că altfel nu am fi ajuns aici unde suntem acum, cu acele trăiri din trecut, da, cu ele ajungem să vrem altceva, să vrem să uităm, să fim ca noi…

  4. Szerena spune:

    Despre traumele suferite. Ar fi foarte frumos sa fie asa, sa uitam si sa nu mai stim de ele, cum ai spus si tu „uitarea este echivalenta cu vindecarea sufletului…”
    Din pacate altceva se intampla la suferirea unei traume. Daca ea este prea mare, persoana respectiva poate uita ce i s-a intamplat, DAR ramane su sentimentul, si nu va sti de unde vine acel sentiment. De ex. ii va fi frica de intuneric, sau de anumite persoane, fara sa gaseasca vre-un motiv. Motivul adevarat fiind de fapt trauma uitata.

    Felicitari pentru post! 🙂 E foarte bun!

  5. Cineva spune:

    mă uit la film și revin

  6. RudolfHess spune:

    G. ibraileanu spunea ca “ amintirile sunt melodii care ne vin de undeva, de dincolo de orizont”…
    Lasand la o parte notiunile astea filozofice, cred ca daca ar interveni uitarea …am deveni niste « fructe fara gust »…Fara memorie am trai numai prin automatisme, …instinctuali…fara sentimente…Vom fi incapabili sa analizam un gest, o privire, o imagine…Am privi totul ca pe un inceput…fara a putea percepe daca este frumos sau nu…
    Cum ar fi sa ne trezim dimineaza, sa zambim tampi la persoana de langa noi, sa stam cu gura cascata la fiecare rasarit de soare…iar cafeaua de dimineata sa ni se pare cel mai minunat lucru din lume…Fara grija, fara stres, fara fericire sau necaz…nu am mai fi noi…ceea ce suntem…am involua pana ne-am stinge ca specie…Pe de alta parte, am tinde spre o utopica perfectiune…nu ne-ar mai supara nimeni ptr ca nu ne vom aduce aminte daca ne-a suparat sau nu…in definitiv nu are cine sa ne supere ..si nici sa ne bucure…simpla prezenta a cuiva, la fel de fad, va reprezenta ceva…dar vom fi incapabili sa analizam ce…
    Intradevar , preferam sa uitam amintirile neplacute, cele care ne-au durut , care ne-au atins si ne-au facut sa suferim…doar , oare, nu asta ne face oameni…Experienta noastra de viata nu se construieste pe amintiri ?…Simtim ca traim amai mult atunci cand suferim, …viata nu poate fi perfecta….de altfel, perfectiunea este cel mai relativ lucru din lume, ptr ca il raport totdeauna la ceva…care nu are cum sa fie perfect…
    Cu varsta vom ajunge sa privim altfel chiar si amintirile neplacute…ele ne calesc spiritul …metaforic vorbind, prin ele ne intarim sistemul imunitar…
    …oricum viata e frumoasa iar amintirile sunt singurele care ne arata asta….

    Special ptr Lamya
    ..” Vedem zi de zi o lume alergand in jurul nostru. O vedem, o auzim, o simtim, o pipaim, o gustam, o mirosim. Ii vedem cum alearga in jurul nostru, cum se misca, cu sau fara vreun tel, cu sau fara vreo directie. Iar timpul trece. Zboara. Alearga pe langa noi. Si nu ii pasa de ceea ce lasa in urma… Lasa in urma amintiri. Imagini. Franturi de vorbe. Franturi de imagini. Ni le amintim din cand in cand. Unele le revedem mai des. Altele le vedem doar o singura data in viata. Franturi de imagini… Franturi. Doar franturi.O masina alergand pe asfalt. O frunza uscata. O luna plina. Un fir de iarba aplecat sub vant. Cateva fire de nisip pe plaja. O secventa dintr-un film. O adiere de vant. Un cuvant rostit molcom. O imbratisare tandra. Un pachet gol de tigari, strivit pe trotuar. Un caine vagabond. Un fosnet de frunze uscate intr-o padure. Un cer senin. Cateva picaturi de apa din Dunare. Un sarut timid. Un ghiocel iesit speriat din zapada. O furtuna. Un tramvai gol. Cateva stele stralucitoare. Un morman de gunoi pe marginea strazii.Un pensionar in piata. O cutie rece de bere. O lacrima fierbinte. Un fulger spintecand cerul. Un lan de grau aplecat sub vant. Un fulg de nea. Un ursulet de plus. O scara de bloc. Un pat. Un cersetor langa o biserica. O tigara fumeganda uitata intr-o scrumiera. Un geamat in timpul unui act sexual. O stea cazatoare. Cateva sunete scoase dintr-un fluier de un cioban batran. O piesa ratacita dintr-un puzzle. O bucata de sfoara. Un gandac de bucatarie. O cruce stinghera in plin camp. Kilometri intregi de sosea. Cateva acorduri dintr-o melodie. O floare de cires. O scoica. O mana trecuta prin par. Un site interesant pe Internet. O bricheta neagra. O panza de paianjen. Un pahar cu vin. Cateva picaturi mari si reci de ploaie. Un oftat. O lumanare aprinsa. O fila rupta dintr-o carte. Un politist intr-o intersectie. Un izvoras de munte. Un bilet de autobuz rupt. Un surubel. Un reflector luminand cerul. Un trup gol pe un pat. Un accident auto. O telecomanda. Un ziar dus de vant. O barca alunecand pe un lac. Un pix cu cerneala verde. O scrisoare. O gura de cafea fierbinte. Un cutit bine ascutit. O minge de baschet. Un sportiv alergand pe o pista. O pata mare pe un zid. Un pisic adormit. O sticla sparta. Un telefon. Un cactus mic si tepos. O tigara fara filtru. Un preot batran. Cateva caramele. O carte uitata deschisa. O picatura de apa scurgandu-se de pe un turture de gheata. Un copil dormind pe trepte la metrou. O strada mult prea aglomerata. Un functionar plictisit intr-o banca. Un brad impodobit. Cativa nori negri. O pereche de ochelari de soare. Un far de masina luminand in noapte. Un geam crapat. O fotografie ingalbenita. Franturi de imagini… Le vedem. Le simtim. Le auzim. Le mirosim… Dar sunt doar niste franturi de imagini. Unele le vedem zilnic. Dar nu avem timp sa le observam prea bine. Pentru ca o lume intreaga alearga in jurul nostru. Si fara sa vrem devenim o parte a ei. Devenim o rotita intr-un angrenaj imens denumit societate. Devenim orbi, surzi, muti. Devenim una cu neantul. Imaginati-va o lume intr-o continua miscare. Cateva miliarde de oameni alergand, miscandu-se, vorbind, gandind. Oameni carora nu le mai pasa de mult de acele franturi de imagini pe care inca le mai simtiti. Franturi de imagini… Viziuni ale dragostei si ale urii. Imaginea unui hohot de ras morbid. Imaginea unei vieti care se scurge incet, mult prea incet intr-o lume groaznic de rapida, intr-o lume in continua schimbare. ..”..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s