Fericiti cei saraci cu duhul…

Smile

Am ajuns la concluzia ca sunt doua tipuri de fericire in aceasta lume, si anume:

– fericirea deplina, atunci cand ceea ce iti doresti cu ardoare obtii.

– fericirea prin renuntare la ceea ce iti doresti.

Evident, din punctul meu de vedere primul tip de fericire este cel autentic, cel dorit de mine.

Da, ma puteti contrazice, ambele sunt fericiri, insa ganditi-va daca preferati sa va multumiti sa fiti fericit cu ceva din simplul motiv ca nu ati gasit ce vroiati si alegeti sa renuntati…. Well, eu nu am chef sa renunt, sub nicio forma, spuneti-mi nebuna, prea optimista sau inconstienta/visatoare, dar eu nu renunt la visele mele… Am un an genial de greu si genial de benefic pentru dezvoltarea mea ca om si mai ales pe planul carierei… anul asta sunt mai multe rascruci si stiu deja ce drum voi alege. Nu este nimeni langa mine care sa ma ajute sa decid, sa cantaresc variantele… dar este mult mai bine asa, eu le fac, eu le suport, eu ma bucur de realizarile mele. Da, regret ca nu este cineva langa mine cu care sa impart bucuria primul meu raport terminat de una singura, prima lauda primita de la manager, bucuriile mici de zi cu zi care lumineaza tunelul asta negru numit „viata”.

De exemplu, bucuria mea de azi este ca mi-a ajuns cardul, imi cumpar biletul de avion… plec la Viena si asta este deja o certitudine… abia astept!

Revenind la ce ziceam… fericirea este in mare parte a celor slabi, a celor care nu au puterea sa lupte pentru ceea ce vor, ce viseaza sa atinga… renunta, se complac in situatie, se multumesc cu ceea ce au si astfel devin fericiti in felul lor. Nu vreau astfel de fericire, vreau sa „cresc”, sa ma „dezvolt”, vreau sa fac ceea ce visez, vreau sa am caminul meu, casa mea micuta (a se citi apartament) intr-o zona linistita in care sa traiesc cele mai fericite momente din viata.

Eu vreau primul fel de fericire, cel autentic, cel care te face sa crezi, chiar si pentru o secunda ca esti stapanul lumii, ca ai atins absolutul, ca nu mai poti avea nimic mai mult. Evident, orice este relativ, depinde si de dorintele fiecaruia.

Da, poate ca fericirea este facuta din momente din acestea marunte de bucurie profunda care se leaga intre ele, insa cred ca aceste momente trebuie asezate pe o fundatie altfel se evapora… Da, sunt fericita pe moment, iar putin mai tarziu it`s just fading away… asta nu imi place… Fericirea este o senzatie de bucurie/veselie profunda dar care dureaza mult, foarte mule… imi place sa visez ca pentru totdeauna va dura…

Imi vine in minte ultima parte dintr-o maxima: „… in cautarea ei merita sa alergi toata viata…”. La inceputul frazei cred ca era dragostea sau fericirea… ce mai conteaza… merita sa alergi toata viata…

Asa ca, sfatul meu, nu va resemnati, nu va multumiti cu ceea ce aveti decat daca este tot ceea ce v-ati dorit vreodata… La cat mai multa fericire!

8 gânduri despre „Fericiti cei saraci cu duhul…

  1. Melina spune:

    cum adica maxima si nu mai stiu care? pai, se poate asa ceva??
    vezi ca fanul vama veche din mine este dezamagit de fanul vama veche din tine. din nou, pai, se poate?!? aveam pretentii de la tine 😛
    „maxima” era „Fericrea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa-l alergi toata viata.” da, stiu ca incepi sa-ti amintesti… Vama Veche – Calul din Marlboro. 😛

    revenind la ontopic: hai sa nu-l credem pe monsieru Chirila si sa alergam dupa fericirea de primul tip de care vorbesti pana cand o gasim. caci se poate gasi si se poate si pastra 😉

  2. lamya777 spune:

    @Melina: da, da, imi amintesc, dar parca eu o citisem si pe undeva 😛 de pastrat stiu sigur ca se poate, de gasit este mai greu 🙂 o pacalim noi cumva 😀

  3. impresiiblonde spune:

    eu cand obtin ceea ce vreau, imi doresc mai mult. asa ca fericirea aia tine doar cateva ore.
    al doilea tip de fericire pe care l-ai descris,”fericirea prin renuntarea la ceea ce iti doresti” e o tampenie. se numeste depresie, nicidecum fericire.

  4. diogene73 spune:

    Adica fericire prin frustrare.Genul asta nu-l prea agreez…

  5. lamya777 spune:

    @ImpresiiBlonde: poate ca inca nu ai atins ceea ce vrei… undeva este o limita, undeva se ajunge cand spui: „Gata, am tot ce vreau!”. Din pacate exista al doilea tip de fericire, chiar daca este fada si goala pe dinauntru, exista, nu este doar o depresie.
    @Diogene73: Da, acele persoane sunt frustrate, iar la un moment dat toata frustrarea care zace in ei va refula. Atunci nu va fi un moment prea placut, din pacate.

  6. Silviu spune:

    Si fiindca tot am zis ceva mai sus, hai sa comentez si aici, ca n-am ce face, si este prea dimineata. Asadar, zicea un gajiu care a murit saracul, intr-o carte pe nume Solaris, ca exista doua tipuri de adevaruri: cele care te linistesc si cele care nu pot fi atinse. Dupa mine, fericirea si obtinerea ei nu sunt legate de telurile pe care ti le pui sau, mai bine zis, de atingerea lor. Fiindca sa zicem ca vrei camin, familie, doi copii adorabili si un sot iubaret… ai toate astea, insa nu cred ca vei fi fericita nici atunci, fiindca tu iti conditionezi obtinerea fericirii prin planificare. Asta pe de-o parte… sau asta va fi o fericire searbada, mi se pare mie, nu din cauza „componentelor”, ci din cauza premizei de la care a pornit.

    Pe de alta parte, ce ai zice daca ar exista si un al treilea tip!? Sa zicem ca nu iti doresti nimic, doar faci si vezi ce iese. Dai tot ce ai din tine, fara sa te gandesti la viitor, fara sa cauti ceva in mod deosebit… asa viitorul iti rezerva multe surprize si, in plus, zicea tovarasul Andre Gide chestii de genul (am cautat in fisele mele de lectura, ca da, faceam asa ceva candva; adresandu-se cititorului, pe care numeste Nathanael-dar de la Dumnezeu in ebraica): „Ceea ce n-ai inteles este ca fericirea vine la intamplare si ca ea iti poate aparea in fiecare clipa intocmai ca un cersetor ce-ti iese in cale”. Mai zicea inainte ca nu trebuie sa iti planifici bucuriile.

    Mie mi se pare ca doar asa esti liber cu adevarat. Orice maruntis iti pare ceva fermecator si traiesti orice moment cu fervoare. Nu sunt nemultumit de ceea ce am (si fiindca nu ne vom cunoaste niciodata, iti voi mai spune urmatoarele), ci destul de ok si optimist, am lucrat undeva ca jurnalist economic si am redactat stiri care au miscat cursul, par example. Sunt relativ sigur ca voi avea un viitor intr-un domeniu, doar ca nu stiu in care, fie ca este el jurnalism, fie undeva, intr-o firma, fie ca dezvoltator de afaceri (ca voi face si asta). Am atat de multe in cap incat nu-mi vor ajunge anii mei si abia astept sa termin anul asta facultatea si sa incep. Fiindca nu stiu ce-i dupa colt si asta este ceva senzational. Nu imi doresc nimic, sunt fericit cu asta. In schimb, astept cu nerabdarea cu care umblu in strazile oricarui oras nou, sau potecile unui munte in care nu am mai fost. Hmmm, scuze ca am fost cam lung, insa acum ii pacat sa sterg. Gata, nu mai zic nimic, sa nu plictisesc. Succese, fericiri si impliniri! Hahaha! (pe bune)

  7. psiheea spune:

    hmmmm! o sa-ti fac un entry raspuns la asta ca ma tem ca ma intind. ideea de baza e ca am vazut de curand rezultatele unui studiu pe tema asta. a doua fericire se numeste fericire sintetica si are asupra organismului exact aceleasi efecte ca cea autentica. e mult de discutat. si eu ma ambitionez tot pe prima varianta ;))

  8. fericirea? e foarte trist atunci cand realizezi ca ceea ce iti doreai nu este ceea ce te face fericit. Am patit. Am vazut si la altii.Si iti vine sa te zgarii pe ochi, sa-ti smulgi pielea de la loc, te-apuca o ciuda pe tine insati. Dar n-ai decat sa pornesti din nou…in cautarea ei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s