Schimbari

Teamwork

Astazi am fost la anterioara, chiar prima firma la care am lucrat, nu dau numele acesteia 🙂

Ei bine, era totul atat de schimbat, sediul, sentimentul (a fost prima oara cand m-am dus acolo dupa ce m-am mutat), oamenii… si cu toate acestea era totul la fel, in principiu sentimentele mele.

Am simtit niste chestii ciudate, parca ma intorsesem in timp si totusi nu era la fel, un fel de nostalgie dulce. Mi-am dat seama de mult timp cat de mult m-au ajutat cei de acolo, fostii mei colegi, fostul meu sef, toti cei care m-au indrumat si invatat inca din momentul in care nu stiam nimic despre ce aveam de facut sau despre ceea ce vreau sa fac in viata. Fostul meu sef a fost printre primii care m-a asigurat ca ma voi descurca la KPMG atunci cand a auzit ca voi pleca, stia ca asa este mai bine pentru mine. Il apreciez foarte mult pentru asta, pentru ca este un om cu caracter si cu suflet bun. De aceea probabil, este si atata armonie in biroul respectiv.

Imi este dor de ei, de ce faceam acolo, de un birou micut, in care fiecare stia despre celalalt. Imi este dor, dar stiu ca asa este mult mai bine pentru mine, pentru dezvoltarea mea.

Mi-a aratat un coleg filmulete cu fetita lui abia nascuta, care este adorabila, apoi poze cu ei de la teambuilding, poze cu fetita sefului meu care deja este mare domnisoara, am aflat ca o colega de la un alt birou este insarcinata… lucrurile se schimba, lumea este in permanenta miscare, evolutie, dezvoltare, crestere.

Este ciudat sa te reintorci intr-un loc din care ai plecat de mult timp si totul a mers inainte fara tine. Cam asa este si cu relatiile intre oameni, am constatat de curand.

Am incercat acum cateva luni sa reiau legatura rupta cu o colega din liceu, prietena mea cea mai buna de atunci, cea care mi-a fost ca o sora timp de 4 ani… si relatia s-a rupt din motive necunoscute mie chiar in preajma BAC-ului. Ei bine, nu se poate oameni buni, totul este mult prea greu, mult prea ciudat, nu se poate sa fie nimic la fel, te simti ca si cu un strain, desi cunosteai atat de bine omul ala… si te frapeaza/socheaza cand simti cum este alt om, cum parca vorbesti cu o persoana necunoscuta. Am renuntat sa ma incerc, chiar vroiam, dar nu are rost…

Asa este cu orice tip de relatie, amicitie, prietenie sau chiar iubire… Daca ai iubit pe cineva, te reintalnesti cu el/ea peste ceva vreme, vei observa ca nu mai este acelasi om, nu il mai recunosti, te simti rau. Chestia asta este maladiva pt sufletul tau, eu una incerc sa o evit cat pot, nu vreau sa ma mai intalnesc cu nimeni din trecut. Oamenii nu intelegeau de ce refuz eu orice intalnire… tocmai de aceea, pt ca doare, pentru ca nu are rost, pentru ca imi este bine acum. Spuneti-mi ingrata sau cum vreti voi, dar asa este…

Peste toate aberatiile mele, o singura idee vreau sa va ramana in minte, totul este in schimbare, mai ales oamenii, dar intotdeauna trebuie sa stim de unde am plecat, cine ne-a ajutat, cine ne-a format, cine ne-a dat putere sa mergem mai departe cand am simtit ca suntem mici si neputinciosi, ca nu ne mai putem ridica.

6 gânduri despre „Schimbari

  1. tezeu spune:

    Pacat de relatia cu prietena ta. Eu am un prieten din generala cu care vorbesc foarte rar dar totusi, atunci cand ne vedem, nu uitam cine am fost, desi probabil, realizam amandoi cat de mult ne-am schimbat. Cat de mult am devenit alte persoane cu alte preocupari.

    Nu ma intristeaza totusi, cel putin nu pe mine. Ma bucur ca el a evoluat pe fagasul sau iar eu pe al meu si reusim mereu sa gasim un punct de plecare in reapropierile noastre.

    P.S. Felicitari pentru toti copilasii din fostul birou. Sa creasca mari si frumosi.

  2. adyblue spune:

    depinde…

  3. lamya777 spune:

    da, din pacate, relatiile dintre oameni depind de foarte multe lucruri…

  4. theroxx_me spune:

    da..asa este…”prietena” ta s-a schimbat…iar viata ei a continuat pe un alt fagas, cum spune si tezeu..ciudat este ca, desi a incercat sa lase trecutul de-o parte,acesta ii mai soptea uneori amintiri, ce nu are voie(pe care de fapt nici ea nu vrea),sa le uite…spun „nu are voie”, pentru ca la momentul intamplarii acelor evenimente,fapte,nasterii unor sentimente..ele au contribuit la crearea personalitatii „prietenei”…a ajuns intr-un prag in care nu regreta nimic din tot ce s-a intamplat in cei 4 ani, ci pur si simplu considera ca acea etapa s-a incheiat,a avut momentul si timpul ei…”ruptura”, a fost determinata tocmai de acel „fapt” care urma sa formeze un alt om..si se batea cap in cap cu tot ceea ce ducea la o interactiune intre ele doua…la „vremea” aceea, avea nevoie doar de putin curaj de a fi indiferenta, pentru a intelege multe lucruri..a trebuit sa faca o „greseala”(poate), pentru a intelege greselile celorlalti…dar, cum un bun prieten, BAT(pe care cu siguranta il cunoaste), spunea:”nimic nu este intamplator”..am ajuns sa ii dau dreptate..nimic nu se intampla fara rost…cred ca totul este „scris” undeva..iar noi avem o influenta aproape de zero, asupra destinului..sau..poate nici macar atat..cert este ca, i s-au intamplat intre timp f multe(lucru pur firesc in evolutie..orice fel de evolutie ar fi ea)…si bune…si rele…si frumoase..si mai putin frumoase i s-au intamplat..de multe ori a simtit nevoia de a impartasi aceste lucruri cu „prietena din trecut”…nu facea decat sa se gandeasca la ea..ca si cand ar fi crezut intr-o telepatie perfecta..iar „ea”..sa primeasca acele informatii,ganduri,idei,sentimente..si astfel traia cu micul „miracol” de a transmite ganduri altei persoane…eh..e bine sa mai si visam…plus ca fictiunea dezvolta imaginatia…sau imaginatia dezvolta fictiunea?..anyway..si totusi..de ce nu a vrut sa devina real visul?…hm…cred ca inca nu a gasit raspunsul…si atunci cand poate a fost momentul sa primeasca acel raspuns…s-a lovit de un sentiment „strain”…ciudat..mai ales ca in suflet nu ii era deloc strain…dupa acel „contact” de regasire…”prietena” si-a continuat drumul,cu tot ceea ce viata i-a oferit…insa stie…ca nu vrea sa ignore…vrea doar sa se intalneasca, fara retineri, cu ce a fost candva…oricum niciodata nu suntem suficient de pregatiti pentru tot ce ne inconjoara…dar, atata timp cat acel ceva nu s-a stins…probabil ca va reusi la un moment dat sa se „ridice”, sa aprinda serios „focul”..si sa poata accepta…un nou inceput…

  5. lamya777 spune:

    well…eu inca astept acel nou inceput despre care vorbesti… si nu este foarte usor. M-a durut mult, au fost momente in care aveam nevoie de acea prietena, dar pana la urma m-am descurcat singura. si da, si eu am momente in care ma gandesc, imi amintesc si incerc sa trec peste, dar… oricum, eu inca astept, ca intotdeauna… nu pot crede ca oamenii se schimba chiar atat de mult…

  6. raluka spune:

    hello, scumpica…iti doresc numai bine si sa ajungi acolo unde iti doresti tu…imi place mult ce ai scris aici despre primul tau job si despre seful tau(al nostru)…i-am aratat si lui(sper sa nu te superi) si s-a bucurat mult; a zis ca e bine sa auzi uneori o asemenea recunostinta doar sa nu mai arat altcuiva k poate fi luata ca o sustinere morala de a pleca din firma…eu nu cred: cred ca si el ti-a vrut doar binele si te apreciaza ptr forta ta cu care lupti in viata sa ajungi acolo unde ti-ai propus…mult succes

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s