Este o perioada destul de agitata si obositoare pentru mine, dar nu pot sa nu ma gandesc macar pentru o clipa in fiecare zi ca am terminat facultatea, ca o parte importanta din viata mea, o etapa in dezvoltarea mea s-a incheiat, cu partile ei bune si rele.
Mi-am dat seama acum ceva vreme cate persoane am cunoscut de-a lungul acestor 3 ani de cand sunt in Bucuresti. Nu, nu orasul este de vina, ci pofta mea de comunicare de a cunoaste cat mai multi oameni. Multi dintre voi se vor regasi macar intr-un cuvant de-al meu scris aici, poate chiar toti as putea spune…
Am cunoscut oameni buni, oameni rai, oameni timizi, retrasi, oameni care stiu ce vor de la viata si oameni care inca mai cauta raspunsuri acolo unde nu pot fi decat intrebari, oameni care se tem sa traiasca, se tem sa ia viata in piept, oameni realisti, oameni visatori, visatori doar in somn, visatori doar cu ochii deschisi…visatori care vor si fac ceva pentru a-si indeplini visele si visatori care doar viseaza…
Am prieteni de toate genurile pot spune, prieteni devotati carora le multumesc. Incep prin a le multumi unor colegi de facultate, nu voi da decat acronimele, se prind ei care sunt… R.C., B.C., A.C., A.C., Z.F., A.F., D.G., si sa ma iertati daca am uitat pe cineva… Le multumesc pentru ca au fost langa mine, pentru ca energia lor m-a impulsionat si pe mine sa continui cand credeam ca nu mai pot, pentru ca m-au ajutat cand am avut nevoie si m-au ascultat cand aveam prea multe pe suflet. Sper din toata inima ca relatia cu ei sa se pastreze si dupa terminarea facultatii, in pofida tuturor elementelor care ar putea aparea intre noi…
Vreau sa le mai multumesc tuturor celor pe care i-am cunoscut intamplator, persoane care au venit intr-o clipita si au plecat la fel de repede, persoane care m-au marcat lasand o urma pregnanta in memoria mea, o urma care se cheama „amintire”. Da, am plans si am ras cu ei, i-am iubit si i-am urat, dar acum nu mai conteaza nimic, este doar finalul…
Ar fi multe de spus, dar sper sa apuc sa le exprim personal, la o cafea/suc/bere cu cei la care tin si pe care sper sa ii am mereu alaturi…
Pe scurt….Va iubesc!
A vampire through life 
Se pare ca acum dupa teroarea ingineriei, ai apucat sa spui acele cuvinte despre noi… Frumoase cuvinte…. Eu una am un sentiment de parere de rau si nu neaparat ca terminam facultatea ci pentru ca am impresia ca nu am apucat sa ne cunoastem suficient, sa ne bucuram mai mult de ceea ce ne-au oferit acesti trei ani impreuna asa cum au fost ei, cu bune si rele. Ieri in asteptarea rezultatelor la buget, am stat de vorba cu fetele.. si cred ca am si barfit putin asa despre fiecare dintre noi….sau nu cred ca a fost barfa ci poate doar asa o exteriorizare de sentimente. Mi-am dat seama ca sunt persoane din grupa cu care nu am schimbat prea multe cuvinte in acesti ani, si imi pare rau ar fi trebuit sa ne cunoastem mai bine avand in vedere ca am trecut cu totii prin aceleasi emotii, examene, cursuri obositoare sau plictisitoare, de asemenea sunt persoane cu care am inceput sa comunic de abea in acest ultim an si am bucur ca am facut-o caci am descoperit lucruri frumoase la ei dar imi pare rau ca mi-a luat atat timp sa intru in vorba cu ei… Dar oricum ar fi fost acesti ani ar fi imposibil sa nu avem regrete si atunci incerc sa invat din toate sentimentele pe care le am acum si poate pe viitor sa fiu mai atenta la cei din jurul meu. Ciudat, cum stai zi de zi cu niste persoane, cum petreci poate mai mult timp decat cu propria familie, si cu toate astea iti sunt straine……….
Ma bucur ca v-am cunoscut si am putut invata de la fiecare cate ceva. Multumesc Silvia.
Am scris cam mult nu am avut intentia, cred ca melancolia mi se trage putin si de la faptul ca am picat examenul de inginerie….dar ma descurc eu si il iau numai ca te face sa te simti pierdut putin…
Oricum sunt recunoscatoare ingineriei caci asa am posibilitatea sa imi revad majoritatea colegilor in sesiunea de restante.:D
Revin…..mai fericita as fi daca ne-am revedea cu totii dupa ce terminam cu tot si avem diploma de licenta in brate….. va doresc tuturor sa terminati facultatea cu bine si sa aveti parte de tot ce va doriti in viitor.
M-ai facut sa plang cu mesajul asta…. ai noroc ca te iubesc mult de tot! >:D<
sunt niste lucruri pe care nu vreau niciodata sa le pierd, sau sa le schimb, pentru ca nu as mai sti cine sunt in absenta lor. Amintirile noastre se includ aici.
acum chiar ca te-ai facut mare…..
hm!:)…se pare ca finalul facultatii si tot ce mai implica el ne da stari de spirit similare, si bune si rele. Si sunt convinsa ca nu doar noua.
si cand am zis ca ne da stari similare, m-am gandit si la penultimul post Sick and tired…recunosc 95% din ce scrii tu acolo, desi eu nu am apucat inca sa scriu despre asta..tocmai pentru ca ..sunt prea ocupata:(
@Eleny: stai linistita, nu ai scris mult, ai scris din inima si asta ma bucura mereu, desi, asa cum ai spus si tu, poate inca nu am apucat sa ne cunoastem indeajuns, dar nu se stie niciodata ce te asteapta viitorul. >:D:D:D< PS: urmeaza cat de curand si un post despre prietenii speciali din viata mea, asa ca stai pe aproape 😉
@Dharma: Asta este, facultatea este o etapa prin care trece majoritatea tinerilor si ar fi normal sa ne dea stari similare.
ehe astept postul:D……
Incet incet se aproprie finalul atat de asteptat candva insa acum ca mai e putin si vine parca as vrea sa mai intarzie , sa ma mai pot intalni cu colegi de la care nu am apucat sa imi iau „la revedere” sau cine stie cum ai spus si tu „pe curand „, caci nu se stie cum viata ne va pune fata in fata. Oricum noroc cu messul asta caci asa poate mai tinem si noi legatura caci din pacate cu timpul relatiile se racesc fiecare e cu drumul lui, cu telurile lui si ne va fi mai greu sa ne intalnim.
Bafta multa la licenta sa o iei cu 10, meriti din plin ..
as dori sa vad poze de la festivitatea se absolvire.s-au facut la greu.poti sa ma ajuti
ok, well…nu am cum sa le incarc pe toate aici. sincer, nici eu nu am facut rost de altele de la colegii mei pentru ca nu am avut timp dar ma poti contacta pe messenger si ti le trimit pe cele pe care le am, desi nu stiu cat te vor interesa, mai ales ca nu stiu daca apareai si tu pe acolo.