Sa ne imaginam ca viata este ca o retea de metrouri, cu sanse care vin si pleaca, sanse reprezentate de trenurile respective. Da, stiu ca este o idee putin cam invechita, dar ma gandeam acum cateva zile la ea, iar un prieten mi-a modificat perceptia… destul de drastic.
Sa zicem ca stai pe peron si astepti sa vina ACEL tren, trenul care este perfect pt tine, pe care l-ai asteptat toata viata… Si vine, nu opreste, trece pe langa tine sau, pur si simplu, tu nu poti urca in el, desi iti trebuie atat de mult sansa asta…
Pana acum cateva zile credeam ca astfel de trenuri vin doar o data in viata, trec pe langa mine si isi continua drumul fara sa se mai intoarca daca nu profit de moment… Cu toate acestea, cineva mi-a schimbat perceptia complet. Si culmea, respectivul nu a utilizat argumente, dovezi puternice, ci doar o incredere enorma care se simtea in voce, in ceea ce spunea, asta m-a surprins si pe mine.
Ideea este ca acel tren se va intoarce pentru ca si el are nevoie de tine, si tu ii esti necesar/a. Si chiar daca tu nu te poti urca in el, va sta, va astepta ca acest lucru sa se intample pentru a pleca mai departe. Daca chiar trebuie sa se intample, daca chiar asa a fost sa fie, daca chiar are nevoie de tine si daca chiar ai nevoie de el, te va astepta… Nu stiu, chiar eram convinsa ca o sansa ce vine, dispare la fel de repede daca nu este luata in serios… se pare ca cineva cu mai multa experienta de viata m-a convins ca este altfel si chiar nu am avut nevoie de argumente, dupa cum am spus mai sus, increderea aratata mi-a fost de ajuns.
Pana la urma, trebuie sa recunosc, ceea ce mi-au spus multi apropiati, ma grabesc uneori prea mult, sunt prea agitata, iau viata un pic cam in serios si uneori sar peste unii pasi pentru a ajunge si mai departe… Aceasta descriere se potrivea conceptiei mele potrivit careia trebuie sa „bati fierul cat este cald”, adica trebuie sa profiti de orice iti ofera viata, cat mai repede, pana nu dispare….
Dar da, acum imi dau seama cat ma inselam… si o data cu ideea aceasta se asterne si un fel de calm in mintea mea… nu trebuie sa mai fug nicaieri, nu trebuie sa ma mai grabesc, ma vor astepta, toti/toate vor fi langa mine pana cand voi fi gata sa le iau in maini si sa le posed in adevaratul sens al cuvantului. Chestia asta ma face sa ma simt atat de bine…
Nu, nu afirm ca voi avea totul, ca totul este pentru mine, afirm doar ca ceea ce este pentru mine va fi „pastrat” in continuare pentru mine, pana cand voi fi pregatita sa fac fata acelui lucru pentru ca trebuie sa poti „face fata” chiar si lucrurilor bune pe care ti le ofera viata. Se pare ca tot ceea ce ni se intample, fie bun sau rau, necesita o anumita capacitate… se pare ca trebuie sa fii „apt” ca sa fii fericit… dar despre asta vor vorbi altadata, la o a doua citire a cartii deja faimoase „Formula fericirii”…
Pana la urma, care credeti ca este adevarul? Trenurile vin si pleaca sau asteapta sa urcam…?
A vampire through life 
Trenul nu va astepta niciodata pana suntem gata sa urcam in el. Fie suntem pregatiti pentru el fie nu dar viata merge mai departe si apare mereu un nou tren.
Foarte buna metafora trenului ca si drum in viata. Felicitari pentru materialul tau. Acum…legat strict de intrebarile finale, cred ca din punctul de vedere al eului personal cel mai bun tren este cel care, chiar daca trecut de tine, revine si te asteapta cat e nevoie. Inseamna ca si el are nevoie de tine, la fel de mult cum si tu ai nevoie de el. Dar atunci se ridica o alta intrebare: ce fel de abordare adoptam, una in care jucam rolul pasagerului care isi asteapta cuminte trenul sau rolul celui care isi cauta trenul si alearga disperat dintr-o gara intr-alta sperand ca poate acolo, sau poate dincolo se afla destinatia cea buna ? De multe ori alergarile de genul acesta pot fi pimejdioase, alunecoase si indoielnice si din acest motiv inclin totusi sa cred ca mai bine asteptam putin. Rabdarea e una dintre marile virtuti ale omului…
@Tezeu: Din pacate,toate sansele sunt unice, nu ai cum sa ma contrazici, ceea ce inseamna ca de fiecare data este posibil sa pierdem ceva daca urmam teoria ta. Oricum, noul tren nu va fi niciodata ca cel pe care l-ai pierdut, asta garantez eu…
@Dumy: Bine ai revenit! 🙂 Tocmai asta spuneam si eu, rabdarea conteaza si decide pana la urma… cu asta m-am inarmat si eu de curand si inca imi fac provizii.
interesant concept….si remarc ca noi oamenii avem tendinta de a crea concepte care sa ne multumeasca ,care sa ne dea speranta, sa ne faca sa simtitm ca „va fi bine” (vezi ideea : ca trenul se va intoarce, te va astepta… ). Eu cred doua lucruri: 1. intradevar ceea ce ti-e pastrat tie acolo ramane si te va urmari o viata chiar daca de multe ori fugi, intorci spatele, dai cu piciorul…..si faptul ca aceasta situatie , persoana reapare in viata ta ar trebui sa iti puna un semn de intrebare.2. Pe de alta parte nu ar trebui sa gandim ca lasa am lasat acest tren sa treaca acum,caci va mai veni altul……..ci ar trebui sa profitam de ceea ce ne ofera viata, caci nu se stie niciodata ce se poate intampla cum viata ta poate lua o alta intorsatura. Adica chiar daca stii ce se va intoarce nu are nimic lupta in continuare, accepta ce ti se ofera intre timp caci toate astea te vor face capabil ca apoi sa te urci din mers in „acel tren”.
Poate nu are sens ce spun ideea e cred ca pana la urma si asta o spun din experienta: Traieste viata din plin, bucurate de tot ce are sa iti ofere atunci cand iti ofera caci lucrurile nu se intampla fara rost , sansele in viata apar tocmai ca sa profiti de ele. Bucurate atunci de ele caci nu se stie ce iti rezerva viitorul…viata e atat de scurta…..si asta o spun la modul cel mai serios ,,,,sunt atatea lucruri pe care ni le ofera viata si din pacate nu apucam sa ne bucuram de multe dintre ele…asa ca profita de orice ti se ofera (bineinteles care crezi ca merita ) caci asa vei putea sa faci cat mai multeeee.
PS:Daca nu ai fi tras cu dintii si prins trenurile din viata ta pana acum si te-ai fi consolat la ideea ca lasa vine altul….sau se va intoarce….nu ai fi ajuns unde esti azi, si ceea ce esti azi……..ptr silvia.
@Eleny: ai perfecta dreptate, pana acum am fost pur si simplu un „vanator” de trenuri, am profitat de cat mai multe sanse, si nu imi pare rau, evident. Si de acum inainte vreau sa fac acelasi lucru, dar vreau sa imi pastrez energia putin, sa am grija de sufletul meu mai mult, vreau sa ma ridic, dar intr-un proces mai incet si mai sigur pentru a putea admira fiecare „statie” prin care trec…sa nu mai trec cu o viteza atat de mare prin ele…intelegi ce vreau sa zic 🙂
YES I DO…SI INCA BINE:-*
Se pare ca nu ai inteles aluzia (te deranjeaza niste umile commenturi negative?)
Ce urasc eu persoanele cu idei dinastea „fixe” si „ceausiste”!
Frate, tu nu ai auzit de moderarea comentariilor?! Si de faptul ca unii oameni mai au si viata in afara blogurilor si poate pur si simplu nu sunt acolo sa iti dea tie approve la comentariile pe care le faci aiurea.
Deci, data viitoare gandeste-te ca unii mai traiesc si in afara internetului si nu te mai criza asa… si da, MODEREZ comentariile de acum inainte!
PS: am mai spus-o de mii de ori si o repet, daca nu ma cunosti, nu iti da cu pararea asupra felului meu de a fi sau de gandi, clar?
to spawn: Nu inteleg un lucru daca urasti persoanele cu idei fixe si ceausiste de ce te chinui sa vb cu ele si sa te bagi in seama?…..im miroase a frustrare si invidie…..mie cand nu imi place de cineva il evit de ce sa imi acresc ziua? eeee dar fiecare are dreptul la opinie…..sau nu ?
@Eleny: tu esti noua pe aici, draga mea, dar persoane ca el sunt ff multe in spatiul „blogosferei”, asa cum i se spune. Nici eu nu inteleg care este problema lor, de multe ori am intalnit chestii de genul asta, ajungand uneori la cazuri destul de extreme, dar m-am obisnuit sa ii vad ca pe niste oameni fara ocupatie 🙂
foarte mare dreptate ai. bine ca nu imi dau cu parerea si pe alte blog-uri (m-ar durea capul) Asta pentru ca am si alte lucruri de facut in viata asta ..nu ca altii……
dar cred ca am vb prea mult despre el…..cu cat ii dam atentie cu atat se umfla in pene……asa ca…
@Eleny: sa stii ca uneori te ia durerea de cap :)) oricum, daca ignori anumite elemente „perturbatoare” este cel mai bine 😀
Buna!
sunt noua pe acest website …cred ca nu e o coincidenta sa dau de randurile acestea chiar azi…o zi cumplita, o cearta graznica cu partenerul….sunt atat de confuza,…si trista………..ma gandeam la trenurile care au trecut prin viata mea, trenurile in care am acceptat sa urc….cred ca destinul meu este sa astept….trebuie sa fi facut ceva in graba intr-o viata anterioara, probabil mi-am distrus viata sau a altcuiva neavand rabdare si acum mi-e dat sa astept……..trenurile de care vorbeam au fost patru in viata mea…si au sosit in gara mea dupa multa asteptare….acum dupa 3 ani de asteptare eu si ”trenul ” meu am ajuns la destinatie….dar se pare ca am obosit amandoi….mi-e teama ca intr-o zi o sa cobor in graba asa cum am facut cu celelalte trei………
nu am fost deloc coerenta, stiu….dar ma simt mai bine acum ca am dat forma gandurilor mele………..
o seara placuta
Clara(Birmingham)
@Clara: Am inteles destul de bine ceea ce ai vrut sa spui, poate pentru ca si eu am fost de multe ori in aceeasi situatie, pentru ca si eu sunt impulsiva, iau trenurile cand apar si cobor mult prea rapid.
Ma bucura nespus faptul ca din cand in cand aiurelile mele de aici mai ajuta pe cineva.
Ai putina rabdare sa treaca momentul, sa se aseze gandurile si sentimentele pentru ca abia apoi sa iei o decizie.
Iti urez sa se rezolve totul, sa fii impacata cu tine si cu cel de langa tine.
In orice caz, eu sunt aici si putem discuta cu placere daca simti nevoia.
Silvia
Eu, una, nu cred in acele „trenuri” care au nevoie de tine, care te asteapta pana cand vei fi pregatit pt a te urca la „bordul” lor. Sunt la fel ca si tine, traiesc intr-un fel de ritm alert, alerg dupa trenuri, unele nu vin, altele pleaca prea repede, uneori poate intarzii chiar eu… Nu cred ca ar trebui sa astepti ca viata sa iti dea ceva de care ai nevoie…mai mult ar trebui sa smulgi tu. In sfarsit, mi-a facut placere sa citesc acest blog. Succes in continuare si voi mai trece pe aici ca sa citesc. 🙂