Opusele se atrag

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Inca de la primele ore de fizica elementara am fost invatati poate cea mai simpla notiune de fizica, cea de magnet si mai ales faptul ca magnetii se atrag cu polii opusi: nordul atrage sudul si invers. Inclusiv colorarea polilor este complet diferita: nord – albastru, sud – rosu, cica pentru a nu fi confundati.

Opusele, contrastele se atrag de obicei, spun cei mai intelepti ca noi… si totusi, chiar asa este, oare doar se atrag sau se si inteleg pe deasupra? Ma gandeam acum la aceasta idee, poate din cauza plictiselii acute, poate din cauza nostalgiei, poate din cauza faptului ca si eu am atras numai opuse, fie ei iubiti, prieteni foarte buni sau doar amici… fete sau baieti…

Opusele nu doar ca se atrag, dar se si completeaza. Nu vi se pare normal? Oarecum nici mie, ar cam trebui sa fie niste „dar-uri” pe acolo…

Sa luam cazul unor iubiti, complet diferiti, dar care se iubesc… Fiecare este entuziasmat de celalalt la inceput, vede in el ceea ce poate nu va reusi el niciodata sa fie, totul este perfect. Cu timpul insa, ceea ce pana acum era partea sa complementara, devine un defect… De ce? Pai pentru ca, in sinea noastra, ne place ceea ce suntem, felul nostru de a fi si nu dorim sa ne schimbam, este o dorinta inconstienta de „conservare”. Refuzi sa vezi ceea ce tu consideri a fi defectul celuilalt si, din pacate, doar foarte rar esti constient de ceea ce se intampla cu tine… crezi ca este vina celuilalt. De fapt, nu este vina nimanui, este o perioada normala dintr-o relatie, perioada in care fiecare ar trebui sa lase de la el pentru ca totul sa mearga mai departe…

Da, imi plac oamenii linistiti, imi ofera si mie o oaza de liniste. Si cu toate acestea, nu trebuie sa ma plictisesc, am nevoie sa ma simt in viata, sa ma plimb, sa fac chestii noi, interesante, sa simt ca traiesc, sa simt cum se succed statiile pe langa mine cu rapiditate (vezi The pink train).

Da, opusele se atrag, dar dupa acest moment trebuie sa existe o perioada de acceptare profunda, ca sa ii spun asa… fiecare trebuie sa lase de la el, sa il accepte pe celalalt, asta in cazul in care exista sentimente mai profunde la mijloc.

Pe de alta parte, o pereche (de orice natura vreti voi) care este formata din doua elemente slabe, consider ca nu va evolua niciodata. De cealalta extrema se afla o pereche doar cu elemente puternice… acestea doua vor „munci” impreuna pentru binele singular, dar mai ales pentru binele „perechii”. Cu toate acestea, este riscul sa cada in ideea de competitie reciproca, lucru periculos pentru existenta perechii. Daca cei doi concureaza unul impotriva celuilalt si nu impreuna impotriva celorlalti, sanse mari sunt sa se termine totul mult prea devreme.

Nu prea stiu eu ce vroiam sa demostrez cu postul asta, insa cred ca vroiam sa imi dau seama daca opusele chiar pot rezista impreuna, dovezile intalnite de mine pana acum fiind negative…

Voi ce ziceti, ce situatii ati experimentat, ce situatii va convin/plac….?

 

 

9 gânduri despre „Opusele se atrag

  1. Spawn spune:

    Cum ai putea sa faci o paralela intre relatie si magnetism?
    Saracu` Ainshtain` cand a scris teoria relativitatii nu s-a gandit la relatii garantat! (s-ar rasuci in mormant!)

  2. Spawn spune:

    in loc sa stergi commentul ai putea sa imi aduci un contra-argument 😐

  3. lamya777 spune:

    Draga Spawn, daca tu nu poti intelege conceptul unei metafore, comparatii, etc, nu este chiar deloc problema mea. In primul rand, nu cred ca Einstein are vreo treaba cu magnetii in teoria lui, dar fie, poate nu sunt eu bine informata.
    Nu am de ce sa iti aduc contra-argumente pentru ca tu nu ai niciun argument pe care sa il combat. Daca ai comenta ceea ce spun eu acolo si mi-ai demonstra ca poate gresesc, ok, as intelege, dar daca tu nici macar nu intelegi ce vroiam sa spun, de ce sa ma chinui?

  4. eleny spune:

    Orice relatie existenta atat intre doua obiecte , sau chiar fiinte este bazata pe magnestist…caci suntem corpuri cu energie pozitiva, negativa si atunci ne atragem sau ne respingem….

    Si da contrastele se atrag insa nu dureaza,….trebuie sa existe un echilibru: se te atraga la cealalta persoana ceea ce tu nu ai, ceea ce este nou pentru tine, diferit de ce cunosti dar sa ai si valori in comun cu persoana respectiva…….ideea e sa gasesti aceea persoana care atunci cand te ia in brate sa simti cum se realizeaza un puzzle perfect.

  5. eleny spune:

    magnetism….greseala de scriere…ups oboseala

  6. Fără Sens spune:

    Într-o lume „umană” există curiozitate şi nevoie . Desigur , multe altele . Când vezi că altul are ceea ce tu nu ai , te paşte curiozitate şi chiar nevoia să ai ceea ce opusul are . Ele sunt „paşnice” ( sau aşa presupune generalizarea ) , iar ei sunt „sălbatici” ( ei au adus mâncarea acasă , în vremurile ancestrale , ele îngrijeau de copii ) . Când merg pe stradă am o stare de calm când văd un personaj masculin cu o tipă lângă el . Într-un fel ele îi controlează . Le suprimă pe moment caracterul războinic şi le redau libertatea . Nu de multe ori vezi , că după ce el o conduce pe ea acasă , la câteva zeci de secunde după despărţire , se schimbă la faţă . Îşi ia postura de tânăr cuceritor , sălbatic şi răutăcios . Cum să nu se atragă , domne ?
    De ce spun că opusul este o nevoie ? Şi nu mă refer la nevoi de alt calibru , cât nevoie mai mult psihologice . Dacă vezi în opus o „scăpare” , o completare , înseamnă că tu nu eşti perfect sau perfectă . Înseamnă că mai ai nevoie de ceva şi eşti atât de egoist sau egoistă încât ceri opusului . Da , aici sunt pesimist , ştiu . Nu este ceva frumos , ceva special , este doar simpla evoluţie .
    De ce să vorbim cu ochelarii la ochi ? Dacă opusele nu s-ar atrage , s-ar denatura reproducerea speciei umane , sensul familiei şi al creşterii copiilor şi ar rezulta un haos . Însă , precum noi am fost creaţi să ne sperăm şi să colorăm fiecare strop de realitate cu subiectivism , las să fie iubire .
    O zi bună îţi doresc !

  7. lamya777 spune:

    @Fara sens: Ai descris foarte bine „influenta” pe care o au femeile asupra lor. Sigur, exista o influenta si in sens invers.
    In legatura cu opusul, nu am sustin niciodata ca exista vreo persoana perfecta, coonsider normala cautarea celui care te completeaza, care are ceea ce tu nu ai… nu cred ca intra la egoism, nu ai cum sa ii iei personalitatea, este doar un „share” daca ii putem spune asa… adica, un „Share de personalitate” daca mi se permite exprimarea.
    Si da, sa fie iubire 🙂
    O si buna si tie!

  8. Fără Sens spune:

    De ce n-ar exista perfecţiunea ? Vreau un răspuns bun sau tăcere pe vecie .

  9. lamya777 spune:

    Raspuns: nu exista perfectiune pentru ca ar insemna sa fie aceeasi perfectiune pentru toti, ceea ce este imposibil. Totul este relativ, fiecare ne dorim altceva, fiecare gandim si dorim altfel, deci nu are cum sa fie ceva perfect pentru toti in acelasi moment… intelegi?
    Nu exista ACEA perfectiune, dar exista o perfectiune pentru fiecare… ceea ce pentru tine este perfectiune, pentru mine s-ar putea sa nu insemne nimic… sper ca ai inteles ce am vrut sa spun.
    Uite, pentru mine ar fi perfect sa ii cunosc pe cei care scriu pe aici, macar sa isi dea numele, dar pe deasupra mai primesc si adrese false de mail… pentru cei care scriu este perfect sa stea ascunsi sub un id fals si total irelevant….vezi diferenta? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s