A piece of puzzle…happiness

 Si daca ceea ce cautam, fiecare in felul sau, nu exista nicaieri sau este mult prea departe pentru a putea fi atins…?!

Nu, nu suntem perfecti, nu cautam perfectiunea. Consider ca fiecare om ar trebui sa fie constient ca nu exista perfectiune nicaieri. Cu toate acestea, cautam ceea ce este perfect pentru noi. Sa ne imaginam ca viata este un fel de puzzle imens, cu zeci, sute de mii de piese. Omul este cel care incearca sa il rezolve, care isi ia, la un moment dat, destinul in maini si vrea sa isi construiasca viata, vrea sa puna piesele la locul lor pentru a putea termina viata impacat cu sine. Este incantat de faptul ca se afla la inceput, are mult de lucru, multa energie, multe piese de pus la locul lor. Dupa cum stim prea bine, un puzzle se incepe de la cel putin o margine, se face conturul, pentru ca este cel mai simplu. Asa si cu omul nostru, isi stabileste intai limitele, locul pe care ar trebui sa il obtina in societate, ceea ce este si personalitatea lui se aseaza o data cu marginile jocului.

Pe de alta parte, stim ca inceputul si sfarsitul sunt partile mai usoare, inceputul pentru ceea ce am argumentat mai sus, iar sfarsitul pentru ca au mai ramas doar putine piese si sunt usor de aranjat. Partea cea mai dificila este cea din mijloc, „umplutura” spatiului gol dintre margini, „implinirea” vietii…

Inevitabil, fiind foarte multe piese, sunt unele dintre ele pe care omul nostru le cauta „intensiv” pana la descoperirea lor. Isi pierde o buna bucata de vreme in cautarea unei piese pentru ca dupa ceva vreme sa se plictiseasca si sa treaca la urmatoarea fara a o gasi la inceput pe cea care ii trebuie. Ati jucat puzzle, stiti cum este prea bine…

Din cand in cand, omul nostru se mai plictiseste, lasa „jocul” in seama nimanui si a tuturor, pierde controlul jocului, implicit a vietii lui… bate vantul intre timp si jocul sau se mai strica din cand in cand, pentru ca apoi sa o ia de la capat… cumva trebuie terminat, mai bine sau mai rau, mai devreme sau mai tarziu. Dar intotdeauna se intoarce la joc, trebuie sa o faca, este viata lui totusi.

Ei bine, intrebarea mea estecu privire la acea piesa pe care o cautam cu totii… daca nu o gasim niciodata? Nu exista piesa perfecta de puzzle, este doar acea unica piesa pe care o cautam, care are conturul cautat de noi, care se potriveste perfect in imaginea oferita de puzzle.

La final, cand tabloul este finalizat, omul nostru poate sta pe marginea lui, odihnindu-se si admirand piesajul pe care chiar el l-a realizat… cata satisfactie ar trebui sa fie in inima lui… Acea satisfactie o cautam cu totii, multumirea oferita de faptul ca ori de cate ori am lua-o de la capat, am face totul exact la fel…

Unde credeti ca este piesa voastra de puzzle, acea unica piesa… Si mai ales, cum credeti ca o veti gasi?!

2 gânduri despre „A piece of puzzle…happiness

  1. eleny spune:

    Grea intrebare- sincer ……din pacate foarte multi oameni isi traiesc viata fara sa isi contruiasca nici macar limitele acelui puzzle, ce sa mai vb de esenta, continut…..Sincer nu imi bat capul cu unde e si cum o voi gasi, caci in momentul de fata nu as stii sa spun exact ce caut, sau mai bine zis ce anume semnifica acea piesa lipsa, insa stiu cu toata taria ca atunci cand o voi gasi imi voi da seama ca este ceea ce am nevoie…..intuitia este una din virtutiile valoroase, pe care ma bucur sa spun ca o am si ma bazez pe ea…deci voi sti…
    Pana acum, la varsta asta sunt multe piese de puzzle pe care nu le-as fi dorit in viata mea, insa sunt constienta ca indiferent daca le vreau sau nu ele ma reprezinta ele imi arata ceea ce sunt….dar in acelasi timp pot spune ca am gasit piese care ma fac extrem de fericita, si care simt ca sunt numai ale mele, ca sunt unice…
    Iar faza cu admirarea tabloului final nu se poate decat cand viata iti e pe sfarsite si tabloul…inseamna toti oameni care iti sunt alaturi, toate sentimentele, toate amintirile: bune, rele,…..trist de cei care raman singuri care nu au ce tablou sa admire si nu pot sa ajunga la concluzia ca au avut o viata frumoasa, ca au facut tot ce au putut mai bine, ca au iubit, au suferit , s-au bucurat, au construit, au reconstruit….si atunci pot inchide ochii cu acel tablou in minte caci cu el merg in eternitate…

  2. tezeu spune:

    Nu stiu unde este a altuia dar eu o pierd mereu pe aceea care se gaseste inauntrul meu. Nu stiu cum fac dar mereu reusesc s-o pierd. Norocul meu e ca ea ramane acolo, mereu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s