Prejudecati

De curand am avut o disputa (a se citi cearta) cu mama pe o tema pe care nu vreau sa o comentez, insa m-au socat prejudecatile puternice care zac in fiecare om.

Fiecare consideram ca un lucru este bun sau altul rau, problema este atunci cand aceste doua aprecieri nu coincid… Apar prejudecatile… Daca un om sustinut de o majoritate afirma ca este rau, atunci clar respectivul lucru „nu este frumos”.

In ultimele zile m-am mai ciocnit de astfel de manifestari, pline de prejudecati. Este exact ca faza cu blondele; pentru simplul motiv ca cineva a zis la un moment dat un banc cu o blonda proasta, s-a ajuns la expresia: „ce vrei, este blonda!” (a se citi: „ce vrei, este proasta!”).

Ma ingrozeste puterea omului de a judeca atat de drastic pe cel de langa el. Eu consider ca nu ma cunosc destul de bine si atunci cum poate cel de langa mine sa ma judece ca si cum m-ar cunoaste foarte bine?! Poate sunt doar glume, dar uneori se simt ca si cum nu ar fi… Aveti grija ce spuneti persoanei de langa voi, dar mai ales aveti grija ce ganditi pentru ca daca „meditati” de cateva ori la acelasi lucru, este posibil sa il credeti, sa va comportati ca atare, sa tratati persoana de langa voi intr-un fel care nu este meritat de nimeni. Pe scurt, aveti grija sa nu catalogati gresit pe nimeni, cine stie ce se ascunde in spate si puteti pierde un prieten, o persoana buna.

 Da, nu sunt perfecta, recunosc ca uneori am si eu prejudecati, recunosc ca sunt dati in care nu agreez unele persoane din cauza unor preconceptii d-ale mele, dar cu toate astea, am grija sa nu fac persoana respectiva sa fie stanjenita sau sa se simta prost.

Consider ca fiecare poate/trebuie sa faca cu viata lui ce considera ca este mai bine, asta sustin cu toata taria. Asa ca: „Live and let live!”

Un gând despre „Prejudecati

  1. anonim spune:

    Fiecare dintre are prejudecati cu privire la persoanele de langa noi, cel putin unele dintre ele.De altfel si noi suntem „judecati” la randul nostru.Pentru o actiune, stare sau pur si simplu un cuvant ( puterea cuvintelor ).Cat despre ” Eu consider ca nu ma cunosc destul de bine si atunci cum poate cel de langa mine sa ma judece ca si cum m-ar cunoaste foarte bine?! ” , e foarte simplu: mereu avem impresia falsa ca noi „cunoastem” persoana de langa noi…pacat ca uneori gresim din cauza asta si luam decizii care la un moment dat se intorc intr-un fel sau altul impotriva noastra.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s