I paved paradise…

shell_by_groz„They paved paradise and put up a parkin’ lot
With a pink hotel, a boutique, and a swingin’ hot spot
Don’t it always seem to go
That you don’t know what you got till it’s gone
They paved paradise and put up a parkin’ lot”

(Counting Crows – Big yellow taxi)

Sufletul fiecaruia dintre noi este un mic paradis. De ce? Pentru ca fiecare simte orice (face orice) in sufletul tau, pentru ca atunci cand ne regasim dupa o lunga perioada de timp totul este ca in paradis. Cu toate astea, este atat de greu sa fim in paradis, sa simtim exact ceea ce vrem, sa ne simtim in largul nostru, uneori este atat de greu… sa fim fericiti doar prin noi insine…

Si atunci ne creste o „cochilie”, o „carapace”, ne inchidem drumurile spre suflet, punem lacat si aruncam cheia…sau, mai trist decat atat, ne reprimam sentimentele, incercam sa ne schimbam, incercam sa gasit fericirea prin alte mijloace… dar stiti ceva? Nu se poate… nu se poate inlocui fericirea obtinuta din dragoste cu fericirea obtinuta de la prieteni sau copii. Asta incep eu sa inteleg acum, fericirea obtinuta de la un iubit/iubita nu poate fi inlocuita cu nimic…

Recunosc ca am avut si eu o perioada in care nu am putut, a m refuzat, am fugit de sentimente, am vrut sa ma ascund, am vrut sa nu mai aud de nimeni si de nimic… am vrut sa nu mai simt. Inca ma mai lupt cu tendinta asta, inca ma mai lupt contra instinctului de a nu ma lasa dusa de valul sentimentelor.

De cand ma stiu mi-a placut sa am ceea ce imi doresc, dar nah… cui nu ii place asta, pana la urma? Imi amintesc ca vroiam sa ies afara si bunica mea nu ma lasa uneori, mai tarziu imi spunea ca pot iesi. Nu mai ieseam, daca nu ma lasa de prima oara eu nu mai ieseam desi imi doream la fel de mult acest lucru si mai tarziu…

De ce? Nu stiu, inexplicabil pentru mine pana in prezent. Din pacate si acum am relativ aceleasi „tendinte”, daca nu obtin ce imi doresc atunci cand imi doresc, mai tarziu parca refuz… Dovada de imaturitate? Poate… Desi cred ca este vorba de altceva… Am impresia ca primesc mai tarziu ceea ce imi doresc doar din mila, iar mila nu imi place deloc.

Ce vreau eu sa spun, de fapt? Sa va urmati dorintele, sa rupeti barierele, sa continuati visele, sa visati mereu… sa nu va faceti o cochilie din care sa nu mai iesiti si in care sa nu poata intra nimeni…

Un gând despre „I paved paradise…

  1. anonim spune:

    Ce facem atunci cand iti doresti ceva si treptat iti dai seama ca nu o sa reusesti sa obtii ceea ce vrei? Ce se intampla atunci cand visele pe care le ai raman…vise?
    Banuiesc ca atunci e momentul sa ne resemnam…sa visam…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s