Eu si lumea

fight_fire_with_fire_by_pepperparadeO prietena mi-a zis in treacat ca ar trebui sa ma impac cu anumite persoane, sa ma impac cu lumea… Oare chiar m-am certat cu lumea? Si daca da, de ce?

Ceva ma nemultumeste, ceva lipseste, ceva nu este in regula… ce anume? Habar n-am si nu stiu daca voi afla vreodata… vreau doar sa treaca…

Nu cred ca este doar impresia mea, dar in ultima vreme vad cum multe persoane pe care le consider foarte apropiate, din cercul meu de prieteni buni, fac diverse gafe, ma ranesc, ma dezamagesc, iar asta doare cel mai tare.

Am constatat ca mare parte din neplacerile mele provin din faptul ca ma astept la prea mult de la cei la care tin. Ii evaluez corect, dar intotdeauna ma astept sa avanseze, sa evolueze, sa fie fericiti… asa cum cineva mi-a zis odata, uneori ii imping prea mult de la spate. Cand nu se intampla asa sunt dezamagita si ma doare foarte tare…

Pe de alta parte, nu mai am deloc incredere in mine, am ajuns sa ma simt singura ca pe vremea liceului… Simt un nod in gat, umezeala ochilor… nu mai vreau.

Nu mai reusesc sa comunic cu nimeni, simt ca nimeni nu intelege, ma simt inchisa….

Imi lipsesc discutiile lungi, despre orice si despre nimic, despre tot si despre viata.

Vad in jurul meu cum relatii lungi, de ani buni, aproape in pragul casatoriei, se destrama. De ce?! Oare atata timp a durat pana sa iti dai seama ca ai gresit calea? Nu imi vine sa cred, nu mi se pare ok… Si ce faci atunci?

La fel cum zice un prieten, fericirea este greu de obtinut, poate mai greu decat sanatatea…

Totul este mult prea trist, poate ca sunt doar eu in razboi cu lumea…cum cad la pace?!

7 gânduri despre „Eu si lumea

  1. el spune:

    imi pare rau

  2. el spune:

    imi pare rau pentru asta: „Imi lipsesc discutiile lungi, despre orice si despre nimic, despre tot si despre viata.”

  3. alienuw spune:

    Si mie imi pare rau caci nu am mai vorbit de mult , ca nu e nimic din ceea ce iti doresti , pentru ca stiu ca meriti . Chiar daca nu am vorbit noi 2 mult , chiar stiu ca poti mai mult , chiar daca ceea ce iti doresti nu se intampla sa cada la „pace” cu gandurile tale , asta e , ne straduim sa facem sa fie bine si sa mergem mai departe .

  4. Vladi Martinus spune:

    As zice ca esti intr-un oarecare razboi cu tine, in primul rand. Si asta este „batalia” pe care trebuie s-o castigi, in primul rand, ca sa te poti intelege cu cei din jur. E doar o parere…
    Cat despre cuplurile „cu vechime”, care se despart, nu vad de ce ar fi ceva rau. Da, si mie mi-a luat mai mult de 7 ani ca sa-mi dau seama ca persoana pe care o credeam perechea mea nu era, de fapt. Si imi pare bine ca am realizat asta inainte de a face vreun pas major in relatia noastra. In concluzie, mai bine (iti dai seama) mai tarziu decat niciodata.
    Sa auzim de bine!

  5. „Totdeauna ma astept sa evolueze, sa fie fericiti”. In mod paradoxal, evolutia unei persoane se desfasoara cel mai adesea alaturi de nefericire si singuratate. Cat timp te simti bine in coltul tau de univers, cu creatia ta, privirea ta, sensul tau, atat cat este el revelat sau nu, nu exista in tine dorinta unei evolutii. Exista in schimb o stare calduta. Probabil ca nu poate sa fie numita cu adevarat fericire, dar este atingerea calda a unui prezent care se propune pe sine ca multumitor, ca paradigmatic. Fara a se dori salvat, sau depasit, sau metamorfozat.
    Orice evolutie este insa modificare, conflict cu trecutul, negare a acestuia, dispret si tentativa disperata de a adauga ceva acolo unde vechea lume s-a ruinat. Este lupta cu tine, caci cum poti sa fii altul daca nu te transformi in cenusa mai intai?…. Tocmai de aceea orice sentiment „malign” nu este altceva decat un avatar al dorintei de a fi altceva. Pana la urma lucrurile se vor linisti… iar ceea ce vei obtine la capatul acestui traseu va fi, daca nu linistea si comuniunea pe care ti-o doresti, macar o neliniste mai inteleapta…
    Ma bucur sa te citesc din nou. Sa auzim de bine…

  6. A.C. spune:

    Sil …. ce faci tu este sa porti razboaiele altora, nici nu e de mirare ca esti obosita… I’m a loser, baby 🙂 …. love me or hate me, dar nu te incapatana sa ma schimbi (nu la varsta asta macar, cand suntem toti plini de ambitii si de orgolii). Problema cu „datul la pace” chiar nu e grea: trebuie sa accepti ca prietenii tai se vor manifesta intotdeauna intre bornele unui interval de variatie dimensionat de increderea pe care le-o acorzi. Cand mai prosti, cand mai destepti,… in medie plictisitori… dar nici sa ne uiti parca nu te lasa inima, nu?
    Inca o chestie: incearca sa ii/ne convingi de realitatea sufletului tau, sa te faci inteleasa – e un lucru prea important incat sa-l lasi pur si simplu pe seama inteligentei noastre! (n-ar fi prima oara cand te-a dezamagit, nu? 🙂 )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s