Blog deprimat?!

De ceva vreme ma tot uit la ce termeni de cautare conduc la mine de pe motoarele de cautare… si incep sa imi pun intrebari…de ce? Pai sa va dau niste exemple:

-agitatie

-cum scapi de ochii umflati din cauza plansului

-nu mai suport singuratatea

-noi nu o sa fim impreuna niciodata

-tot la mine te gandesti

Si altele asemenea…nu stiu cum sa explic, dar toate sunt triste, deprimante si deprimate, probabil asa este si blogul meu, asa sunt si eu de fapt…

Si acum imi pun intrebarea, cine sta sa citeasca aberatiile mele si de ce?! Adica, vad cine comenteaza, cine isi da cu parerea, dar…de ce? Blogul meu este unul mult prea personal fata de altele, care formeaza majoritatea, este un „blog” plictisitor, o refulare de sentimente, asa cum imi place mie sa il descriu… sa il numesc.

Si eu citesc alte bloguri asemenea acestuia, dar parca sunt altfel, sunt mai…bune?! In fine, poate ca in etapa asta deprimata si deprimanta a mea am ajuns sa vad totul la cote foarte mici despre mine si foarte mari despre ceilalti…

In ultimele seri am avut niste discutii destul de lungi cu cineva necunoscut mie, o persoana care nu are niciun interes asupra mea…exact asa cum imi plac mie persoanele sa fie, cele cu care ma simt cea mai libera…discutiile cu astfel de persoane fiind extrem de „fructuoase”. Ii multumesc pe calea asta pentru ca a stat si a impartasit cu mine idei si pareri.

De asemenea, am vazut ca postul Ura de tata a devenit foarte controversat chiar si pentru cunoscutii mei…toti au ramas socati…adica, ei stiu problema, in principiu, dar multi s-au sesizat citind, cu telefoane si tot tacamul, „Esti bine?Ce s-a intamplat?”, iar la final „Ai grija de tine!”…Ufff, nu mai spuneti asta… este foarte clar ca nu pot avea grija de mine, dupa cum am observat pana acum…nu am ce face, lumea mea perfecta nu exista 😦 Asta este!

SECOND DAY EDIT: acum cateva minute cineva a introdus cautarea:

-vreau sa cunosc dragostea

…ciudat, ce coincidenta…poate ca si eu la fel, poate ca eu am cunoscut-o deja, dar nu ma cunoaste ea pe mine…

Invatamant de tot rasul!!!

Astazi la ora 7:30 m-am prezentat la ilustra mea facultate pentru a lua parte la un curs fara de care spune domnul profesor ca nu intram in examen. Nu va ganditi ca noi capatam acolo noi cunostinte, ci pur si simplu face prezenta si daca nu ai 60% prezenta la curs, nu intri in examen…

Si uite asa m-am trezit eu la 6 si un pic pentru a ma duce la un curs care sincer, nu mi-a adus nimic in plus. Sistemul de invatamant din Romania este la pamant complet…din pacate. Viziunea mea despre pedagogie, despre cum ar trebui sa fie un curs este cu totul alta fata de cea care am vazut ca se practica prin facultatile noastre.

Eu consider ca un profesor care nu reuseste sa isi atraga simpatizanti printre studenti, nu are ce cauta la catedra. Un profesor trebuie sa stie sa nasca interesul si sa il mentina pentru materia sa, oricat de plictisitoare ar fi, ca doar se presupune ca el este pasionat de acea materie.

Dar nu…imaginati-va un profesor la 40-45 de ani care vine si dicteaza vreo 10 pagini intr-un curs, exact ca la gradinita, adica precizeaza unde sunt virgulele, punctele, etc…este penibil, sincer. Eu ca profesor, as face orice sa ii atrag pe studenti si nu ca sa stiu ca sunt injurata pe la colturi… Adica, omul asta cere prezenta pt a intra in examen, da grila, nu are o carte editata si mai este si un capcaun la curs… Cum se poate sa fii precum un robot in fata a 100 de studenti? Inteleg ca atata stii, dar noi avem nevoie sa stim din experienta omului care preda, si nu de cineva care vine si dicteaza ca un TV…jenant, penibil, cum vreti voi, dar groaznic neaparat…

Experienta de azi-dimineata a fost ingrozitoare, dar din pacate, voi mai avea o groaza de d-astea pana in primavara, terifiant…