AMR 4, 5, 12, 13, 14… :D

Wainting…

Da… in continuare astept… dar acum stiu exact ce astept, nu astept niciun Print, Fat-Frumos sau mai stiu eu ce aberatie, astept o vacanta si astept un Om… un Om cu O mare… AMR cateva zile… de ceva timp incoace tot numar zilele ramase.

Am avut o saptamana agitata, cu putin timp liber ca si cea care a inceput astazi… clienti la servici, rapoarte de facut, lucrari de dat, proiecte de inceput si finalizat…si asa mai departe… Dar va fi bine, trebuie sa fie bine, nu trebuie decat putina organizare.

Vine o vacanta binemeritata, departe de birou, facultate, Bucuresti, departe de tot. Cateva zile acasa si cateva la Brasov, abia astept! 😀

Vreau sa merg la patinoar (sper sa nu imi rup gatul), vreau sa cunosc porumbeii din Brasov, caci pe cei din Timisoara ii stiu prea bine, vreau sa fac multe poze, sa mi se faca multe poze, vreau sa am un Revelion frumos (daca nu se poate perfect), vreau sa ma plimb, sa ma bat cu zapada, sa ma dau cu saniuta, sa beau un vin fiert cu scortisoara dupa o zi plina de zapada, vreau sa vad un film bun, la caldurica, dupa o zi obositoare de plimbat, in timp ce afara viscoleste. Se pare ca anul acesta va fi unul cu zapada, exact ce imi doream de mult timp. Sunt sanse sa nu am bradut anul acesta 😦 Dar vad eu, poate reusesc 😀

Astept ziua de vineri cu nerabdare, cu aceeasi nerabdare cu care o astept pe cea de 30 decembrie 2007.

Sambata voi pleca acasa, in oraselul meu clasic de provincie… da, nu este mare, nu ai unde sa iesi prin oras, nu prea ai ce face, insa este liniste, putine masini, putina lume pe strada. Iar acum este zapada 😀 Abia astept sa stau in casa cu o carte buna in fata, la caldurica, iar bunica mea sa imi faca poftele. Mi-e dor de ea si de mama… dar se va rezolva curand 🙂

Cam atat, somnul ma biruie in acest moment, iar Bon Jovi nu reuseste sa ma mai trezeasca. GATA, trezirea…ma apuc de invatat pana apar colegii mei de la masa de pranz 🙂

(In)certitudine

Doubt&Truth 

Fortune Cookie: When there is doubt, there is truth.

Ma intrebam de ce omul nu are certitudini, de ce nu poate fi nimic clar, nimic concret, nimic sigur?

Imi doresc sa pot manca prajiturele cu ravase, sa vad ce mesaje se ascund pentru mine si, mai ales, daca se indeplinesc acele mesaje…Poate ca este vorba despre destin, acel „lucru” de care vorbeam acum 2 seri cu cineva…Cu toate ca eu nu cred in existenta destinului…voi ce spuneti?

La cel mai mic detaliu un om trebuie sa stea sa analizeze, sa cantareasca, sa ia in calcul diverse aspecte, sa priveasca din diverse unghiuri… Asta fac eu de dimineata pana acum..sa plec maine la Sighisoara, sa nu plec… Dar pana la urma, soarele de afara m-a convins…voi pleca, oricum, altceva mai bun de facut nu am (cu toate ca multe proiecte asteapta)..prefer sa fac ceva pentru sufletul meu, ceva care sa ma elibereze…si, in plus, Soarele m-a convins, voi pleca maine dimineata la ora 7:00 departe de Bucuresti si de mizeria din el.

Dar totusi, de ce nu au oamenii certitudini, de ce totul este asa de complicat? Si nu, nu consider ca ar fi plictisitor altfel…adica, nu consider ca ar fi monoton daca am sti din prima ce vrem sa facem si sa facem.

Acum am atins alt aspect al problemei, ce te faci daca nu stii ce vrei?! Adica, daca nu esti sigur ca vrei ceea ce crezi ca vrei… Atunci ai o problema, grava as putea spune…

Dar si mai grav este atunci cand stii ce vrei, dar nu se poate sa ai, atunci este cel mai grav, cand stii ca orice ai face, orice ai incerca sa schimbi, totul va ramane la fel… totul este destinat incertitudinii…sau poate „destinului”, asa cum le place unora sa creada….

Nu, eu nu mai vreau incertitudini, nu mai vreau indoieli, vreau sa stiu ca este macar un lucru „batut in cuie”. Se spune ca taurilor le place stabilitatea, in general. Sun zodia Taur si da, imi place stabilitatea, cu toate astea nu stiu cum reusesc si nu o am…aproape pe niciun domeniu…poate doar cel „profesional”.

Si ce faci atunci cand tu crezi ca este „stabilitate” si de fapt totul in jurul tau se invarte…acum revenim la „Totul este relativ”… Dupa cum am invatat la fizica, depinde la ce anume te raportezi atunci cand iti calculezi pozitia, viteza, etc… Ca atunci cand esti intr-un autobuz, o viteza ai fata de Pamant, alta viteza fata de autobuzul in sine daca te plimbi prin el… Da, totul este relativ, depinde la ce te raportezi…

Ok, si atunci eu la ce ma raportez cand spun ca vreau „stabilitate”? Stabilitate fata de ce anume, de cine…cred ca tocmai fata de mine…ciudat.. Vreau sa ma stabilizez singura, sa imi gasesc acel echilibru care poate face un om sa cucereasca lumea.

Da, vreau certitudini, vreau echilibru…voi ce vreti? Tot „relativizare” ?