Absolvire

Gata si cu absolvirea… onorifica inca… Vineri am avut festivitatea de absolvire la Cinema Patria, o ceremonie destul de lunga (avand in vedere ca am fost aproape 600 de participanti si ne-au strigat pe fiecare), dar totusi a fost frumos… ultima data cand am putut petrece timpul alaturi de colegii mei, inca in atmosfera de facultate.

A fost frumos si nostalgic in acelasi timp, poate ca si asta m-a dat putin peste cap. Singurul moment de emotie pentru mine a fost cand ne-a declarat doamna decan absolventi si a trebuit sa ne aruncam „palariile” in sus, cu tot cu artificii si baloane. Nu stiu de ce, dar se pare ca nu am simtit chiar asa de bine emotiile, eram un pic rupta de lume.

Mai este un „hop” asa cum imi spune mama, licenta… si apoi, pot spune ca am terminat cu scoala, desi pregatirea mea nu se va opri aici. Totusi, facultatea este partea cea mai importanta fara de care nu poti merge mai departe.

Au fost acolo toate colegele mele dragi, de la mine din grupa, dar si apartinand altor grupe. Momentul care m-a rupt un pic si m-a facut sa simt o senzatie ciudata a fost cand m-am intalnit cu una dintre colegele mele de camera de la camin din anul I si mi-a zis ceva de genul: „Parca ieri ne intalneam in camera, in anul intai…”.

M-a socat, atins, sensibilizat, cum vreti voi sa ziceti replica asta… poate chiar m-a durut putin sa imi dau seama ca acum chiar ca este serios si „joaca” s-a terminat. Stiu, toti cunoscutii mi-au spus si inca imi mai spun ca iau totul prea in serios, dar nu am ce face asa sunt eu, insa copilul din mine nu a murit si nu cred ca va muri vreodata.

Vineri a fost o zi plina… cu de toate!

Nu pot spune ca am avut un weekend genial, poate chiar dezastruos, dar sper ca weekendul ce vine sa fie cu mult mai bun, cu mult mai relaxant.

Vreau sa le mai multumesc inca o data colegilor mei, adevaratilor mei colegi si prieteni care m-au sustinut mereu, pe care am incercat sa ii sustin si cu care sper sa tin legatura si in continuare. Inca o data… va iubesc!

 

La final…despre voi

Este o perioada destul de agitata si obositoare pentru mine, dar nu pot sa nu ma gandesc macar pentru o clipa in fiecare zi ca am terminat facultatea, ca o parte importanta din viata mea, o etapa in dezvoltarea mea s-a incheiat, cu partile ei bune si rele.

Mi-am dat seama acum ceva vreme cate persoane am cunoscut de-a lungul acestor 3 ani de cand sunt in Bucuresti. Nu, nu orasul este de vina, ci pofta mea de comunicare de a cunoaste cat mai multi oameni. Multi dintre voi se vor regasi macar intr-un cuvant de-al meu scris aici, poate chiar toti as putea spune…

Am cunoscut oameni buni, oameni rai, oameni timizi, retrasi, oameni care stiu ce vor de la viata si oameni care inca mai cauta raspunsuri acolo unde nu pot fi decat intrebari, oameni care se tem sa traiasca, se tem sa ia viata in piept, oameni realisti, oameni visatori, visatori doar in somn, visatori doar cu ochii deschisi…visatori care vor si fac ceva pentru a-si indeplini visele si visatori care doar viseaza…

Am prieteni de toate genurile pot spune, prieteni devotati carora le multumesc. Incep prin a le multumi unor colegi de facultate, nu voi da decat acronimele, se prind ei care sunt… R.C., B.C., A.C., A.C., Z.F., A.F., D.G., si sa ma iertati daca am uitat pe cineva… Le multumesc pentru ca au fost langa mine, pentru ca energia lor m-a impulsionat si pe mine sa continui cand credeam ca nu mai pot, pentru ca m-au ajutat cand am avut nevoie si m-au ascultat cand aveam prea multe pe suflet. Sper din toata inima ca relatia cu ei sa se pastreze si dupa terminarea facultatii, in pofida tuturor elementelor care ar putea aparea intre noi…

Vreau sa le mai multumesc tuturor celor pe care i-am cunoscut intamplator, persoane care au venit intr-o clipita si au plecat la fel de repede, persoane care m-au marcat lasand o urma pregnanta in memoria mea, o urma care se cheama „amintire”. Da, am plans si am ras cu ei, i-am iubit si i-am urat, dar acum nu mai conteaza nimic, este doar finalul…

Ar fi multe de spus, dar sper sa apuc sa le exprim personal, la o cafea/suc/bere cu cei la care tin si pe care sper sa ii am mereu alaturi…

Pe scurt….Va iubesc!

Sick and tired

Yeap, cam asa ma simt eu… Simt ca nu mai pot, desi parca mai este foarte putin pana la finish line. Si cu toate acestea, dupa cum cineva a zis, nu se termina niciodata… din pacate.

A trecut o luna foarte, extrem de intensa, cu multa alergatura, examene, teste, proiecte, licenta de terminat, servici, multe audituri…si lista poate continua din pacate. Sunt atat de obosita incat nici sa adorm nu mai pot, stau doar ca o leguma… Dar o sa am saptamana viitoare de pauza, nu mai pot…

Si totusi, simti si tu ca nu mai poti? Bea o cafea, ia un Red Bull mai trage de tine putin pana la sfarsitul zilei. Simti ca la sfarsitul zilei nu te asteapta nimic, decat o noapte de precede ziua urmatoare?! Ei bine, asta este, se mai intampla… din pacate.

Duminica am ultimul examen din aceasta facultate (asta daca nu am reusit sa pic ingineria – voi afla azi) inainte de a-mi prezenta licenta si a-mi incheia socotelile cu ASE-ul. Evident, si in aceasta sesiune au fost profesori care au facut diverse faze urate, continuand sa ne scarbeasca… dar ce mai conteaza, duminica se incheie totul… Dar despre asta iti voi povesti altadata, acum trebuie sa termin ce am de facut la serviciu pentru a putea pleca linistita diseara (la orice ora se va intampla asta).

 PS: Mi-e dor sa fiu odihnita, mi-e dor de mare, mi-e dor de munte… mi-e dor de multe 😦

Invatamant de tot rasul!!! PART THREE

Profesoara din postul anterior al acestui tip de idei nu s-a dezis nici in ultima zi a semestrului, respectiv, la Examen!

Pai ce credeti, se putea sa nu mai faca ea vreo faza?! Am mai precizat ca am avut-o profesoara la doua materii. Sa spunem ca la primul examen s-a comportat relativ decent, intarziind doar 10-15 minute, sfertul de ora academic.

Dar la al doilea examen, cel de ieri, s-a intrecut pe sine in nesimtire, a intarziat 40 minute, dupa care s-a mai chinuit 30 minute pana ne-a dat subiectele care erau si gresite unele, cu variante identice de raspuns… iar subiectul teoretic ne-a fost dictat ca la gradinita pentru ca nu era scris pe primele subiecte.

Si pentru ca nu ne ajungea intarzierea, doamna profesoara a mai avut si bunavointa sa isi incheie pensia privata (Pilonul III) inainte de inceperea examenului, cand noi fierbeam sa vedem subiectele. „Dansa” statea frumusel, citea contractul si zambea agentului de pensii care a fost atat de idiot incat s-a intors sa ii mai dea cateva lamuriri si noua ne venea sa il injuram, o tinea pe doamna profesoara din treaba.

Cum duceam lipsa de”companie”, „doamna” profesoara a fost vizitata de alte doua „doamne” care nu erau nimic in facultate si cu care s-a tot hizlit si asa mai departe cand noi vroiam sa ne concentram.

Ca sa fie treaba completa, i-a mai sunat si telefonul imputit de vreo 3 ori si culmea, nu raspundea la el, nu am inteles de ce… doar se uita la noi de parca ne cerea scuze ca ii suna telefonul. Si noi ne uitam la ea de parca ii spuneam sa il opreasca dracului odata!!!

In fine, ne-a dat ea cu vreo 10 minute mai devreme afara din sala si apoi am putut sa o „binecuvantam” in voia noastra…

Pentru a repeta concluzia anterioara…sistemul din Romania sucks la capitolul asta… Faceti ceva, cineva, oricine!!!

Balul Bobocilor ELECTRO 2007 (Timisoara)

Nu pot sa cred,
Suntem in Timisoara,
In orasu-n care ne-am nascut, in
Vremuri ce-au trecut.

Veniti cu noi
Tineri din Timisoara,
Sa cantam si sa ne bucuram,
Jalea s-o uitam.

Vai ce bine, vai ce bine
Timisoara, Timisoara,
Sunt acasa, sunt cu tine
Timisoara, Timisoara, hei…

(Phenix – Timisoara)

DA, asa a inceput aseara o noapte frumoasa pe care nu o voi uita prea curand si cred ca nici cei care au participat, boboci fiind la concursul de Miss&Mister, nici organizatorii (de care voi vorbi mai incolo putin) nici cei care au participat pur si simplu la distractie. 🙂

De ce?

Este foarte simplu raspunsul, pentru ca organizatorii au reusit sa faca ceva la un mod superlativ, iar cei care au participat s-au distrat pur si simplu, creand atmosfera care mi-a placut atat de mult.

Acest post este un fel de liveblogging, de undeva dintr-o camera de camin, din Complexul studentesc (din Timisoara), o camera in care unul dintre locatari se pregateste de un examen (sa ii uram bafta!) . PS: nu precizez si cum se pregateste! 😀

Ok, revenind la subiect… ce am invatat ieri? Am invatat sa studentii pot fii foarte bine reprezentati prin ligile studentesti. Am invatat ca in Timisoara sunt cel mai bine reprezentati studentii, ca ligile sunt puternice, chiar vor sa realizeze ceva, ca nu este nimic de forma. A fost un moment in care am regretat ca nu sunt si eu intr-o liga studenteasca, dar oricum, cele din Bucuresti nu sunt asa de bine constituite.  Nu stiu, cred ca a fost printre putinele dati in care chiar m-am simtit student, cu toate ca nu eram printre colegii mei, nici macar in orasul „meu”. Pentru asta as vrea sa le multumesc tuturor.

Orasul asta chiar este genial, pacat ca este atat de departe de mine… dar deja m-am hotarat, fac o „traditie” din a veni aici anual la sfarsitul lui noiembrie 😀

Atitudinea oamenilor, degajarea, relaxarea pe care o simt peste tot, aceal „ciao” in loc de buna, toate sunt detalii care te fac sa te simti excelent. Ce a contat ca nu cunosteam decat o persoana din zecile pe care le-am „cunoscut” aseara? Nu conteaza, toti au fost relaxati, eu m-am simtit excelent, asa cum au facut-o sute de oameni in discoteca No Name din Timisoara, dupa ce au vizionat concursul de Miss&Mister Boboc 2007 pe scena din Casa Tineretului. 

Organizarea a fost perfecta, cu siguranta cei care au organizat au fost cei mai emotionati oameni de aseara. Cand, aproape de final, s-au prezentat si ei publicului, am ramas suprinsa de cat de multi erau, aproximativ 30 de oameni sau chiar mai multi, mult mai multi decat participantii la concurs (10 perechi). De la cel mai mic proiector, pana la sincronizarea reflectoarelor, muzicii si asa mai departe, au avut grija sa fie totul in regula si parca imi venea si mie sa alerg sa ii ajut cand vedeam cat de preocupati sunt sa fie totul perfect. Tot respectul pentru devotamentul vostru!

Concurentii au fost, ca de obicei, timizi, poate putin emotionati, dar s-au descurcat excelent. Din pacate nu va pot arata poze (nu inca cel putin) pentru ca nu le am, dar sunt bucuroasa ca a castigat una dintre fetele pe care le-am preferat si eu. Probele au fost facute cu imaginatie si pot spune cu siguranta ca nu a fost niciun om care sa se fi plictisit in public, mai ales ca ambii prezentatori au fost charismatici si au intretinut atmosfera. Pot spune ca momentul meu preferat al serii a fost cand una dintre concurenta (nu am retinut numele, imi pare rau) a facut, la proba de aptitudini, niste jonglerii cu niste „jucarii” luminoase. Mi s-a prut genial, nici macar nu imi dau seama cum functionau prea bine beculetele alea, dar m-au fascinat si nu cred ca numai pe mine. 🙂 Chiar acum ascult non-stop melodia pe care s-a „jucat” ea, am descoperit-o intr-un mod intamplator pe google (NOHA- Tu cafe). Vi-o recomand!

Ok, si a fost concursul, cu tot cu sponsori, tombole, coronita castigatoarei… Apoi a urmat petrecerea, in discoteca No Name, unde a mixat Dj Optik pentru cateva ore, transformand atmosfera, facand-o si mai incinsa decat era 🙂

Oamenii stiu sa se distreze, nu mai conta cine cu cine danseaza, daca se cunosc sau nu, nu mai conta nimic, doar sa se simta bine 🙂

Exact ce am facut si eu. Cred ca Balul de aseara a fost adevaratul meu bal al bobocilor, cu toate ca eu sunt anul III. Oricum, pot recunoaste ca a fost o petrecere mai mult decat reusita.

Nu mai am cuvinte…din pacate, as fi vrut sa va introduc si mai bine in atmosfera de acolo, dar nu mai stiu cum.

In incheiere nu vreau decat sa imi exprim inca o data admiratia pentru organizatori, felicitarile mele, pentru boboci: o facultate fara griji si cu multa distractie, iar pentru timisoreni in general: ramaneti asa in continuare!!

😀
 

Invatamant de tot rasul!!! PART TWO

 

Dupa cum spuneam intr-un post mai vechi, sunt extrem de revoltata impotriva sistemului de invatamant din Romania, in special pe partea sistemului universitar.

Dupa ce am analizat problema profesorului in acel post (caruia, intre timp, am observat ca ii place sa se joace in timpul cursului cu ghiulul de aur de pe deget), revin acum cu niste detalii despre o alta profesoara, cu siguranta mult mai absurda decat acel profesor.

Da, din pacate, se pare ca mereu este loc de mai rau, astept momentul cand va fi loc de mai bine mereu…

Ei bine, aceasta „mirifica” profesoara cere unei serii sa ii traduca o carte din engleza in romana, in schimbul a 15% din nota de la examen (ceea ce ma indoiesc totusi ca va conta).

Ce ne zicem noi prima oara, hai sa incercam sa facem, trecand peste faptul ca eram siguri ca „doamna” profesoara are nevoie de material pentru cartea proprie si nu stie prea bine engleza…am zis, FIE!

Dar mai apar detalii pe drum, respectiv faptul ca acea „interesanta” carte nu are nicio legatura cu materia predata de ea, adica este ceva informatic, descrierea unui program, un ghid de utilizare cu coduri informatice si alte printscreen-uri.

Evident, i-am explicat, cu toate ca unitatea studentilor in fata sistemului este extrem de slaba, mai ales in ASE… A raspuns ca nu o intereseaza, ca vrea NEAPARAT 10 pagini traduse de persoana, pe care am uitat sa precizez ca va trebui sa le si prezentam in timpul cursului. Cred sincer ca nu are chef de cursuri (oricum nu stie sa predea) si nestiind cum sa scape de ele ne pune pe noi sa ii ocupam orele de curs cu aceasta aberatie.

Pe deasupra, daca nu ne ajunge cartea, sa cautam noi ce vrem sa ii traducem…Hmmm, ma intreb cum ar fi sa ii traduc un roman siropos Sandra Brown, daca tot nu are preferinte…sau poate unul mai „criminal”.

Si acum vrea cineva sa imi spuna ca asta este profesoara????!!!!! Imi cer scuze, dar nu dau niciun scuipat pe astfel de oameni care se cred importanti si de fapt sunt varza si au ajuns acolo sus prin pupincureala.

Este incredibil, dupa ce ca mi s-a luat mie complet de aceasta facultate, tocmai din cauza sistemului si din cauza oamenilor care predau acolo, ei se mai si chinuie sa ma scarbeasca si mai mult. Nu va mai chinuiti, este foarte simplu de facut asta, doar prin prezenta voastra la catedra faceti de ras sistemul de invatamant din Romania.

Este foarte mare pacat faptul ca majoritatea seminaristilor, care sunt adevaratii profesori, care ne invata mereu lucruri interesante, in plus, vor ramane mult timp in afara salilor de curs, tocmai din cauza acestor „fosile”.

Si ca sa fie setul complet, ce credeti…O mai am profesoara si la doua materii!!! Doamne ajuta!!! Sa ne rugam pentru sanatatea seminaristilor, iar pentru anumiti profesori…

SHOOT YOURSELF!!!