Vorbeam ceva mai demult despre ideea ca blogul meu ar fi unul deprimat… poate ca este deprimant, deprimat sau doar „ganditor”, nu stiu… Ideea este ca cel mai cautat cuvant in statisticile mele este „lacrimi”, ceea ce m-a facut sa nasc o provocare, pentru mine, pentru site-ul asta amarat, blog sau ce o fi!
Nu mai vreau sa existe acest cuvant in statistici sau sa fie mai jos. Vreau sa vad acolo zambet, fericire, dragoste, orice pozitiv… De cateva zile incoace vad cum cuvantul „love” se lupta cu el, dar mai are pana sa il intreaca in numarul aparitiilor.
Este foarte ciudat cum mi-am propus sa zambesc, mi-am promis mai demult ca nu voi mai plange pentru nimeni… pana acum s-a indeplinit, dar nu este de ajuns. Vreau sa fiu mereu asa, zambitoare, fericita, copil.
Da, cand sunt asa happy nu prea mai pot scrie, imi zburda mintea aiurea, dar ce conteaza daca eu sunt fericita?!
Zambiti, va rog!
Mai demult, acum un an, am primit o pietricica albastra, din aceea care se vinde de 1 Martie. Aseara am primit tot o pietricica dar in forma de inimioara, de la EL, adusa de la Timisoara impreuna cu Meatball (pe care vi-l voi prezenta altadata 😀 ). Da, este altceva, poate ideea aceeasi, dar totul mult mai frumos.
Nu, nu trebuie sa fim nesiguri pe noi, trebuie sa zambim… asa cum am zambit eu cand l-am vazut aseara, asa cum am zambit cand am vazut ca livada din spatele firmei unde lucrez a inceput sa infloreasca, asa cum zambesc gandindu-ma ca, destul de curand, voi pleca cu unul dintre sutele de avioane pe care le-am vazut in ultimele luni pe Baneasa.
Da, sunt momente in care ne amintim de trecut, in care, din pacate, ne intristam…. ma intristez, dar ma gandesc la el, la ochii lui verzi si totul trece…
Deci, zambiti va rog, fiti fericiti!!!
A vampire through life 