Inainte de a scrie orice despre Viena sau despre Romania… spun doar ca mi se pare ciudat, ciudat cum cu varsta incepi sa iti doresti altceva…ceva mai bun, ceva mai „sanatos”… cum ochii mei vad, iar inima mea doreste…
Nu, nu cred ca este de la recenta implinire a varstei de 22 de ani… mi se intampla de ceva vreme… vreau altceva, vreau sa construiesc mai sus, mai mult, mai puternic, mai rezistent… VREAU!
Yeap, aseara s-a decis/hotarat/etc 😀 Nu mai plec singura la Viena, pot sa plec cu persoana care este langa mine de ceva vreme, cu EL… O sa fim impreuna, departe, intr-un oras superb, doar noi. O sa fie prima zi de nastere petrecuta astfel, in afara tarii. Abia astept, o sa fie o mini-vacanta geniala… Astazi, primul lucru pe care l-am facut a fost achizitia biletului sau de avion 🙂
Nu, nu pot exprima linistea pe care mi-a dat-o, nu pot exprima caldura pe care mi-o ofera, sentimentele pe care mi le inspira… All feels just so right…
Abia astept saptamana aia, precum si cea dinainte… O sa mergem acasa, o sa ne plimbam mult, o sa ii arat locurile unde am copilarit…
Dupa toata plimbarea de la Viena va veni si momentul absolvirii mele, cu tot cu roba, diploma si insigna… Sper sa fie langa mine toti cei apropiati mie.
Urmeaza momente frumoase, pe care mi le voi aminti toata viata si sunt nespus de fericita ca am cu cine sa le impart… Iti Multumesc!
Yeap, it`s so fucking late, iar eu astept la servici sa termine managerul un raport de revizuit, dar nu este vina lui… doar diverse chestii incontrolabile…
Am o stare ciudata de oboseala combinata cu dor, combinata cu dragoste si cu energie… ciudat…
Mi-e dor de el…. de tine… TE IUBESC!
PS: de doua zile incoace cuvantul love bate in statistici „lacrimi” 😀
M-am apropiat de el sa ii soptesc ceva la ureche… M-am intalnit cu gatul lui… puternic, ispititor, dulce… am gustat din el, i-am simtit pulsul sub ureche… il sarut, il savurez, simt dragoste…
Si cum ar fi daca am fi doua piese de puzzle? Sa ne potrivim fizic, sa ne completam… Da, buzele mele se potrivesc perfect cu gatul lui… Perfection…
Stiti voi acea relatie pentru care mai mult de jumatate m-ati criticat ca mi-o doresc, iar restul mi-ati spus sa astept cuminte ca va veni?! Ei bine… a venit…
Stiti voi acea persoana despre care majoritatea dintre voi ati incercat sa ma faceti sa cred ca nu exista? Ei bine… EXISTA!
Iubesc, iubesc dupa mult timp… Primavara a venit afara si mi-a atins si mie sufletul, iar LUI trebuie sa ii multumesc, cel care imi aduce flori sa imi incante simturile si sufletul…
Am disparut putin din peisajul „blogosferei”….tocmai datorita lui care m-a rapit, m-a facut sa imi odihnesc sufletul si mintea, cel care mi-a mangaiat fruntea descretind-o si sufletul vindecandu-l… Inca o data spun ca nu imi pasa ce spuneti, voi aceia care incercati sa ma convingeti ca nu exista.. eu stiu ca exista…
Ma simt ca in liceu, ma simt ca la prima iubire, iar asta ma face sa uit toate cele intamplate in ultimii doi ani, imi face atat de mult bine… Nu trebuie decat sa ma uit in ochii lui verzi de copil si totul dispare… ma inec in acei ochi si nimeni nu mai conteaza… El imi da putere, el ma sustine acum cand trec prin (poate) cea mai grea perioada din ultimii cativa ani… cand imi incep viata… Nu imi doresc decat sa stam impreuna ascultand Coldplay si o lumanare cum sfaraie stingandu-se incet, nu vreau decat sa adorm mereu in bratele lui cu o lumanare care palpaie usor langa noi, ne vegheaza somnul linistit… Vreau sa ma intorc noaptea si sa il pot lua mereu in brate…sa respir incet pe gatul lui, sa ma stranga in brate cand ne trezim si sa imi spuna ca ii este dor de mine… totul este atat de frumos…
Si mi-am jurat sa nu mai fac aceleasi greseli pe care stiu ca le-am facut mai demult, mi-am promis sa il sustin si eu cum pot, mi-am promis sa fie Universul meu… Mi-am promis sa visez mereu in bratele lui….
Am vrut sa iubesc….acum iubesc… incepusem sa cred ca nu se mai poate, insa… iata, s-a demonstrat contrariul…
Am fost la munte weekendul asta, a fost atat de relaxant si de prelung, desi a fost o zi jumatate practic… Cred ca acele clipe in parcul din Sinaia, stand la soare, sa ne incalzim, au fost cele mai frumoase dupa mult timp… Abia astept sa il fur intr-un weekend, fara sa aiba nicio idee ca plecam din oras… sa il fur, sa coboram din tren la Gara de Nord si sa luam trenul catre Siania, doar cu hainele de pe noi…sa nu stie decat parintii de noi, sa fim doar noi… sa il simt langa mine…
Stiu, nu sunt coerenta, dar este greu cand simt ceea ce simt… de ceva timp am cuvintele astea in cap si nu am gasit momentul potrivit sa le scriu… nici acum nu cred ca este momentul potrivit, insa… deja nu le mai puteam tine in suflet, imi vine sa tip…. sa rad mereu in hohote, sa zambesc ca proasta pe strada…sa fug mereu la el…
Abia astept seara de maine….
A vampire through life 
