Telefonul nu mai suna…

…step into this moment, we`ll fly through the night…when the fools are making war, we`ll be up there, among the stars…

Da, era o melodie romaneasca mai veche cu titlul asta… Si da, telefonul meu nu mai suna…uneori uit sa ma mai uit la el, este pe silent, bagat in geanta, oricum, nimeni nu suna, nimeni nu vrea, nimeni nu cauta, nimeni nu gaseste… Recunosc, sunt putin trista, dar nu ma pot abtine, ziua de azi m-a obosit putin, alergaturi intre Baneasa si Calea Victoriei (Moxa mai precis)…

Ce este si mai ciudat este ca mai am si doua telefoane, unul fiind obligata sa il tin dupa mine. In fine, ideea este ca vreau sa primesc un telefon neasteptat, de la oricine, sa imi propuna o iesire in oras, oriunde, sa ne plimbam, sa bem o cafea/bere…nush, sa orice, doar sa ies, sa ma simt bine, sa leg conversatiile de care imi este atat de dor…

Da, normal ca vreau sa ma sune o anumita persoana, nu fac iarasi licitatie (cum mi s-a zis in postul cu locul liber din fotografie :P), dar…nu se poate si atunci…vreau doar sa sune… da, stiu, nu este numarul trecut pe blog si nici nu am de gand sa il trec 😛 este totusi putin cam mult, contactul de yahoo ajunge. Cu toate acestea, m-am saturat de yahoo messenger, vreau eye-contact…sunt o persoana care se uita in ochii celui de langa ea, pot recunoaste orice pereche de ochi cu care am vorbit vreodata… Nu stiu, contactul face to face este foarte important…da, pe Yahoo Messenger legi prietenii, poti discuta orice, nu ai de ce sa ascunzi nimic, dar toate astea se pot face si live (eu cel putin le fac).

Mi-e dor sa cunosc oameni, mi-e dor sa pierd ore in sir vorbind, mi-e dor sa nu mai stiu cat este ceasul, mi-e dor sa raman uimita ca nu am simtit cand trece timpul, mi-e dor sa ma plimb pana nu mai pot merge, mi-e dor sa vad un apus in Herastrau… mi-e dor de prea multe chestii pe care nu le pot avea, cel putin nu in viitorul pe care il vad eu acum…

Intr-adevar, internetul asta ne depersonalizeaza oarecum, ne face sa pierdem legatura si contactul cu lumea reala, oricat de mult s-ar spune ca mai mult te ajuta sa tii contact cu lumea din afara…

Eu nu vreau decat o seara oricat de lunga (cu cat mai lunga cu atat mai bine) in care sa vorbesc liber cu cineva, sa simt procesul cunoasterii unui om, sa simt apropiere, sa simt ca nu am nimic de ascuns pentru ca asa sunt….o persoana complet transparenta…

As pune acum o intrebare retorica, dar iar o sa fie reactii ca la postul cu poza 🙂

Doar astept…

Listen to your heart

…look what you didn`t take from me…

Da, ma simt puternica, simt noul inceput…cunostintele noi se aduna, perspectivele prieteniilor se incheaga…este totul atat de incitant, de frumos 🙂

Da, sunt dezamagita de cei din jurul meu, de persoane destul de apropiate…pe care asa le consider(am) eu…Nu vreau sa ma gandesc la asta, ma doare, din pacate…si din pacate sau nu observ ca devin ceva mai „rece” (asa cum mi-a fost spus), poate putin mai puternica as spune eu…in fata celor care inconstient sau nu ma fac sa sufar. Daca devin ceva rece, egoist, doar voi sunteti de vina….iar asta nu o poate contesta nimeni.

Se apropie inceputul nou, il simt din ce in ce mai aproape, pot numara zilele concret. Pana atunci va mai fii o scurta iesire la mare/munte (apropo, daca aveti un cort, anuntati-ma si pe mine, va rog! ) si cateva alte iesire cu cunostinte noi sau mai vechi. Vreau sa cunosc mai multe locuri noi mie, mai multe persoane, simt cum ma „hranesc” cu asta.

Cred ca latura mea „vampirica” se resimte din ce in ce mai mult, iar asta poate nu este totusi ceva rau pt ca ma face sa ma simt mai puternica. In casti imi suna Robbie Williams de 2 zile (Karma killer), ma face sa ma simt bine, ok, love is gone, so what! The hell with it! Daca stau bine si ma gandesc nu cred ca mi-a adus ceva bun pe termen lung, poate doar aceasta „putere” pe care o resimt acum, care stiu ca va fii benefica la un moment dat in timp.

Cineva zicea de curand ca admira curajul meu de a-mi expune sentimentele pe acest „blog”…eu as spune ca este o lama cu doua taisuri…nu vei stii niciodata cand te poate lovi cineva…dar la fel de bine, nu stii cand se poate sa cunosti pe cineva atat de special incat sa iti schimbe viata.

Nu vreau sa mai repet ca le multumesc tuturor celor din ultima perioada…se stiu ei si ii stiu si eu:)

Cineva zicea ca nu ii plac complicatiile…considerati o relatie de cel putin iubire o complicatie?! Mie mi s-a parut extrem de absurd si nu cred ca voi considera vreodata altfel. Daca aveti voi vreo alta opinie…Bine, este adevarat ca daca nu simti nimic, este cam greu, dar daca „crezi, ti se pare ca e ceva”, poate ar fii mai bine sa pleci putin urechea la ceea ce iti bate in piept si sa asculti, s-ar putea ca EA sa vrea altceva….

So…listen to your heart…no regrets…but this advice is for those with a strong heart…

Feelin` good…

…this feels so good…

 Ultima perioada mi-a adus niste „cunostinte” noi tare interesante…spun asta pt toti cei pe care i-am cunoscut in ultime vreme, precum si pt cei care vor vrea sa ma cunosca in viitorul apropiat.

Asa, si ce daca i-am cunoscut in cadrul asta virtual care se cheama Internet?! Ce daca poate unii au intentii ascunse, ma „folosesc” sau doar vor sa discute cu mine din curiozitate…Sincer, nu imi pasa pt ca si eu ii folosesc pe ei, dar la un mod mult mai ascuns…Ma folosesc de ei pentru a-mi calma spiritul, pt a-mi reface ego-ul. Iar pt asta le multumesc.

Mi se pare uimitor si extrem de bine ca pot purta o discutie cu niste persoane pe care le vad pentru prima data si cu care vorbesc despre bursa, credite sau pur si simplu dragoste… M-am cam saturat de persoane (mai ales masculine) care la 21 de ani inca mai au problemele si complexele pubertatii…repet, GROW UP A LITTLE!

Cum am spus si intr-un post mai vechi, simpla apropiere este cea mai interesanta parte a relatiei de orice tip dintre doi oameni.

So, faceti ca mine, luati-va o perioada  in care sa cunoasteti cat mai multe persoane, sa selectati, sa va simtiti bine, no strings attached.

Multumesc pt starea asta de bine 🙂