Un loc disponibil in aceasta poza…sunt singura, ca de obicei…si nu, nu mai suport…vreau sa dispar cu totul…. nu stiu, undeva departe…nu mai am bani, nu pot merge la gara sa iau primul tren spre „oriunde”, spre „undeva”. Vad oameni in jurul meu care sunt puternici, carora nu le pasa, care nu isi arata sentimentele, care sunt „maturi” sentimentali, cica… si ce daca sunt eu copil, nu exista nimeni pe lumea asta care sa ma poate iubi asa cum trebuie, asa cum am eu nevoie? Vreau sa scap, dar nu pot…sentimentele din inima mea sunt prea multe si se cearta cu ratiunea care este prea slaba din pacate… nu mai suport, vreau sa ma ajute cineva sa scap de aici…sa fiu oriunde altundeva… nu pot avea grija de mine, dpdv sentimental din simplul motiv ca in lumea mea perfecta ar trebui sa am grija de cei dragi, sa fim altruisti…pana la idiotenie…dar nu este nimeni care sa aiba grija de sufletul meu si de asta va urasc pe toti…pe toti cei care ati fost si care probabil veti mai fi si veti face acelasi lucru… ce ma mint, cat as vrea sa va urasc…dar nu pot…si vorbesc cu voi la telefon si sunteti detasati, va beti cafeaua la ora asta, nu va pasa de mine…d-asta as vrea sa va urasc, dar nu pot si simt ca am nevoie de voi…dar nimeni nu are nevoie de mine, mai duceti-va dracului…
Cum, cum ma pot trasforma total, un om se poate schimba total doar murind?! Atunci o voi face si pe asta ulterior, dar mai vreau idei pana atunci…ce, cum si cand sa fac pentru a rupe legaturile, pentru a rupe lanturile, pentru a nu-mi pasa de nimeni decat de mama si de Rodica….
Vreau la Timisoara, locul care a devenit „spitalul” sufletului meu….doar acolo ma vindec sau doar incepe sa mi se coaguleze rana…vreau sa plec….si voi pleca…. la fix un an dupa ce am mai fost acolo,pentru acelasi lucru, sa fug, sa ma vindec…Da, baby, asa este, daca nu ma duceam acolo anul trecut…inainte sa ne fi cunoscut, noi nu eram impreuna niciodata, nu ne-am fi cunoscut…nu ai fi putut sa ma vindeci pentru ca apoi sa provoci o rana si mai mare…si cu toate astea te-am iubit….nu mai conteaza ce mai simt sau nu acum…nu conteaza pentru nimeni…vreau doar la TIMISOARA!!!
Vreau sa dau timpul inapoi, sa sterg tot, sa nu va fi cunoscut pe niciunul, sa nu fi sperat langa nimeni…nu, eu nu ma pot bucura ca s-a intamplat…nu pot, pentru simplul fapt ca am sperat langa fiecare si de fiecare data am fost dezamagita intr-un mare fel…
Sunt atat de multe sentimente contradictorii, sperante neimplinite, dorinte care incep sa para de neimplinit… si eu nu le mai suport…vreau ca acea cutie a Pandorei din sufletul meu sa se sparga, sa arda, sa dispara de tot si cu ea sa dispara si speranta…complet
Aseara m-am intors in liceu, cand iubirea nu exista, cand doar visam la ea…aveti grija la ce visati, ce va doriti…se poate indeplini si este aiurea…va spun eu!
nu mai scriu nimic, nu are rost…probabil voi naste niste idei mai aiurea cu acest post, dar asta este… nu imi mai pasa de nimic, sau macar asa as vrea sa fie…
loc liber in poza…doreste cineva?
A vampire through life 