On the road

 In weekend-ul asta mi-am dat seama cat de mult imi place sa conduc si cat de mult mi-as dori o masina. Am carnetul de un an si am condus ceva mai mult in ultima jumatate a anului, dar nu masina mea, din pacate… Imi doresc sa am masina mea, sa stiu ca pot pleca cand vreau eu, unde vreau eu…

Imi imaginez un drum intins, fara nicio destinatie, destinatia sa fie acolo unde vreau eu, unde vad un colt de Rai ce ma asteapta… Sa am un cort si un sac de dormit in portbagaj, niste rock „calm”, cum imi place mie sa ii spun in cd-player, sa simt cum motorul vibreaza sub capota si toate astea din pura mea dorinta sau mai bine zis, ca asa „vrea muschiul meu”!

Din cand in cand sa vina si David Guetta cu „The world is mine” in boxe, sa ma faca sa ma simt stapana soselelor, stapana destinului meu… Este greu de descris sentimentul pe care mi-l imaginez. N-ar mai conta nimic, sa fiu doar eu, un rezervor plin si multe mii de kilometri in fata mea, locuri necunoscute, vai nestiute, serpentine neumblate de mine niciodata… orase noi, oameni care nu ma cunosc… Iar apoi sa fug la mare, sa parchez pe plaja in Vama, sa pun cortul langa masina, sa vad cum rasare luna, iar a doua zi cum Soarele apare in fata cortului meu si cum pescarusii sunt din ce in ce mai multi la orizont…

Sa simt cum nu sunt asteptata nicaieri, sa simt ca pot face orice vreau, sa fiu eu cu gandurile mele, sa ma plimb, sa ma plimb fara a fi nevoie sa fiu constransa de prinderea trenului, de intarzierea lui sau de orice altceva… Sincer, cat mi-as dori o masina acum… sa fie parcata in fata biroului si sa stiu ca dupa program pot pleca oriunde vreau eu… Ce sentiment de libertate…

Doneaza cineva o masina? 😀 

La vida es un carnaval

Ay, no ha que llorar, que la vida es un carnaval,
es mas bello vivir cantando.
Oh, oh, oh, Ay, no hay que llorar,
que la vida es un carnaval
y las penas se van cantando.

(Celia Cruz – Vida es un carnaval)

Pe versurile acestei melodii imi amintesc ca ieseam azi-noapte din Bucuresti…genial…

Care sunt sansele ca intr-o zi plictisitoare de duminica sa iti doresti sa pleci la mare, iar seara sa te trezesti cu o fereastra de messenger in care ti se spune sa mergi la mare?! Este o sansa la un milion, la un miliard? Da, ieri imi doream enorm de mult sa ajung la mare, sa iau cateva scoici, sa simt ca respir aerul marin… Iar azi-noapte, pe la 3 eram acolo, eu cu inca 7 persoane, doua masini, aproape 3 ore pe drum… am ajuns cu masinile pe plaja, la marginea apei, am facut poze, am inghetat jucandu-ne cu apa si am filmat (poze si filmulete in postul urmator, sa fac rost de ele ;))

Nu, nu mai cred ca exista coincidente, asta a fost mult peste limita unei coincidente… cred ca ii voi spune telepatie 😀

Nu stiu cum sa explic mai bine sentimentul pe care il am… senzatia usoara de somnolenta imi da ideea ca a fost doar un vis, ca nu am fost la mare… ma simt toropita si ganduri imi zboara, daca nu vad repede pozele alea o sa cred ca am visat… un vis dulce…

AM FOST! Am simtit apa rece, aerul sarat, am auzit valurile… am vazut si pescarusi, am adunat si scoici… pacat ca nu a fost luna plina 😦 era chiar innorat…

Mi se pare geniala senzatia, sa pleci in miez de noapte, exact unde iti doreai mai devreme cu cateva ore, sa ti se transforme complet weekendul intr-unul foarte exciting! Abia astept sa imi iau masina…sa pot pleca unde vreau eu, cand vreau eu.

Mai mult de 10 persoane mi-au zis ca sunt nebuna dupa care mi-au zis sa ma distrez… a fost intr-adevar genial, o gura de aer curat de care aveam nevoie urgenta. Nici nu stiu cui ar trebui sa ii multumesc, pe cine ar trebui sa rog sa se intample mai des chestii de genul asta care sa ma faca sa simt ca TRAIESC…

D-asta am nevoie acum, sa simt ca traiesc….

Nu am dormit de multe ore… sunt singura prin camera…. liniste…. doar Robbie Williams canta al sau Feel… cred ca voi continua sa visez visul meu cu marea…