„You take the blue pill and the story ends. You wake in your bed and believe whatever you want to believe. You take the red pill and you stay in Wonderland and I show you how deep the rabbit-hole goes.” (The Matrix)
Nu ai vrea cateodata sa te pui capul pe perna seara si a doua zi sa te trezesti fara o parte din amintiri, fara anumite sentimente? Evident, o selectie atenta a amintirilor si a sentimentelor… Ai simtit vreodata tristete cand te-ai trezit dimineata? Si asta nu pentru ca ai dormit prea putin, ci doar pentru ca nu vrei sa te trezesti la realitate.
Ca sa fie clar, nu am tendinte sinucigase si nici nu sprijin astfel de comportamente, pur si simplu simt o revolta interioara cu privire la „organizarea lumii”.
Nu cred in vorbele batranilor care spun ca mai tarziu ne vom aminti si vom rade de toate… nu se poate, intotdeauna ramane ceva, un detaliu care ne baga in melancolie, care ne face sa ne dorim intoarcerea in trecut, oare cand se va inventa masina timpului?
As vrea sa imi ofere cineva o pastila care sa imi poata sterge macar unele amintiri, sa o inghit si apoi totul sa dispara, sa sterg amintiri dureroase, cuvinte spuse la nervi, lacrimi, orice ma impiedica acum sa respir liber.
Tu ce ai vrea sa dai uitarii?
(Poza – Deviantart.com)
A vampire through life 
Hmmmm … toate lucrurile naspa aş spune în prima fază. Dar cel mai sigur aş da uitării perioada de după copilărie (nu că nu am ramas un copil). Mi’ar plăcea să rămână doar perioada aia fără griji şi nevoi. Când făceam o grămadă de tâmpenii.
nu as vrea sa dau nimic
atunci felicitarile mele, nu cred ca se poate mai bine de atat 🙂
nu numai ca nu as da nimic, dar m-as umili rugandu-ma sa mi se dea inapoi ceea ce am uitat. traiesc o spaima de nedescris si de neegalat de fiecare data cand imi dau seama ca e ceva ce as vrea sa-mi amintesc si totusi nu mai pot recupera… chiar ceea ce e rau. chiar lucrurile de care imi e rusine. chiar cele mai mari greseli. imi apartin asa cum imi apartine viata mea
stiu ca e mai usor sa traiesti fara unele amintiri. dar ce rost mai are ….
la urma urmei … viata e ceea ce ai lasat in spate, nu ceea ce ai in fata. (poti sa incerci sa ma contrazici … stiu ca exista celebra expresie „ai toata viata inainte” … pe mine nu m-a convins niciodata :P) cine a spus ca viata e prezentul de asemeni a gresit. (las demonstratia pentru alta data…)
take the red pill … i know u want to! 🙂
Eu unul nu vad rostul in a da uitarii ceva. Viata asta nu este facuta numai din lucruri frumoase, nu pot exista numai oameni buni. Trebuie sa existe un echilibru intre bine si rau (vezi ideea filmului „Constantine”, daca tot ai dat ca exemplu o replica din „Matrix”), pentru ca oamenii sa se poate bucura de viata.
Nu as da nimic uitarii fiindca tot ceea ce reprezint eu ca persoana, in momentul de fata (si sunt convins ca nu este doar cazul meu), este un amalgam de intamplari fericite si nefericite. Din cele nefericite am invatat cate ceva si am trecut peste ele.
As zice ca solutia nu este uitarea, ci sa fii capabil sa te detasezi de lucrurile neplacute, sa stii sa vezi totdeauna partea buna si, mai ales, sa gandesti in prezent si viitor, nu in trecut. Trecutul nu poate fi schimbat, asa ca nu are absolut niciun sens sa-ti bati capul.
Si inca ceva: daca strategia de mai sus nu functioneaza, de fiecare data cand ai o problema care tie ti se pare grava, gandeste-te ca sunt alti oameni care o duc mult mai rau ca tine, care au probleme mult mai grave si, totusi, au puterea de a trece peste ele.
There was a time when i was dependent on „truth”. Now i know truth is just a collection of perspectives that are useful here and now. So no more red pills for me… just the blue ones. I learned to fight all my life, now i need to learn to let go,,,
Hmm… e o provocare. As da uitarii toate lucrurile frumoase care ma fac sa imi doresc sa ma intorc in trecut si sa imi dau seama ca nu pot face acest lucru si ca amintirile raman pe veci de domeniul trecutului. As da uitarii persoanele ce m-au facut sa rad sau sa plang, sa le iubesc sau sa ma simt iubita… as da uitarii locurile in care ma refugiam cand vroiam sa dau uitarii realitatea.
Oricum… batranii au dreptate. Am experimentat deja acest fapt. Au fost multe experiente ciudate in viata pe care nu credeam ca le-as mai putea privi vreodata fara amaraciune sau dorinta de a le sterge, fara a simti o jena sau oroare…acum… dupa ceva timp… imi dau seama ca atunci cand reusim sa le invingem, sa cream unele noi care sa le ia locul…si mai ales cand reusim o vreme sa le infruntam sau chiar sa la uitam… nu mai sunt dureroase, ba sunt chiar motive de amuzament.
as vrea sa uit cum e sa fii om(cum e sa iubesti,sa suferi..)
De unde Cumpar pastilele astea?