Forever young

Am scapat de stresul examenelor ACCA, rezultatele vor aparea abia peste 10 saptamani, dar cred si sper ca m-am descurcat macar de un 5 astfel incat sa nu ma dezamagesc.

In fine, acum am mai mult timp pentru mine, mai mult timp pentru mine, fara stresuri. Vin Sarbatorile, intotdeauna mi-a placut perioada asta a anului, este plina de veselie desi afara este gri si urat. Din pacate inca nu a nins, sper sa vad zapada pana de Craciun, chiar daca va trebui sa merg la munte pentru asta, fara zapada  nu este la fel Craciunul.

Toata lumea este mai vesela in perioada asta a anului, mai fericiti, mai linistiti, dar in acelasi timp mai agitati intrand in febra cumparatorilor, cadourilor, etc.

Am pofta de un vin fiert, cu putina scortisoara, mi se pare ca acel miros dulce este clasic pentru Sarbatorile de iarna. Mi-e pofta de fluturasi in stomac, mi-e pofta de zapada, de obraji rosii de la frig, de brazi de Craciun, de luminite, mi-e pofta de atat de multe lucruri incat nici eu nu le mai stiu pe toate… oare este bine?

De vreo 2 zile am redescoperit melodia Forever Young de la Alphaville, ma face sa ma simt foarte bine, repeat-ul este foarte bine venit in aceste situatii. La fel de bine ma fac sa ma simt si melodiile formatiei The killers pe care am descoperit-o intamplator de la un coleg, sunt destul de reticenta la nou cand vine vorba de muzica, ies mai greu din clasicele melodii preferate de mine.

Nu stiu, simt in unele momente o stare profunda de bine, alteori ma simt singura si alteori ma simt doar trista, mi se schimba starea cam ca vremea de afara, azi este frig, maine soare, poimaine ploaie…

 

Are we human?

Vineri am fost la birou, era o vreme superba, parca venea primavara, vantul batea, soarele de orbea, totul parea realizabil.

Am mers cu colegii la masa la pranz si desi nu aveam prea mult de mers pe jos, am mers cu masina unui coleg in care am ascultat cateva piese din noul album de la The Killers. Recunosc ca nu am mai ascultat pana acum, recunosc ca seamana cu Coldplay destul de mult (ceea ce nu este tocmai rau), dar parca imi da un sentiment de optimism mai puternic.

Era vineri si mi-a nazarit sa plec la munte in weekend, sa fug departe de Bucurestiul jegos si imbacsit, doar eu intr-o masina ascultand aceste piese. Nu pot descrie sentimentul, colegele mele radeau, colegul meu era cu ochelarii de soare ca sa poata conduce, geamul putin deschis cat sa simtim adierea vantului si melodia „Human” in difuzoare… foarte placuta senzatia….

Stiti ce era si mai ciudat? Ca uitasem complet de examemnul de maine si de faptul ca trebuie sa stau acasa ca sa invat… mi-am amintit abia seara de tot cand ma gandeam… Oare de ce nu am plecat undeva?