Ajutor pentru un suflet

Ajutaţi un tânăr medic să salveze vieţi!
Bucureşteanul Cătălin Sandu are doar 25 de ani, a absolvit în acest an Facultatea de Medicină cu media 9.60, cu o viaţă frumoasă înainte. Până când a primit o lovitură greu de suportat:
SARCOM INTRAABDOMINAL – TUMORĂ DESMOPLAZICĂ

Ştie cât de grea este lupta care îl aşteaptă dar, cu ajutorul familiei, prietenilor şi colegilor, este convins că va ieşi învingător.

Cătălin Sandu, 25 ani, absolvent al Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila – Facultatea de Medicină Generală promoția 2011, este colegul și prietenul nostru care trece prin cel mai greu examen. Are nevoie de noi, de ajutorul nostru, al tuturor. Financiar și moral. Acum.

Veştile bune pentru Cătălin vin din Germania – o clinică din Freiburg are o mare experienţă în tratarea acestei patologii UNICE la noi în ţară.

Pentru a începe marea bătălie a vindecării, Cătălin are nevoie de sprijinul nostu, al tuturor.

Este un tânăr medic ce a muncit enorm pentru a deveni capabil să salveze vieţi, aşa că trebuie să-l ajutăm să-şi îndeplinească menirea.

Familia lui Cătălin şi noi, toţi cei care ţinem la el, vă cerem sprijinul pentru a putea suporta costurile tratamentului, pentru ca acesta să se efectueze în timp util să ni-l redea pe colegul şi mai ales prietenul nostru Cătă.

Pentru donații exista 3 conturi pe numele tatalui, Unga Raducu, BCR, sucursala Titan:

EURO:
RO03RNCB0079124149020002
DOLARI:
RO46RNCB0079124149020004
RON:
RO30RNCB0079124149020001
GBP:
RO62RNCB0079124149020007

SWIFT: RNCBROBU (valabil pentru ambele conturi)

BANCA: BCR, B-dul Basarabia, Nr. 156, Sector 3, Bucuresti

Illusions

So, what do you think, is the glass half empty or is the glass half full?

In secunda in care simti partea goala a paharului, totul se poate schimba doar din interiorul tau.

Crezi ca nu se poate mai bine?….mai gandeste-te o data! Mereu se poate mai bine, la fel cum mereu se poate mai rau…depinde numai ce cale vrei sa alegi… vrei sa vezi paharul jumatate gol sau jumatate plin?

Am „lucrat” la mine de ceva timp incoace si am reusit sa „intorc” paharul cu susul jos, iar partea goala sa fie cea principala.

Mi-am demonstrat ca se poate, iar asta este cel mai important.

Vrei sa schimbi ceva la viata ta? Incearca sa vezi paharul pe jumatate plin si vei vedea cum lucrurile incep sa se imbunatateasca…. karma functioneaza intotdeauna.

Totul se poate cu putina vointa, trebuie doar sa stii ce vrei!

La multi ani 2010!

Da, vine cam tarziu postul acesta, stiu… dar totusi, ma gandeam la anul trecut, la cat de mult m-a schimbat si la sentimentele pe care le-am incercat.

A fost un an greu, a inceput dificil, prin spitale, ingrijorata, plangand… apoi a continuat cu o perioada de apatie, pentru ca la final sa ajung cumva pe linia de plutire.

Trebuie sa multumesc catorva persoane pentru anul trecut, pentru schimbarile ce au avut loc in mine… trebuie sa dau „Cezarilor” ceea ce este al lor.

In primul rand, as vrea sa ii multumesc lui Mihai pentru tot sprijinul pe care mi l-a acordat la moartea bunicii mele. Stiu ca i-am gresit, dar sper sa fie fericit si sper ca macar putin sa ii fi intors ajutorul si sprijinul pe care mi l-a acordat el. Mihai, nu ai trecut neobservat prin viata mea si sper ca nici eu nu am trecut astfel prin a ta…

Vreau sa le multumesc Alinei si lui Tudor, fosti colegi de facultate pe care eu ii consider prieteni foarte buni. Intr-un fel sau altul mi-au demonstrat ca sunt langa mine. Sper ca si ei sa ma simta la fel de aproape de ei.

Vreau sa ii multumesc unui prieten foarte bun pentru ca imi asculta aberatiile din cand in cand si uneori imi mai da cate o „palma psihologica” pentru a iesi din naivitatea si copilaria mea, asa cum zice el.🙂

Sfarsitul anului a adus cumva mai multa liniste in viata mea, nu au mai avut loc evenimente majore sau cel putin nu majore in sens negativ.

Un an nou a inceput, cu mult mai multa liniste decat cel trecut, poate cu unele framantari interioare, dar asta este un subiect pentru alt blogpost.

La multi ani tuturor inca o data si un an plin de bucurii va urez!

Sarbatori Fericite sau nu…

Nu-mi vine sa cred ca a mai trecut inca un an, ca peste cateva zile va fi Craciunul din nou… Nu il simt, nu simt acea bucurie a sarbatorilor de iarna, cel mai adesea am simtit tristete in ultima perioada… A fost un an greu, dificil din toate punctele de vedere, dar mai ales din cauza faptului ca am pierdut pe cineva foarte drag, poate pe cea mai draga persoana din viata mea… Nu vreau sa scriu aici prea multe pentru ca sper sa am taria de spirit sa scriu in memoria ei cand se va implini un an de la moartea sa.

Partial, cred ca din cauza asta nu simt aceste sarbatori, colindatorii care au venit la birou saptamana trecuta nu au facut decat sa ma intristeze si sa imi provoace lacrimi.

 Nu, nu imi doresc nimic de Craciun, cel putin nimic material, nu vreau sa primesc niciun cadou, nu m-ar sensibiliza nimic in acest moment… Singurele dorinte pe care le am nu se pot indeplini si asta este un alt motiv de intristare.

Incerc sa ma concentrez pe alte chestii, pe munca, pe studiu, pe orice altceva care nu mi-ar putea provoca sentimente, de orice fel ar fi ele.

Din anumite puncte de vedere as vrea sa fie si aceste sarbatori ca cele de anul trecut…