Forever young

Am scapat de stresul examenelor ACCA, rezultatele vor aparea abia peste 10 saptamani, dar cred si sper ca m-am descurcat macar de un 5 astfel incat sa nu ma dezamagesc.

In fine, acum am mai mult timp pentru mine, mai mult timp pentru mine, fara stresuri. Vin Sarbatorile, intotdeauna mi-a placut perioada asta a anului, este plina de veselie desi afara este gri si urat. Din pacate inca nu a nins, sper sa vad zapada pana de Craciun, chiar daca va trebui sa merg la munte pentru asta, fara zapada  nu este la fel Craciunul.

Toata lumea este mai vesela in perioada asta a anului, mai fericiti, mai linistiti, dar in acelasi timp mai agitati intrand in febra cumparatorilor, cadourilor, etc.

Am pofta de un vin fiert, cu putina scortisoara, mi se pare ca acel miros dulce este clasic pentru Sarbatorile de iarna. Mi-e pofta de fluturasi in stomac, mi-e pofta de zapada, de obraji rosii de la frig, de brazi de Craciun, de luminite, mi-e pofta de atat de multe lucruri incat nici eu nu le mai stiu pe toate… oare este bine?

De vreo 2 zile am redescoperit melodia Forever Young de la Alphaville, ma face sa ma simt foarte bine, repeat-ul este foarte bine venit in aceste situatii. La fel de bine ma fac sa ma simt si melodiile formatiei The killers pe care am descoperit-o intamplator de la un coleg, sunt destul de reticenta la nou cand vine vorba de muzica, ies mai greu din clasicele melodii preferate de mine.

Nu stiu, simt in unele momente o stare profunda de bine, alteori ma simt singura si alteori ma simt doar trista, mi se schimba starea cam ca vremea de afara, azi este frig, maine soare, poimaine ploaie…

 

Silence

Nu am mai scris de mult timp, nu am mai scris des de mult timp. Nu am povestit despre excursia in Delta de la sfarsitul verii, nu am povestit despre saptamana petrecuta in Polonia pentru un training, sunt multe lucruri care s-au intamplat despre care nu am povestit nimic.

Am petrecut o perioada mai ciudata in ultima vreme… de ce ciudata? Pentru ca totul este mult prea bine, imi place viata mea de acum, imi place sa astept weekendul, sa vina peste mine cu necunoscutul lui… Imi place sa adorm tinandu-l in brate.

Imi place cum multi cunoscuti, prieteni ma iau oarecum in ras in ceea ce il priveste pe el, asta pentru ca ei nu stiu nimic… foarte putine persoane stiu totul de la inceput, doar ele pot intelege.

Au fost momente in care i-am zis sa plece, am plans, l-am gonit, dar nu a renuntat… m-a strans in brate pana cand criza a trecut, amintirile si lacrimile s-au sters…

Sunt multe care s-au intamplat in ultima vreme si pe care inca nu le constientizez indeajuns…ciudat, chiar imi dau seama ca nu sunt constienta de multe chestii, dar este bine, asa ma simt bine.

Trecutul este foarte complicat, in ultima vreme am intles cat de greu este sa scapi de trecut, sa treci peste el, sa ii faci pe cei din jurul tau sa ierte anumite greseli facute de tine in trecut, culmea, chiar daca nu ii cunosteai pe cei carora le explici in prezent. Ce parere aveti de asta? Este bizar totusi sa incerci sa explici ceva din trecutul tau cuiva cunoscut dupa intamplarea respectiva. Nu, nu ar trebui sa ne cerem scuze sau sa explicam ceea ce suntem, sa ne para rau pentru ceva ce am facut. Cred ca am mai zis-o intr-un alt blogspot: Este mai grav sa regreti ca nu ai facut ceva decat ca ai facut acea chestie. Asta este unul dintre motto-urile mele.

Multe persoane cunoscute mie, mai mult sau mai putin apropiate au ramas surprinse de anumite parti din viata mea prezenta, din intamplarile din ultima vreme.

Apropo de asta…urasc sa merg la dentist, dintotdeauna am urat aceasta chestie, mai ales din cauza ca a trebuit sa merg cand eram mica pentru niste carii… iar procedurile se faceau fara anestezie. De vreo 3-4 luni incerc sa imi fac curaj sa merg la dentist, acum o luna si ceva am reusit… In fiecare saptamana spuneam ca saptamana ce urma o sa ma duc la dentist. Sa zicem ca a fost un fel de curaj din partea mea, a trebuit sa trec peste o temere mare de-a mea… Asa am invatat ca iti trebuie mult curaj pentru a trece peste o temere si de asemenea, daca reusim, totul pare mai bine dupa, increderea in sine creste foarte mult. Va recomand sa faceti ceva de care va este teama, veti vedea ca dupa ce veti reusi, va veti simti mult mai bine, mult mai increzatori.

Pe de alta parte, in contrast cu unele persoane care ma vad schimbandu-ma, sunt si altele care considera ca nu m-am schimbat de ani de zile, asa cum mi s-a spus aseara de catre un vechi prieten. Nu stiu pana la urma cine are dreptate, sa zicem ca incerc sa pastrez partile bune si sa le schimb pe cele care nu imi plac.

Cineva imi spunea o data ca fericirea se obtine doar pornind dinauntru, ca nu ne putem baza pe cei din jur pentru a fi fericiti, ca trebuie realizata o introspectie pentru a fi fericiti. Recunosc ca nu intelegeam ce spunea si ca nu eram de acord… Nici acum nu sunt pe deplin de acord, dar inteleg perfect ca trebuie sa ne cunoastem foarte bine pe noi insine pentru a putea fi fericiti alaturi de cei din jur. Fericirea, la fel ca toate chestiile din lumea asta, este relativa, fiecare om are o alta definitie a fericirii. Tot ceea ce conteaza este sa stim ce ne face fericiti, iar asta se poate realiza numai prin introspectie, aici avea cunoscutul meu dreptate. Exact acest lucru incerc eu sa obtin acum si cred ca reusesc putin cate putin.

Dupa cum puteti vedea, voi, cei care cititi mai mult sau mai putin „under cover”, dupa o perioada de liniste, scrierea mea nu este foarte coerenta, dar sper ca ati tras totusi niste concluzii/sfaturi de aici. 🙂