Vorbeam acum cateva zile cu un prieten bun despre ce presupune fericirea… Mi-a zis ca par un om fericit, ca zambesc mult, ca fac multe glume… Si atunci a inceput discutia despre veselie, bucurie versus fericire.
Veselie fara fericire exista, poate exista, insa aceasta nu presupune, in acelasi timp, si fericirea implicita… Da, zambesc, rad, imi place sa ii fac pe cei din jurul meu macar veseli daca nu fericiti, insa… nu inseamna ca eu sunt fericita.
Fericirea este ceva care se pare a fi destul de greu de atins… Este ceva pe termen lung, stabila, un fel de certitudine cu toate ca poate disparea oricand. Daca as putea spune asa, bucuria este ca ziua normala, iar fericirea este ca ziua polara… mult mai lunga si mai intensa.
Oare este posibil ca cineva sa se sature de fericire?! Este posibil ca cineva sa nu mai recunoasca fericirea?!
Cred ca ma pot compara cu un orb… am orbit, o lumina puternica m-a incantat pentru ca apoi sa ma orbeasca… Si acum trebuie sa invat sa ma descurc pe intuneric, trebuie sa invat sa disting forme, sa aleg ceva ce m-ar ajuta sa ma „descurc”… Trebuie sa invat sa fiu fericita pe intuneric… intr-o noapte polara…
M-am impacat cu acest fapt, m-am resemnat cu acea lumina, am inteles ca trebuia sa fie pentru ca eu sa ma „maturizez”, nu a fost placuta lasarea in intuneric, dar se pare ca ma acomodez si cu acest lucru si pot spune cu zambetul pe buze ca… nu mai pot iubi… incerc, vreau, sper, dar… nu stiu, voi vedea ce se intampla…
Multe persoane apropiate imi spun sa am rabdare, dar este complicat atunci cand nu mai poti astepta….
Oricum, ii multumesc acelui cineva care este langa mine, se stie el care…
Revenind la ce vroiam sa spun, fericirea este ceva mult mai profund decat bucuria si nu se vede neaparat pe chipul unui om. La fel de bine se poate ca un om sa fie fericit fara a fi vesel.
Care este forta ce ne face fericiti? Iubirea, linistea, zambetul unui copil, o zi cu soare? Fericirea vine din exterior sau din interior? Multi prieteni mi-ai zis ca trebuie sa fiu fericita de una singura, fara niciun ajutor din afara… Acum sunt convinsa ca nu se poate, stiam ca nu se poate, dar am incercat… Nu exista fericire adevarata de unul singur, poate doar o amagire… Iar cei care cred acest lucru se amagesc, probabil vor descoperi asta, insa prea tarziu.
Acum cateva zile am reusit sa „daram” sistemul de ghidare al unui om, demonstrandu-i ca intelesese sistemul gresit… Baza piramidei este cea care sustine varful si daca vrei sa ajungi la varf trebuie sa ai toata baza… Vorba aceea, pana la Dumnezeu te mananca Sfintii.
Nu exista fericire de unul singur, asta este concluzia mea…
Deci, ce te face vesel si ce te face fericit?
A vampire through life 