Anxiety

 01:00 – oboseala, shut down windows, lumina calda a lumanarii, ganduri care zburda prin mintea mea, ganduri care aproape ca nu m-au lasat sa adorm…

Le ignor, vreau si trebuie sa dorm, sa uit totul…

Visez? Cred ca da, pare putin ireal…si totusi, daca ar fi real? O lumea rea, singuratate, teama… sigur visez, vreau sa ma trezesc, de ce nu pot?

Trebuie sa ajung undeva, nu stiu cum, nu am cum si o sa intarzii… intreb pe cineva cum ajung acolo, imi explica si se ofera sa imi dea masina imprumut. Cu greu accept, aveam o presimtire rea… ma urc la volan, intreb pe care dintre stradute sa apuc, merg pe straduta din stanga, vad un sant, sigur pot trece peste el, pare mic…

Ma apropii si vad cum de fapt este un mare sant in care cad cu masina fara sa mai apuc sa pun frana…

Ma trezesc speriata, lumanarea inca arde, sunt singura…

(Poza – Deviantart.com)

La final…despre voi

Este o perioada destul de agitata si obositoare pentru mine, dar nu pot sa nu ma gandesc macar pentru o clipa in fiecare zi ca am terminat facultatea, ca o parte importanta din viata mea, o etapa in dezvoltarea mea s-a incheiat, cu partile ei bune si rele.

Mi-am dat seama acum ceva vreme cate persoane am cunoscut de-a lungul acestor 3 ani de cand sunt in Bucuresti. Nu, nu orasul este de vina, ci pofta mea de comunicare de a cunoaste cat mai multi oameni. Multi dintre voi se vor regasi macar intr-un cuvant de-al meu scris aici, poate chiar toti as putea spune…

Am cunoscut oameni buni, oameni rai, oameni timizi, retrasi, oameni care stiu ce vor de la viata si oameni care inca mai cauta raspunsuri acolo unde nu pot fi decat intrebari, oameni care se tem sa traiasca, se tem sa ia viata in piept, oameni realisti, oameni visatori, visatori doar in somn, visatori doar cu ochii deschisi…visatori care vor si fac ceva pentru a-si indeplini visele si visatori care doar viseaza…

Am prieteni de toate genurile pot spune, prieteni devotati carora le multumesc. Incep prin a le multumi unor colegi de facultate, nu voi da decat acronimele, se prind ei care sunt… R.C., B.C., A.C., A.C., Z.F., A.F., D.G., si sa ma iertati daca am uitat pe cineva… Le multumesc pentru ca au fost langa mine, pentru ca energia lor m-a impulsionat si pe mine sa continui cand credeam ca nu mai pot, pentru ca m-au ajutat cand am avut nevoie si m-au ascultat cand aveam prea multe pe suflet. Sper din toata inima ca relatia cu ei sa se pastreze si dupa terminarea facultatii, in pofida tuturor elementelor care ar putea aparea intre noi…

Vreau sa le mai multumesc tuturor celor pe care i-am cunoscut intamplator, persoane care au venit intr-o clipita si au plecat la fel de repede, persoane care m-au marcat lasand o urma pregnanta in memoria mea, o urma care se cheama „amintire”. Da, am plans si am ras cu ei, i-am iubit si i-am urat, dar acum nu mai conteaza nimic, este doar finalul…

Ar fi multe de spus, dar sper sa apuc sa le exprim personal, la o cafea/suc/bere cu cei la care tin si pe care sper sa ii am mereu alaturi…

Pe scurt….Va iubesc!

Barbatul „perfect”

Leapsa primita de la Adelix 🙂 Desi, pic langa laptop (zi lunga), voi incerca sa fiu cat mai constienta de ceea ce zic si sa fac un „portret” cat mai complet…

Am pus ghilimelele de rigoare in titlu pentru ca este tipul meu perfect de barbat si chestia asta este relativa, nu exista acea persoana PERFECTA pentru toti/toate. Trebuie sa povestesc despre tipul de barbat pe care il consider eu perfect. Asa cum m-a mai intrebat cineva zilele trecute, voi raspunde clasificand trasaturile pe cele 3 domenii mari pe care le vad eu: fizic, sentimental si rational.

FIZIC

In principiu, sa nu fie foarte gras, relativ potrivit la inaltime cu mine (desi am avut si prieteni mult mai inalti). Prefer ochii deschisi la culoare (verzi, albastri), insa…cel mai important lucru, este ca trebuie sa exprime ceva. Trebuie sa fie niste ochi vii, care sa ma arda cu privirea, sa ma admire, sa simt atunci cand ma fixeaza, sa fie dulci atunci cand ii mangai… sa fie plini de caldura. Sa aiba un zambet fermecator…

Ar trebui sa aiba mainile frumoase, nu pot explica exact cum, insa sa fie frumoase (niste crema nu strica 😛 ).Sa fie un barbat pe care costumul sa stea bine, sa fie un barbat pe care sa nu il deranjeze purtatul costumului. Sau, daca il deranjeaza, il asigur eu ca ii sta bine 😀 Sa fie un barbat care sa stie sa se imbrace elengant cand este nevoie, sa stie cum ii sta bine, sa nu aiba nevoie de mine pentru -si cumpara haine, desi i-as mai da si eu sfaturi 🙂

Sa aiba parul putin mai lung, adica nu periuta ca la armata, sa am cu ce sa ma joc atunci cand stam linistiti. 🙂

RATIONAL

Trebuie sa fie un barbat PASIONAT. Nu conteaza de ce anume, doar sa fie pasionat, sa simt ca poate pune suflet in ceea ce face, fie ca este un site, un lucru pentru servici sau pur si simplu un dans cu mine. Sa citeasca, nu conteaza cat de mult, dar sa fie in stare sa citeasca un roman bun, o poezie de dragoste, o carte tehnica pentru domeniul sau de lucru, etc.

Ar trebui sa isi cunoasca limitele, insa sa doreasca sa si le depaseasca in permanenta. Eu asa fac si asta imi doresc si de la cel de langa mine.

Rational ar fi multe chestii, dar ma opresc aici, sunt mai greu de exprimat.

SENTIMENTAL

Trebuie sa fie un barbat care sa poata iubi, sa fie „cald” la interior, sa ma faca sa ma simt femeie. Sa se lase in voia sentimentelor. In acest aspect trebuie sa fie pasional…

Trebuie sa danseze, nu neaparat cu mine, dar sa danseze, trebuie sa ma tina in brate, sa fie langa mine cand am nevoie de o imbratisare. Nu am nevoie de cuvinte, stiu ca nu prea se pricepe lumea la ele, am nevoie doar de liniste din cand in cand. Sa fie un barbat care sa poata plange ( mi se pare o prostie aia cu: barbatii nu plang niciodata).

Trebuie sa ma tina in brate cand dormim, sa imi sopteasca din cand in cand cate un cuvant dulce la ureche, sa isi doreasca sa fim singuri uneori. Trebuie sa ma vada cum ma pregatesc sa ies in oras fara el, sa imi admire infatisarea/hainele/etc.

Sa stie sa faca gesturi mici de atentie, nu am nevoie de mari chestii… Nu stiu cum si ce sa mai explic, sa pot deveni, in timp, „majoritatea” sau poate chiar „totul” sau, iar el sa fie al meu.

Totul este mult prea complicat de explicat, trebuie doar simtit…

Un vis

Nu mai vreau sa disec si eu o dorinta de a mea pe care a explicat-o un prieten foarte bine. Asa ca va trimit AICI!

Enjoy the reading!

I`ll love you…always…

And I will love you, baby – Always
And I’ll be there forever and a day – Always
I’ll be there till the stars don’t shine
Till the heavens burst and
The words don’t rhyme
And I know when I die, you’ll be on my mind
And I’ll love you – Always

Nu nu este o declaratie de dragoste…cel putin nu una asa cum ar trebui, este o declaratie catre un EL, acel EL pe care il astept… sau pe care l-am pierdut si nu mi-am dat seama, ca pe un metrou la care am ajuns prea tarziu, cand usile se inchideau deja…

M-am gandit mult in ultima vreme, la ce vreau, la ce imi doresc, la ce am gresit in trecut, la ce au gresit altii in trecut fata de mine…la cum as putea sa nu mai gresesc asa…la care imi sunt limitele…prea multe ganduri…da, poate ca lacrimile iarasi isi gasesc locul pe obrazul meu…dar nu mai pot, trebuie sa scap de nodul din gat…simt ca ma sufoc.

Este clar ca ceea ce visez eu, ceea ce vreau eu, nu exista..si atunci ce pot face?! Ma schimb astfel incat sa imi gasesc un loc amarat in lumea asta murdara si trista.

Si acum va intrebati ce vreau?! Evident, vorbesc despre acel suflet pe care vreau sa il simt langa al meu…Dar poate ca unii au dreptate cand spun ca pentru ceea ce vreau eu este prea devreme, inca nu a venit timpul…dar eu mor de dor…si atunci ce pot face?!

Revin la schimbarea de sine, la modificarea mea astfel incat sa ma „modelez” pe langa ceilalti. Ma uit in jurul meu mereu si vad „cupluri”fericite, impreuna de ani de zile, care se mai cearta din cand in cand, dar totul este in regula…

Ce vreau…

-sa simt ca este cineva cu mine permanent, chiar daca nu fizic, vreau sa simt ca undeva in lumea asta mizerabila este un loc unde ma pot adaposti, doua brate care sa ma stranga si sa imi ofere caldura si protectie, doua brate in care sa pot plange in voie, in care sa rad in hohote..

-sa nu fie nevoie de explicatii, sa ne stim atat de bine, numai din priviri…sa nu fie nevoie de cuvinte

-sa fie nopti lungi in care sa nu ne ia somnul pe niciunul si sa vorbim despre orice, despre tot si despre nimic, in care apropierea sa fie mult mai mare si mai intensa chiar decat in timpul dragostei…

-nu am nevoie de cadouri, bani, flori, bijuterii…etc, nu am nevoie decat de cateva ore de somn in bratele LUI si de cateva zile lenese fara a iesi din casa…

-vreau sa simt iarasi acea apropiere imensa, vreau sa pot tacea si in acelasi timp sa spun atat de multe.

-vreau sa intelegi, TU, care esti pe undeva pe acolo, ca sunt dispusa sa fac orice pentru iubire, orice pentru cel care imi arata afectiune si dragoste…

-sa impart aproape totul cu EL, sa stie ca vreau asta, sa vrea asta.

-sa ii fie dor de mine cand sunt langa el

-sa imi fie dor de el cand este langa mine

-sa ajung „acasa” dupa o zi grea, urata si simpla sa imagine sa ma faca sa zambesc

-sa ma faca sa „cresc”, sa ma dezvolt, sa imi doresc mai mult, sa pot mai mult, sa fie mandru de mine

-sa simta ca sunt a lui, sa simt ca este al meu

-sa fie mereu mangaieri, sa fie gesturi calde, sa fiu mereu alinarea lui, sa se ascunda in bratele mele ca un copil

-sa ii dau incredere in sine, sa reuseasca alaturi de mine tot ce doreste, sa reusim impreuna tot ce NE dorim

-sa avem vise impreuna, chiar copilaresti, vise stupide la „casute cu gard alb”, la copii jucandu-se, vise care sa nu genereze alte reactii, sunt vise si atat. Avem voie sa visam, deci…de ce sa va speriati de un vis? Chiar este cosmar?!

-sa nu fie nevoie de cuvintele „Te iubesc”, doar sa se simta, dar sa fie atat de puternice incat sa doara, o durere placuta.

-sa ii simt greutatea corpului in unele nopti, sa ii simt caldura in noptile reci de iarna, sa ii simt parfumul pielii de fiecare data.

-sa pot plange iar de fericire, cele mai dulci lacrimi, cele de fericire…vreau sa mai simt asta inca o data…sa o simt mereu cand ma ia in brate si ma invarte, cand simt ca lumea este a mea, a noastra…

-…prea multe vreau, stiu…

Nu, nu exista asa ceva…trebuie sa imi schimb dorintele, opiniile, sentimentele, gandurile…

Ma duc sa sterg tot…

Ctrl+Alt+Del sau Erase&Rewind???