OK

 Da, nu am mai scris de foarte mult timp, dar sunt bine, sunt foarte bine….am gasit echilibrul mult cautat si totul pare sa mearga pe calea visata de mine…

La multi ani 2010!

Da, vine cam tarziu postul acesta, stiu… dar totusi, ma gandeam la anul trecut, la cat de mult m-a schimbat si la sentimentele pe care le-am incercat.

A fost un an greu, a inceput dificil, prin spitale, ingrijorata, plangand… apoi a continuat cu o perioada de apatie, pentru ca la final sa ajung cumva pe linia de plutire.

Trebuie sa multumesc catorva persoane pentru anul trecut, pentru schimbarile ce au avut loc in mine… trebuie sa dau „Cezarilor” ceea ce este al lor.

In primul rand, as vrea sa ii multumesc lui Mihai pentru tot sprijinul pe care mi l-a acordat la moartea bunicii mele. Stiu ca i-am gresit, dar sper sa fie fericit si sper ca macar putin sa ii fi intors ajutorul si sprijinul pe care mi l-a acordat el. Mihai, nu ai trecut neobservat prin viata mea si sper ca nici eu nu am trecut astfel prin a ta…

Vreau sa le multumesc Alinei si lui Tudor, fosti colegi de facultate pe care eu ii consider prieteni foarte buni. Intr-un fel sau altul mi-au demonstrat ca sunt langa mine. Sper ca si ei sa ma simta la fel de aproape de ei.

Vreau sa ii multumesc unui prieten foarte bun pentru ca imi asculta aberatiile din cand in cand si uneori imi mai da cate o „palma psihologica” pentru a iesi din naivitatea si copilaria mea, asa cum zice el. 🙂

Sfarsitul anului a adus cumva mai multa liniste in viata mea, nu au mai avut loc evenimente majore sau cel putin nu majore in sens negativ.

Un an nou a inceput, cu mult mai multa liniste decat cel trecut, poate cu unele framantari interioare, dar asta este un subiect pentru alt blogpost.

La multi ani tuturor inca o data si un an plin de bucurii va urez!

Anormal sa fie normal

Vi s-a parut vreodata ca ceva este anormal, ceva ce este, de fapt, asa de normal… Si voua vi se pare, din punct de vedere rational, atat de normal… si cu toate acestea, vi se intampla si vi se pare anormal.

Stii ca ar trebui sa te bucuri, sa urli, sa plangi de fericire si cu toate acestea, nu te poti bucura pe deplin deoarece ti se pare ca nu ti se poate intampla tie, ti-e teama sa nu te trezesti.

Am trecut prin atat de multe chestii urate incat acum cand totul este bine, cand nici macar certurile cu tata nu ma mai afecteaza, cand nu traiesc decat pentru fericirea mea si a lui, nu imi vine sa cred, nu imi vine sa cred ca este adevarat… nu ma pot bucura pe deplin de tot ceea ce mi se intampla pentru ca mi se pare anormal ceva atat de normal… fericirea…

Nu vi se pare crud?! Mie mi se pare extrem de crud faptul ca nu ma pot bucura pe deplin de fiecare zi. Mi se pare crud ca toate intamplarile trecute ma fac sa stau cu „frica-n san”, cu temerea ca in orice secunda ma voi trezi si visul frumos se va termina…

(Foto – Deviantart.com)

So easy…

Totul este atat de usor… exact cum imi imaginam, exact cum imi doream… oare de ce nu am descoperit acest vis mai devreme? De ce a trebuit sa descopar prin metoda dura?

Este atat de bine, atat de usor, atat de natural… imi place la nebunie… nu vreau sa se mai schimbe nimic, niciodata… asa este perfect!

Multumesc!

Impossible is nothing

Ai simtit vreodata ca totul este posibil, ai simtit vreodata ca trebuie sa strigi in gura mare, sa urli cat de bine este, ai simtit ca te topesti de fericire?

Dar ai simtit vreodata cum treci de la rau la bine, de la tristete la fericire, de la Iad la Rai, de la lacrimi la zambete?

EU am simtit si este incredibil de bine!

Se poate, totul se poate, trebuie doar sa crezi. EU cred ca se poate si daca nu se poate chiar acum, sigur va fi in viitor, visele devin realitate.

Am realizat in ultima vreme ca am „crescut”, gandesc altfel decat acum 2 ani si cred ca este mult mai bine acum. In trecut purtam resentimente in suflet, sufeream mult prea mult pentru chestii neimportante, nu stiam sa fac liste de prioritati. Dar totul s-a schimbat de ceva timp incoace si ar trebui sa utilizez acest avantaj, ar trebui sa incep in mod constient sa ma dezvolt mai departe. Asta este preocuparea mea de baza in prezent, eu cu mine si cu persoana mea! Suna egoist sau egocentrist ?Poate…si ce daca?! 😀

Acum trei zile ma simteam la pamant, acum simt cum plutesc. Am senzatii, ganduri si sentimente cum nu am mai avut de minim 2 ani si jumatate si este atat de bine, mi-era atat de dor… nu vreau decat sa stau si sa absorb toata energia, sa simt cum sufletul meu devine mai plin de fericire.

Nu am ranchiuni, nu am resentimente, nimeni nu ma poate rani oricat s-ar chinui si asta se datoreaza in principal unor stari pe care le-am constientizat de curand. Ma simt invincibila din acest punct de vedere.

Incet, incet, totul intra pe un fagas mai bun, pe calea spre fericire. Am renuntat la a face decizii compensatorii, nu mai sunt dispusa sa ma multumesc cu ceva, vreau doar fericire pura si absoluta.

Simt ca traiesc, sunt invincibila si totul este posibil!!

Multumesc!

Don’t know why

Nu stiu exact din ce motiv, nici nu prea imi pasa, dar astazi ma simt foarte bine, sunt fericita pentru ca traiesc.

Nu m-am mai simtit asa bine de ceva vreme, nu ma intereseza motivul, vreau doar sa dureze cat mai mult.

Poate pentru ca ascult niste melodii mai vesele, poate pentru ca am citit mai mult, pentru ca mi-am satisfacut cateva dintre placerile mele, pentru ca am planuri pentru alte cateva (abia astept sa ajung la Libraria Eminescu 😀 ).

Ma preocupa persoana mea si imi place!

 

PS: nu stiu cine este nenea din fotografie, dar exprima fix ceea ce simt eu acum 😀

PS1: Weekend placut tuturor, ne „revedem” duminica seara!

 

(Poza – Deviantart.com)

Long time no post

Stiu…stiu… nu am mai scris de o groaza de timp…nu am avut inspiratia necesara, energia necesara sau fortele necesare pentru a ma aduna si a scrie. Oricum, coerenta imi lipseste cu desavarsire. Nu cred ca stiu inca despre ce vreau sa vorbesc aici…

As vrea totusi sa va urez un Paste Fericit pe care sa il petreceti langa persoanele la care tineti si care va iubesc. Pentru cei care lucreaza, va urez si un weekend prelungit placut 🙂

Sper ca in curand sa imi pot pune gandurile in ordine si sa pot scrie liber…

 

Forever young

Am scapat de stresul examenelor ACCA, rezultatele vor aparea abia peste 10 saptamani, dar cred si sper ca m-am descurcat macar de un 5 astfel incat sa nu ma dezamagesc.

In fine, acum am mai mult timp pentru mine, mai mult timp pentru mine, fara stresuri. Vin Sarbatorile, intotdeauna mi-a placut perioada asta a anului, este plina de veselie desi afara este gri si urat. Din pacate inca nu a nins, sper sa vad zapada pana de Craciun, chiar daca va trebui sa merg la munte pentru asta, fara zapada  nu este la fel Craciunul.

Toata lumea este mai vesela in perioada asta a anului, mai fericiti, mai linistiti, dar in acelasi timp mai agitati intrand in febra cumparatorilor, cadourilor, etc.

Am pofta de un vin fiert, cu putina scortisoara, mi se pare ca acel miros dulce este clasic pentru Sarbatorile de iarna. Mi-e pofta de fluturasi in stomac, mi-e pofta de zapada, de obraji rosii de la frig, de brazi de Craciun, de luminite, mi-e pofta de atat de multe lucruri incat nici eu nu le mai stiu pe toate… oare este bine?

De vreo 2 zile am redescoperit melodia Forever Young de la Alphaville, ma face sa ma simt foarte bine, repeat-ul este foarte bine venit in aceste situatii. La fel de bine ma fac sa ma simt si melodiile formatiei The killers pe care am descoperit-o intamplator de la un coleg, sunt destul de reticenta la nou cand vine vorba de muzica, ies mai greu din clasicele melodii preferate de mine.

Nu stiu, simt in unele momente o stare profunda de bine, alteori ma simt singura si alteori ma simt doar trista, mi se schimba starea cam ca vremea de afara, azi este frig, maine soare, poimaine ploaie…

 

Silence

Nu am mai scris de mult timp, nu am mai scris des de mult timp. Nu am povestit despre excursia in Delta de la sfarsitul verii, nu am povestit despre saptamana petrecuta in Polonia pentru un training, sunt multe lucruri care s-au intamplat despre care nu am povestit nimic.

Am petrecut o perioada mai ciudata in ultima vreme… de ce ciudata? Pentru ca totul este mult prea bine, imi place viata mea de acum, imi place sa astept weekendul, sa vina peste mine cu necunoscutul lui… Imi place sa adorm tinandu-l in brate.

Imi place cum multi cunoscuti, prieteni ma iau oarecum in ras in ceea ce il priveste pe el, asta pentru ca ei nu stiu nimic… foarte putine persoane stiu totul de la inceput, doar ele pot intelege.

Au fost momente in care i-am zis sa plece, am plans, l-am gonit, dar nu a renuntat… m-a strans in brate pana cand criza a trecut, amintirile si lacrimile s-au sters…

Sunt multe care s-au intamplat in ultima vreme si pe care inca nu le constientizez indeajuns…ciudat, chiar imi dau seama ca nu sunt constienta de multe chestii, dar este bine, asa ma simt bine.

Trecutul este foarte complicat, in ultima vreme am intles cat de greu este sa scapi de trecut, sa treci peste el, sa ii faci pe cei din jurul tau sa ierte anumite greseli facute de tine in trecut, culmea, chiar daca nu ii cunosteai pe cei carora le explici in prezent. Ce parere aveti de asta? Este bizar totusi sa incerci sa explici ceva din trecutul tau cuiva cunoscut dupa intamplarea respectiva. Nu, nu ar trebui sa ne cerem scuze sau sa explicam ceea ce suntem, sa ne para rau pentru ceva ce am facut. Cred ca am mai zis-o intr-un alt blogspot: Este mai grav sa regreti ca nu ai facut ceva decat ca ai facut acea chestie. Asta este unul dintre motto-urile mele.

Multe persoane cunoscute mie, mai mult sau mai putin apropiate au ramas surprinse de anumite parti din viata mea prezenta, din intamplarile din ultima vreme.

Apropo de asta…urasc sa merg la dentist, dintotdeauna am urat aceasta chestie, mai ales din cauza ca a trebuit sa merg cand eram mica pentru niste carii… iar procedurile se faceau fara anestezie. De vreo 3-4 luni incerc sa imi fac curaj sa merg la dentist, acum o luna si ceva am reusit… In fiecare saptamana spuneam ca saptamana ce urma o sa ma duc la dentist. Sa zicem ca a fost un fel de curaj din partea mea, a trebuit sa trec peste o temere mare de-a mea… Asa am invatat ca iti trebuie mult curaj pentru a trece peste o temere si de asemenea, daca reusim, totul pare mai bine dupa, increderea in sine creste foarte mult. Va recomand sa faceti ceva de care va este teama, veti vedea ca dupa ce veti reusi, va veti simti mult mai bine, mult mai increzatori.

Pe de alta parte, in contrast cu unele persoane care ma vad schimbandu-ma, sunt si altele care considera ca nu m-am schimbat de ani de zile, asa cum mi s-a spus aseara de catre un vechi prieten. Nu stiu pana la urma cine are dreptate, sa zicem ca incerc sa pastrez partile bune si sa le schimb pe cele care nu imi plac.

Cineva imi spunea o data ca fericirea se obtine doar pornind dinauntru, ca nu ne putem baza pe cei din jur pentru a fi fericiti, ca trebuie realizata o introspectie pentru a fi fericiti. Recunosc ca nu intelegeam ce spunea si ca nu eram de acord… Nici acum nu sunt pe deplin de acord, dar inteleg perfect ca trebuie sa ne cunoastem foarte bine pe noi insine pentru a putea fi fericiti alaturi de cei din jur. Fericirea, la fel ca toate chestiile din lumea asta, este relativa, fiecare om are o alta definitie a fericirii. Tot ceea ce conteaza este sa stim ce ne face fericiti, iar asta se poate realiza numai prin introspectie, aici avea cunoscutul meu dreptate. Exact acest lucru incerc eu sa obtin acum si cred ca reusesc putin cate putin.

Dupa cum puteti vedea, voi, cei care cititi mai mult sau mai putin „under cover”, dupa o perioada de liniste, scrierea mea nu este foarte coerenta, dar sper ca ati tras totusi niste concluzii/sfaturi de aici. 🙂

Feeling good

Poate de la faptul ca azi este vineri, poate de la faptul ca ma asteapta doua zile pe care eu le consider pline de chestii dragute, nu stiu… Stiu doar ca ma simt tare bine si vesela, iar parca timpul trece mult mai repede.

Culmea…si sunt la servici, am o groaza de chestii de facut, dar cu toate astea sunt foarte vesela.

Ma bucur pentru alegerea masterului, ma bucur ca nu imi ocupa asa de mult timp si ma voi descurca destul de bine zic eu…

Ma bucur eu pentru mai multe chestii, dar poate intr-un post viitor… acum trec la treaba! 😀