Se spune ca speranta moare ultima… insa cum este atunci cand chiar simti ca a murit si speranta… se cheama renuntare sau resemnare?
Este o mica diferenta intre renuntare si resemnare. Renuntarea este, in sine, un lucru „rau”, care nu te ajuta cu nimic, da dovada de slabiciune… Resemnarea, pe de alta parte, este un alt tip de renuntare, atunci cand iti dai seama, intr-un mod constient ca nu se poate, ca nu exista, ca nu are rost, etc… Atunci cand realizezi ca eforturile tale sunt in zadar. Aceea este resemnare, nu renuntare.
Resemnarea este ca un fel de trezire la realitate, pe cand renuntarea este o adancire in vis, in somn. Cand renunti te complaci in situatie, esti slab, te amagesti ca s-ar putea sa fie si altfel bine. Cum poti crede ca ti-ar fi bine fara EA, fara EL?
Resemnarea este ca o palma puternica peste fata, te trezesti la realitate din visul in care credeai ca orice este posibil si rationezi… vezi, intelegi ca nu totul este posibil, incepi sa cantaresti problema, avantaje, dezavantaje… pe scurt, realism curat… Si dupa atata realism realizezi ca nu se poate, ca nu ai ce face decat sa te resemnezi.
Da, eu renunt si ma resemnez oarecum, cate putin din fiecare.
Renunt la a mai cauta pe acel Cineva, nu are sens… de ce dracu sa ma chinui cand mi se dovedeste in mod ritmic faptul ca nu exista? Da, renuntarea este un semn de slabiciune, dar cred ca am si eu dreptul la asa ceva dupa atata timp in care (unii spun) ca m-am chinuit mult prea mult pentru persoane nesemnificative.
Ma resemnez ca nu exista… este mai putin dureros asa, nu mai sper ca va aparea. Daca totusi se va intampla asta, cu atat mai mult voi fi mult mai fericita…dar repet, ma indoiesc, ma resemnez.
Renunt la a mai incerca sa imi „resuscitez” sufletul/inima/totul pentru ca nu este nimeni care sa o poata faca, nimeni pentru care sa o fac. Ma resemnez ca nu exista acea persoana matura, echilibrata, capabila sa isi mentina echilibrul impreuna cu mine, capabila sa devina una cu mine… la propriu si la figurat.
Ma resemnez cu faptul ca am pierdut mult, ma resemnez cu faptul ca am gresit mult, ma resemnez cu faptul ca am invatat din greseli… ma impac cu ideea ca nu voi mai gresi atunci cand va fi, daca va fi vreodata…
Renunt la activitatea de „cercetare”, renunt sa incerc sa inteleg oamenii (cu exceptia celor care mi-au dovedit ca merita, se stiu ei), renunt la tot ceea ce ma doare acum…refuz sa ma mai gandesc la orice din trecut, ma gandesc doar la prezent si la cum sa imi fac viitorul mult mai happy, mai „autosuficient” daca pot spune asa…
Ma resemnez ca nu exista, renunt la a mai cauta….
A vampire through life 
cu adevarat trist e faptul ca nu-ti trece nicio secunda prin gand ca, poate, problema, sau macar o parte din ea, e la tine, nu la ceilalti care, vezi Doamne, nu corespund exigentelor tale.
poti sa stergi comentariul asta, nu ma deranjeaza, voiam doar sa-l citesti tu.
da frate, problema a fost ca nu am avut timp din cauza serviciului… well, ce pot face, vreau sa excelez acolo, vreo problema masculina cu asta?!
iar in rest, sunt convinsa ca am si eu ideile mele proaste, mare parte le-am rezolvat, dar nu am de gand sa ma schimb eu pt nimeni, cel putin nu pentru cei care nu merita… d-aia am renuntat sa mai caut, pentru a nu ma mai schimba eu, voi astepta sa ma gaseasca EL si atunci voi avea grija sa fie exact cum trebuie….
sper ca intelegi ideea.
PS: nu ma intereseaza daca tu comentezi sau nu, problema ta!
mi s-a parut intotdeauna foarte tare ca vrei sa excelezi la serviciu, nu asta e problema, dar ca sa te scutesti de momente nasoale, ar fi bine sa intelegi ca nu le poti face perfect pe toate. si viata de „familie”, si cariera, pur si simplu e imposibil, undeva trebuie sa faci un compromis, sa accepti mai putin decat ti-ai dori sau ti-ar placea.
nu e o remarca facuta cu rautate, asa ca nu-ti inteleg agresivitatea, dar chiar nu cred sa existe cineva care sa le impace pe amandoua la perfectie. era o faza in „the Devil Wears Prada” – if your personal life sucks, it means you’re doing good at work; when your personal life goes up in smoke it means it’s time for a promotion. din pacate, e adevarat.
nu vreau sa le impac la perfectie, vreau doar sa le impac. agresivitatea stii tu de unde vine (din sufletul Flaviei, daca ma intelegi…)
si da, poate ca asta este adevarat cu relatia cariera-familie, dar asta nu inseamna ca imi si place.
dar tocmai pentru a ma scuti de acele momente neplacute de care vorbesti tu, am si renuntat sa mai incerc, sa mai caut. sper ca acum este clara ideea postului.
Ca ai incetat tu sa cauti nu inseamna ca va inceta si el.
Poate te va gasi el daca tu nu ai avut noroc.;)
EXACT!
Eu cred ca primul pas spre a găsi pe cineva e sa renunti la ideea de a gasi acea persoana. S-ar putea sa treaca pe langa tine si tu sa sari direct la o analiza profunda fiind in starea alerta de cautare, sau chiar sa scoti acea persoana din ecuatie. Vorbesc din amintiri.
O sa vina cand nici nu te astepti, unde nici nu cauti, cand nu cauti!
pai asta incerc sa fac, abordarea inversa 😉 oricum, i`m here, waiting, but not searching 🙂
Stii care-i faza? Poti trai in gri (renuntarea) sau in culori vii (speranta), niciuna nu ofera certitudinea ca exista cu adevarat.
ce titlu …. resemnare vs renuntare
din puctul meu de vedere resemnarea e cea mai amre tampenie.
Cum sa te resemnezi ?
Cauti ceva si nu gasesti. E greu sa pretinzi ca nu exista. (de aici absurdul de ate resemna ca nu exista ceva). De obicei te resemnezi in fata inevitabilului impotriva caruia nu poti face nimic.
Deci : renunti la a mai cauta, insa nu te resemnezi. bullshit.
Eu zic sa renunti la abordarea pe care ai luat-o in solutionare a problemei si sa iei alta.
Te fugareste un criminal. Resemnarea e sa te opresti si sa astepti sa te omoare fara nici o problema. pur si simplu iti astepti sfarsitul.
Renuntare, eeh aici e o discutie. Cum nu vrei sa renunti la viata, renunti al a mai fugi, te opresti, si incerci sa lupi cu el. Poti renunta mai apoi la diverse actiuni.
Ideea e nu tebuie sa te resemnezi niciodata, insa sa renunti din cand in cand la anumite directii, eventual abordand altele mai bune.
As avea multe de spus in legatura cu chestiile astea doua, dar cred ca Beatles le zice mai bine… asa ca recomand o doza de Beatles si Let it be … 🙂
@AnaAyana: din pacate nimic nu este cert pe lume…
@Scorpse: la fel de plastic la intotdeauna… multumesc pentru „revolta” ta, uneori chiar face bine 🙂
@Daniel: chiar acum o ascult:D
ti-au scris ce-i dinaintea mea toate variantele posibile. oricum priveste partea buna … te poti considera fericita ca sti ce cauti.
incearca sa faci vreo 2 luni de voluntariat, orice, nu neaparat pentru un ong, implica-te intr-un proiect unde nu konteaza banii, sexul sau ierarhia si atunci poate o sa privesti altfel unele lucruri;
poate o sa zici ca nu ai timp de asha ceva dar tocmai despre asta-i vorba
ciudat cum vorbesti de renuntare, simplul fapt ca ai pus pe „foaie” ideile astea dau de inteles ca nu crezi in ceea ce spui
Ambele variante sunt la fel de rele, resemnarea poate chiar mai grava decat renuntarea, ambele sunt slabiciuni. „a renunta la a mai cauta” , pai in primul rand trebuie sa cauti , nu neaparat sa gasesti; si 2 nu obiectul dorintei sau cautarii il iubim ci dorinta sau cautarea in sine. Think about it!
Am gasit intamplator discuta, intamplator am lasat mesajul si tot asa uitandu’ma pe blog vad „Giurgiu, acasa”
Uite, resemnarea cu renuntarea nu mi se pare ca ar putea merge mana in mana, sa spun asa. Resemnarea iti da iluzia ca faci ceva atunci cand nu ti-a mai ramas nimic de facut. Dar renuntarea e altceva, cand renunti sa mai crezi in ceva e … grav. Cineva spunea ca doar atunci putem muri, cand renuntam sa mai credem in ceva.
Resemnarea e ceva ce se hraneste din propriile forte. E o energie.
Si eu ma aflu intr-o stare asemeni tie, poate intre resemnare si renuntare. E greu de spus si de inteles, cu atat mai mult
Cauta cel mai des articol publicat despre Dr. Hew Len. Initial am crezut ca sunt cam aiureli, dar…cred ca putem invata ceva din el. Pe mine m-a pus pe ganduri dupa ce l-am citit. Am sa reflectez asupra celor spuse de el. Te rog citeste-l!
Succes!
PS. Sper sa mai vizitezi aceste comentarii, astfel incat sa il vezi si pe al meu!