Nu te las

„- Lasa-ma!…

– Nu te las, nu vreau sa te las!!!”

Si o tine in brate, vrea sa fuga, se zbate, dar el nu o lasa… O iubeste prea mult… De ce? Din cele mai simple motive, pentru ca are grija de el, pentru ca este ceva ce i-a lipsit de mult timp si nimic nu mai conteaza cand este cu ea.

Se lupta cu ea, se lupta cu demonii si temerile ei, precum si cu dorintele ei… Se lupta pentru a i le indeplini…

Ea… isi continua viata, ii trebuie echilibrul oferit de el si cu toate astea se zbate, ramasita din sufletul ei „urla” din cand in cand, atunci cand se teme ca va fi data afara. Stie ca nu mai merge asa, stie ca nu ii este bine asa, stie ca viata ei asteapta, stie ca nu trebuie decat sa „intinda” mana si sa ia ceea ce i se cuvine… Dar amintirile dor uneori mult prea mult, sentimentalul invinge rationalul si asa ea incearca mereu sa fuga, sa fuga de cel care are grija de ea, de cel care o ii asculta suspinele si ii sterge lacrimile varsate din cauza trecutului…

Oare el chiar nu va fugi, chiar isi va respecta promisiunea de a nu o lasa singura? Chiar si atunci cand probabil nu va mai suporta strigatele ei de durere? Greu de crezut, greu de imaginat…

Listen to your heart

…look what you didn`t take from me…

Da, ma simt puternica, simt noul inceput…cunostintele noi se aduna, perspectivele prieteniilor se incheaga…este totul atat de incitant, de frumos 🙂

Da, sunt dezamagita de cei din jurul meu, de persoane destul de apropiate…pe care asa le consider(am) eu…Nu vreau sa ma gandesc la asta, ma doare, din pacate…si din pacate sau nu observ ca devin ceva mai „rece” (asa cum mi-a fost spus), poate putin mai puternica as spune eu…in fata celor care inconstient sau nu ma fac sa sufar. Daca devin ceva rece, egoist, doar voi sunteti de vina….iar asta nu o poate contesta nimeni.

Se apropie inceputul nou, il simt din ce in ce mai aproape, pot numara zilele concret. Pana atunci va mai fii o scurta iesire la mare/munte (apropo, daca aveti un cort, anuntati-ma si pe mine, va rog! ) si cateva alte iesire cu cunostinte noi sau mai vechi. Vreau sa cunosc mai multe locuri noi mie, mai multe persoane, simt cum ma „hranesc” cu asta.

Cred ca latura mea „vampirica” se resimte din ce in ce mai mult, iar asta poate nu este totusi ceva rau pt ca ma face sa ma simt mai puternica. In casti imi suna Robbie Williams de 2 zile (Karma killer), ma face sa ma simt bine, ok, love is gone, so what! The hell with it! Daca stau bine si ma gandesc nu cred ca mi-a adus ceva bun pe termen lung, poate doar aceasta „putere” pe care o resimt acum, care stiu ca va fii benefica la un moment dat in timp.

Cineva zicea de curand ca admira curajul meu de a-mi expune sentimentele pe acest „blog”…eu as spune ca este o lama cu doua taisuri…nu vei stii niciodata cand te poate lovi cineva…dar la fel de bine, nu stii cand se poate sa cunosti pe cineva atat de special incat sa iti schimbe viata.

Nu vreau sa mai repet ca le multumesc tuturor celor din ultima perioada…se stiu ei si ii stiu si eu:)

Cineva zicea ca nu ii plac complicatiile…considerati o relatie de cel putin iubire o complicatie?! Mie mi s-a parut extrem de absurd si nu cred ca voi considera vreodata altfel. Daca aveti voi vreo alta opinie…Bine, este adevarat ca daca nu simti nimic, este cam greu, dar daca „crezi, ti se pare ca e ceva”, poate ar fii mai bine sa pleci putin urechea la ceea ce iti bate in piept si sa asculti, s-ar putea ca EA sa vrea altceva….

So…listen to your heart…no regrets…but this advice is for those with a strong heart…