La final…despre voi

Este o perioada destul de agitata si obositoare pentru mine, dar nu pot sa nu ma gandesc macar pentru o clipa in fiecare zi ca am terminat facultatea, ca o parte importanta din viata mea, o etapa in dezvoltarea mea s-a incheiat, cu partile ei bune si rele.

Mi-am dat seama acum ceva vreme cate persoane am cunoscut de-a lungul acestor 3 ani de cand sunt in Bucuresti. Nu, nu orasul este de vina, ci pofta mea de comunicare de a cunoaste cat mai multi oameni. Multi dintre voi se vor regasi macar intr-un cuvant de-al meu scris aici, poate chiar toti as putea spune…

Am cunoscut oameni buni, oameni rai, oameni timizi, retrasi, oameni care stiu ce vor de la viata si oameni care inca mai cauta raspunsuri acolo unde nu pot fi decat intrebari, oameni care se tem sa traiasca, se tem sa ia viata in piept, oameni realisti, oameni visatori, visatori doar in somn, visatori doar cu ochii deschisi…visatori care vor si fac ceva pentru a-si indeplini visele si visatori care doar viseaza…

Am prieteni de toate genurile pot spune, prieteni devotati carora le multumesc. Incep prin a le multumi unor colegi de facultate, nu voi da decat acronimele, se prind ei care sunt… R.C., B.C., A.C., A.C., Z.F., A.F., D.G., si sa ma iertati daca am uitat pe cineva… Le multumesc pentru ca au fost langa mine, pentru ca energia lor m-a impulsionat si pe mine sa continui cand credeam ca nu mai pot, pentru ca m-au ajutat cand am avut nevoie si m-au ascultat cand aveam prea multe pe suflet. Sper din toata inima ca relatia cu ei sa se pastreze si dupa terminarea facultatii, in pofida tuturor elementelor care ar putea aparea intre noi…

Vreau sa le mai multumesc tuturor celor pe care i-am cunoscut intamplator, persoane care au venit intr-o clipita si au plecat la fel de repede, persoane care m-au marcat lasand o urma pregnanta in memoria mea, o urma care se cheama „amintire”. Da, am plans si am ras cu ei, i-am iubit si i-am urat, dar acum nu mai conteaza nimic, este doar finalul…

Ar fi multe de spus, dar sper sa apuc sa le exprim personal, la o cafea/suc/bere cu cei la care tin si pe care sper sa ii am mereu alaturi…

Pe scurt….Va iubesc!

Invatamant de tot rasul!!!

Astazi la ora 7:30 m-am prezentat la ilustra mea facultate pentru a lua parte la un curs fara de care spune domnul profesor ca nu intram in examen. Nu va ganditi ca noi capatam acolo noi cunostinte, ci pur si simplu face prezenta si daca nu ai 60% prezenta la curs, nu intri in examen…

Si uite asa m-am trezit eu la 6 si un pic pentru a ma duce la un curs care sincer, nu mi-a adus nimic in plus. Sistemul de invatamant din Romania este la pamant complet…din pacate. Viziunea mea despre pedagogie, despre cum ar trebui sa fie un curs este cu totul alta fata de cea care am vazut ca se practica prin facultatile noastre.

Eu consider ca un profesor care nu reuseste sa isi atraga simpatizanti printre studenti, nu are ce cauta la catedra. Un profesor trebuie sa stie sa nasca interesul si sa il mentina pentru materia sa, oricat de plictisitoare ar fi, ca doar se presupune ca el este pasionat de acea materie.

Dar nu…imaginati-va un profesor la 40-45 de ani care vine si dicteaza vreo 10 pagini intr-un curs, exact ca la gradinita, adica precizeaza unde sunt virgulele, punctele, etc…este penibil, sincer. Eu ca profesor, as face orice sa ii atrag pe studenti si nu ca sa stiu ca sunt injurata pe la colturi… Adica, omul asta cere prezenta pt a intra in examen, da grila, nu are o carte editata si mai este si un capcaun la curs… Cum se poate sa fii precum un robot in fata a 100 de studenti? Inteleg ca atata stii, dar noi avem nevoie sa stim din experienta omului care preda, si nu de cineva care vine si dicteaza ca un TV…jenant, penibil, cum vreti voi, dar groaznic neaparat…

Experienta de azi-dimineata a fost ingrozitoare, dar din pacate, voi mai avea o groaza de d-astea pana in primavara, terifiant…