Ce vor barbatii…Hmmm, voi chiar credeti ca noi, femeile, nu intelegem, nu stim, nu vedem?! Well, guess what! We do KNOW! Da, stim, cel putin eu pot spune ca stiu ce vor barbatii sau ce vrea acela care este langa mine….
Insa de aici pana la a fi si de acord cu modelul sau de relatie, este cale mai lunga… Sunt de parere ca fiecare dintre cei doi parteneri ar trebui sa modifice cate ceva din perceptiile sale pentru a se intalni undeva la „mijloc”, adica… pentru a se apropia de compatibilitate. Asta in cazul in care cei doi se iubesc, atunci cand este un oarecare sentiment la mijloc. Sentimentele pot exista si fara compatibilitate efectiva, asta am inteles, insa pot disparea din cauza asta… Se poate coexista pana la un punct intr-o stare de incompatibilitate. Pana atunci cand balanta se inclina mai mult spre egoism decat spre sacrificiu, deseori este mai bun un pic de egoism.
Viziunea majoritatii barbatilor asupra relatiilor si asupra femeilor este complet gresita. Nu este ca nu intelegem mah fratilor, ci pur si simplu, ceea ce vreti voi, in mare parte, duce la plictiseala/monotonie sau pur si simplu raceala. Am intalnit atatea cazuri cu „nu imi plac apelurile”, „nu as putea face asa ceva vreodata”, „nu sunt spontan”, etc… Well, spuneti ca femeile sunt plictisitoare, ia gaditi-va, cate femei ati plictisit voi pana acum?
Personal, am stiut aproape de la inceputul „istoriei relatiilor” ce vrea cel de langa mine, la inceput a fost mai greu sa accept, apoi am incercat sa schimb, acum am renuntat… Adica, chiar daca imi este aiurea, chiar daca vreau altceva, il las pe respectivul sa „conduca” relatia, ma „adaptez” nevoilor sale (cu cerintele minime pe care le am si eu) pana cand, cu speranta in fortele divine, isi va da seama cat greseste. Si care este end-ul mai putin fericit de obicei? Well, respectivul sufera pt ca a fost fraier cand trebuia sa inteleaga mai bine despre ce este vorba, cand isi da seama ce fraier imens a putut fi.
Care este sfarsitul cel mai nefericit? Sufar si eu… iar asta ma oftica cel mai tare, deci…una dintre deciziile luate tot de curand a fost sa nu mai sufar niciodata, sa refuz a ma increde, a simti ceva pentru persoane pe care le simt „instabile” daca pot spune asa…
Mi-am dat seama in ultima vreme ca cel mai bine este sa iti fie tie bine. Nu zic sa fii complet indiferent la problemele celor din jur, insa trebuie sa ai intai grija de persoana proprie. Inainte nu pricepeam chestia asta si incercam sa ajut cat pot pe cel de langa mine…acum, cred ca este mai bine sa il las sa se dea singur cu capul de pragul de sus ca sa il vada pe cel de jos, vorba aceea.
In concluzie baietilor/barbatilor, sa stiti ca femeile stiu ce vor, nu vor plictiseala, chestie pe care o propuneti voi 😛 Iar daca vi se pare ca nu o intelegeti pe cea de langa voi, straduiti-va putin mai mult, cu siguranta este ceva BIG la mijloc, dar daca vi se da mura-n gura nu veti invata nimic niciodata… THAT`S IT!