Ajutor pentru un suflet

Ajutaţi un tânăr medic să salveze vieţi!
Bucureşteanul Cătălin Sandu are doar 25 de ani, a absolvit în acest an Facultatea de Medicină cu media 9.60, cu o viaţă frumoasă înainte. Până când a primit o lovitură greu de suportat:
SARCOM INTRAABDOMINAL – TUMORĂ DESMOPLAZICĂ

Ştie cât de grea este lupta care îl aşteaptă dar, cu ajutorul familiei, prietenilor şi colegilor, este convins că va ieşi învingător.

Cătălin Sandu, 25 ani, absolvent al Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila – Facultatea de Medicină Generală promoția 2011, este colegul și prietenul nostru care trece prin cel mai greu examen. Are nevoie de noi, de ajutorul nostru, al tuturor. Financiar și moral. Acum.

Veştile bune pentru Cătălin vin din Germania – o clinică din Freiburg are o mare experienţă în tratarea acestei patologii UNICE la noi în ţară.

Pentru a începe marea bătălie a vindecării, Cătălin are nevoie de sprijinul nostu, al tuturor.

Este un tânăr medic ce a muncit enorm pentru a deveni capabil să salveze vieţi, aşa că trebuie să-l ajutăm să-şi îndeplinească menirea.

Familia lui Cătălin şi noi, toţi cei care ţinem la el, vă cerem sprijinul pentru a putea suporta costurile tratamentului, pentru ca acesta să se efectueze în timp util să ni-l redea pe colegul şi mai ales prietenul nostru Cătă.

Pentru donații exista 3 conturi pe numele tatalui, Unga Raducu, BCR, sucursala Titan:

EURO:
RO03RNCB0079124149020002
DOLARI:
RO46RNCB0079124149020004
RON:
RO30RNCB0079124149020001
GBP:
RO62RNCB0079124149020007

SWIFT: RNCBROBU (valabil pentru ambele conturi)

BANCA: BCR, B-dul Basarabia, Nr. 156, Sector 3, Bucuresti

Respectul pentru femei

respect_me_by_highspire2kDe ceva vreme a aparut prin oras grafitti cu diverse mesaje, ca de exemplu: „Intr-o tara normala oamenii fac dus zilnic” sau „Intr-o tara normala femeile nu sunt pipaite pe strada”. Cu privire la acest ultim mesaj vreau sa spun cateva chestii. Prin blogpostul asta ma adresez deopotriva femeilor cat si barbatilor, dar mai ales barbatilor.

Astazi a trebuit sa ma perind iarasi pana la dentist, la Piata Presei Libere si nu este pentru prima data cand am observat o chestie absolut tampita. Daca o femeie umbla singura pe strada sunt mari sanse sa fie fluierata, pipaita si sa i se faca glume proaste. De ce? Pentru simplul motiv ca arata bine/rau. Aceste „actiuni” se aplica celor doua categorii de femei, daca arati prea bine esti fluierata si ti se spun tot felul de porcarii, daca arati mai rau, tot rau este si ai parte de remarci la adresa ta.

DE CE?

Mie nu mi se pare DELOC normal si astept cu nerabdare sa se schimbe aceste atitudini de pe strada, dar cred ca nu voi vedea prea curand aceasta schimbare. De ce este asa de neobisnuit sa porti o fusta, de ce trebuie sa se holbeze toata lumea la tine, de ce ar trebui sa ma simt prost si uneori sa imi fie frica atunci cand trec pe langa un grup de barbati pe strada… DE CE?

Pe de alta parte, oarecum tot relationat de aceasta tema, ati observat cum barbatii se respecta intre ei? Daca este o fata singura pe strada, sunt mari sanse sa fie fluierata, dar daca este cu un tip de brat, totul se schimba subit. Si nu, nu cred ca este vorba de teama in aceasta situatie. Barbatii au un respect ciudat intre ei, un fel de pact tacit… Daca un barbat vede pe un altul cu o fata frumoasa la brat, i se ofera tot respectul, pe principiul: „femeia, trofeul meu”, dar daca vede acea fata singura, sunt toate sansele sa fie fluierata… DE CE?

Vreau sa merg pe strada fara sa imi fie teama ca voi fi fluierata sau ca mi se vor face remarci proaste. Nu consider ca ma imbrac intr-un mod ostentativ si cred ca merit putin mai mult respect pe strada… voi ce ziceti?

Sinucidere la 14 ani

Viata

Ce poate determina un copil de 14-15 ani sa isi ia viata?! Intotdeauna m-au socat astfel de chestii , dar parca ultima auzita a intrecut orice masura in mintea, sufletul si principiile mele… Poate pentru ca este din Giurgiu, acelasi oras ca si mine, poate pentru ca acea cladire de pe care s-a aruncat o stiu de cand stiam sa merg, intotdeauna mi s-a parut frumoasa, vroiam sa fie finalizata de cand eram copil… Trebuia sa fie o casa a tineretului… acum se pare ca a ajuns loc de sinucidere…

In primul rand, cateva detalii gasiti aici. Nu stau sa povestesc exact cine este, de ce, cand, etc… ci pur si simplu sa imi pun intrebarea ca si toti cei din jurul ei… DE CE!?

De ce un copil sa se sinucida, de unde sa aiba atat curaj sau atata lasitate pentru a renunta la viata asta, oricat de buna sau rea ar fi ea?! Sinuciderea in conceptia mea este cea mai mare lasitate de pe lumea asta… Daca ni se pare viata grea, sa renuntam inseamna lasitate, nu? Nu concep starea in care un om ar putea fi in stare de asa ceva, mai ales la varsta asta.

Ei spun ca din cauza lipsei de iubire, din cauza unui dezechilibru psihic… totusi, cred ca sunt chestii pe care nimeni nu le stie cu privire la sinucigasi… adevaratele motive care poate nu apar nici in acele scrisori de ramas bun. Oare de ce oameni de o calitate superioara ajung sa se sinucida, oare de ce oamenii care sunt genii innebunesc?! Este ceva criminal in a cunoaste adevaruri? Daca este asa, as vrea sa fiu ignoranta… desi este putin cam tarziu. De ce mare parte din geniile din literatura, muzica, film, stiinte, etc ajung sa se drogheze, sinucida, moara prin vreo crasma?

Sunt chestii care depasesc puterea noastra de intelegere… din pacate. Toate aceste morti sunt triste… nu ma consider a fi foarte religioasa, insa… sinucigasii nu au parte de o ultima slujba crestineasca in Biserica, conform canoanelor bisericesti… si este oarecum normal, au renuntat/refuzat/ucis darul lui Dumnezeu… viata… cel mai de pret dar dintre toate.

Pe de alta parte, cea mai mare durere pe care mi-o pot imagina este aceea a mortii unui copil… Legea firii este ca parintii sa moara inaintea copiilor, dupa ce si-au trait viata, si nu invers… Dumnezeu sau ce divinitate ar controla chestiile astea, sa ma fereasca de asa ceva…

Revenind la sinucigasi… nu credeti ca este o dovada de lasitate?! Nu mi se pare ca ar fi vreun curaj sa te omori…

Stiu, am fost total incoerenta, ca de obicei, insa cred ca macar unii dintre voi ati inteles ceva din ceea ce vroiam sa zic.

In incheiere nu pot spune decat Dumnezeu s-o ierte si fie ca apropiatii sai sa sufere cat mai putin…

I did it! :D

I did it!

Well, let`s see… Am avut un weekend plin, relaxant, genial… ce bine este sa dansezi, sa te simti bine, sa te plimbi, sa bei un ceai bun la lumina lumanarilor din Ceainaria Cotroceni… 😀

Iar azi dimineata, ca sa inceapa saptamana bine, am aflat rezultatele examenelor ACCA din decembrie… le-am luat!!! Pe ambele, chiar si pe cel ingrozitor de Business law 😀 Si da, sunt ambitioasa dupa cum spune managerul meu, imi voi lua doua examene si in vara, chiar daca sunt sanse sa le pic, doar pentru a le termina mai repede! 😀 Abia astept!

Sper ca toata saptamana sa continue asa cum a fost weekendul trecut, asa cum a inceput azi…

Da, am terminat sesiunea foarte bine, la licenta am 10 pe prima parte, examenele de ACCA le-am luat… I DID IT !! (a se citi THEM :D).

Vienna, here i come… alone

Vienna spring

Yeap…se pare ca plec singura pana la urma… doar daca nu s-o trezi cineva peste vreo luna doua ca vrea… in fine, azi ma duc la banca sa imi fac cardurile necesare si trebuie sa trec si pe la Casa de Sanatate sa imi iau faimosul card de sanatate european.. bla-bla…

Oricum, teoretic, am un loc liber, imi iau o camera de doua persoane…. so, poate se mai trezeste cineva ca vrea pana la urma 🙂

Dar pana atunci… nu am decat sa visez la cum va fii, la plimbarile mele lungi prin oras, la multele fotografii pe care le voi face… si pana la urma, tot pe 1 mai plec, ziua mea o voi petrece acolo 😀

Cartea cea mai apropiata

Leapsa primita de la Melina:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Cartea cea mai apropiata este: Jose Ortega y Gasset – Studii despre iubire, a doua lectura.

„Captura feminitatii, in ultima analiza, nu e posedata daca nu e castigata. Prada devine rasplata. Si pentru a o dobandi, trebuie sa te faci vrednic de ea, sa te adecvezi idealului masculin care dormiteaza in femeie. Prin acest curios mecanism rolurile se inverseaza: agresorul cade prizonier.”

Observatie: jur ca astea sunt propozitiile, doar s-au nimerit foarte bine! 😀

Leapsa merge mai departe la: Adelix, Paul si Dumy. Have fun!

What men want

What men want

Ce vor barbatii…Hmmm, voi chiar credeti ca noi, femeile, nu intelegem, nu stim, nu vedem?! Well, guess what! We do KNOW! Da, stim, cel putin eu pot spune ca stiu ce vor barbatii sau ce vrea acela care este langa mine….

Insa de aici pana la a fi si de acord cu modelul sau de relatie, este cale mai lunga… Sunt de parere ca fiecare dintre cei doi parteneri ar trebui sa modifice cate ceva din perceptiile sale pentru a se intalni undeva la „mijloc”, adica… pentru a se apropia de compatibilitate. Asta in cazul in care cei doi se iubesc, atunci cand este un oarecare sentiment la mijloc. Sentimentele pot exista si fara compatibilitate efectiva, asta am inteles, insa pot disparea din cauza asta… Se poate coexista pana la un punct intr-o stare de incompatibilitate. Pana atunci cand balanta se inclina mai mult spre egoism decat spre sacrificiu, deseori este mai bun un pic de egoism.

Viziunea majoritatii barbatilor asupra relatiilor si asupra femeilor este complet gresita. Nu este ca nu intelegem mah fratilor, ci pur si simplu, ceea ce vreti voi, in mare parte, duce la plictiseala/monotonie sau pur si simplu raceala. Am intalnit atatea cazuri cu „nu imi plac apelurile”, „nu as putea face asa ceva vreodata”, „nu sunt spontan”, etc… Well, spuneti ca femeile sunt plictisitoare, ia gaditi-va, cate femei ati plictisit voi pana acum?

Personal, am stiut aproape de la inceputul „istoriei relatiilor” ce vrea cel de langa mine, la inceput a fost mai greu sa accept, apoi am incercat sa schimb, acum am renuntat… Adica, chiar daca imi este aiurea, chiar daca vreau altceva, il las pe respectivul sa „conduca” relatia, ma „adaptez” nevoilor sale (cu cerintele minime pe care le am si eu) pana cand, cu speranta in fortele divine, isi va da seama cat greseste. Si care este end-ul mai putin fericit de obicei? Well, respectivul sufera pt ca a fost fraier cand trebuia sa inteleaga mai bine despre ce este vorba, cand isi da seama ce fraier imens a putut fi.

Care este sfarsitul cel mai nefericit? Sufar si eu… iar asta ma oftica cel mai tare, deci…una dintre deciziile luate tot de curand a fost sa nu mai sufar niciodata, sa refuz a ma increde, a simti ceva pentru persoane pe care le simt „instabile” daca pot spune asa…

Mi-am dat seama in ultima vreme ca cel mai bine este sa iti fie tie bine. Nu zic sa fii complet indiferent la problemele celor din jur, insa trebuie sa ai intai grija de persoana proprie. Inainte nu pricepeam chestia asta si incercam sa ajut cat pot pe cel de langa mine…acum, cred ca este mai bine sa il las sa se dea singur cu capul de pragul de sus ca sa il vada pe cel de jos, vorba aceea.

In concluzie baietilor/barbatilor, sa stiti ca femeile stiu ce vor, nu vor plictiseala, chestie pe care o propuneti voi 😛 Iar daca vi se pare ca nu o intelegeti pe cea de langa voi, straduiti-va putin mai mult, cu siguranta este ceva BIG la mijloc, dar daca vi se da mura-n gura nu veti invata nimic niciodata… THAT`S IT!