Strange relationship

`Cause i`ve got too much love, running to my veins, go to waste…

In ultima vreme am facut oarecum o analiza a persoanelor care au fost langa mine, a prietenilor vechi si noi, a persoanelor care au fost si sunt langa mine si cand sunt nervoasa, si cand plang si vreau sa fug, si cand rad si dansez, persoane pe care le cunosc de ani de zile, cu care nu ma vad prea des, dar cu care tin legatura cat pot de mult pt ca imi dau seama cat de speciali sunt.

Doar ei, cativa, ma stiu de pe vremea cand visam la printi care sa ma iubeasca, cand credeam ca totul se poate…cand visam numai campuri cu flori pe care sa le pot culege…acum stau si imi amintesc cat de naiva eram…si inca mai sunt din pacate.

As vrea sa le multumesc fiecaruia dintre ei, dar asta o fac personal, chiar aseara mi-am amintit cat de bine este sa simti ca o relatie poate fi si stabila (de orice natura ar fi ea), ca unii oameni raman acolo in pofida trecerii timpului…pentru asta ii multumesc lui Dany, un om pe care il stiu de o groaza de vreme si ne cunoastem atat de bine, chiar daca ne-am vazut doar o data…cred ca asta face si frumusetea prieteniei noastre..eu cel putin, asa vad totul si imi amintesc cu nespusa placere de mailurile lungi pe care ni le trimiteam, vorbind despre orice, visand la orice, cunoscandu-ne…trebuie neaparat sa le recitesc.

Oricum, celor ca el le doresc sa fie mereu fericiti si imi doresc sa fie mereu langa mine, iar eu langa ei, in limita spatiului si timpului…dar, spatiu si timp care nu racesc relatia si care totusi, ne tine aproape.

Ar fi multi oameni de mentionat, dar asta o sa le zic eu personal…momentan sunt in procesul recunoasterii lor, apoi va urma perioada multumirilor…as vrea sa am mai multi bani, sa fac toate cadourile pe care le doresc, sa fac bucurii celor din jurul meu si sa aduc zambete mereu…dar este putin imposibil pentru un om de rand, nici „Dumnezeu” nu poate face asta.

 Vreau inapoi gesturile marunte care ma faceau atat de fericita, pe vremea cand aveam inca naivitatea unui copil…

Sper ca le voi avea iarasi, alaturi de el, intr-un moment in care nu ne va mai desparti timpul si spatiul…in care voi putea sa ma adapostesc in bratele lui..in fiecare noapte…in care mintile noastre vor lucra ca una, iar sufletul nostru va iubi ca unul…