Idei Creionate

„…And I will try to fix you…”

„Don’t try to fix me, I’m not broken…”

Fix me? Fix you? Fix nobody…

Revin la ideea mea ca totul este relativ si ma simt impacata cu ea, unul iubeste, altul uraste. Constientizarea relativitatii ma ajuta sa accept diferentele in orice domeniu, ma concentrez pe asta pentru ca totul sa fie mai simplu. Dar nu inteleg de ce lumea, in general, nu poate accepta relativitatea.

––––––––––––––––––––––––––––––––

” – Nu vreau sa ajung ca tata.

– Nu este buna dorinta asta, nu trebuie formulata asa, este o decizie compensatorie. Trebuie sa avem dorinte cu verbe pozitive.”

Bun, si atunci ce vreau sa ajung? Stiu ca aproape orice mi-as propune voi reusi si totusi, mi-este teama de alegerile mele tocmai pentru ca sunt ireversibile.

–––––––––––––––––––––––––––––––-

” – Nu!

– De ce?!

– Pentru ca nimeni nu merita asa ceva. Este mai bine pentru toata lumea”

Constiinta, o unealta puternica si atat de perversa, te loveste atunci cand te astepti, cand ai nevoie mai putin de o lovitura. Stii ca se va termina rau si atunci de ce sa continui?! Devii criminal chiar daca motivele crimei nu tin de tine, simplul fapt ca esti constient ca se va ajunge la crima si nu te opresti te face un criminal.

––––––––––––––––––––––––––––––––

” – Atunci cand te astepti mai putin, se va intampla.

– Nici acum nu ma astept, dar cu cat cauti mai mult un lucru, cu atat sansele de a-l gasi scad drastic.”

Alchimistul, cautarea aurului la mii de kilometri distanta in conditiile in care era chiar langa punctul de plecare. Cautarea fericirii in zari indepartate cand ea se afla langa noi. Dar oare chiar se afla langa noi?

Si daca da, ce rost mai are cautarea, cel care a inventat cautarea a fost un idiot?!

––––––––––––––––––––––––––––––––

” – Faptul ca iti recunosti defectele si greselile atenueaza impactul lor.

– Nu se poate, consecintele lor raman aceleasi, in cel mai bun caz sunt impacata pentru ca am scos la iveala fantomele din debara de la inceput. „

Si cu ce te ajuta? Nu te poti abtine, intotdeauna instictul bate orice…

Crash…boom…bang

Do you beLIEve in somethig?… It’s a lie…

Stiti sentimentul de prabusire, de cadere in gol? Stiti sentimentul de a „va cadea cerul in cap”? Si va place?

Asa credeam si eu…

Ei bine, eu nu l-am mai simtit de mult timp, dar saptamana trecuta am avut „fericita” ocazie sa il simt… iar.

Se intampla ceva cu o persoana draga, o cearta, un comportament ciudat, o decizie luata… Incerci sa eviti realitatea, incerci sa ii gasesti scuze, incerci sa eviti tocmai ceea ce te-ar durea enorm. Faci scenarii, gasesti tot felul de argumente, scuze mai mult sau mai putin adevarate doar pentru a-l salva… Hm, de fapt nu pe el incerci sa il salvezi, ci incerci sa salvezi imaginea lui din mintea/sufletul tau. Incerci cu disperare sa aperi piedestalul pe care se afla el in mintea/sufletul tau.

Si dupa un timp… te obisnuiesti, esti impacata cu ideea ca de fapt totul s-a intamplat asa cum iti imaginezi tu… Pana la un moment dat… in care afli ceva, se schimba ceva si simti ca „iti pica cerul in cap”.

Si atunci ce faci, „punctul tau de reper” de care ai tinut cu dintii atata timp este facut praf si pulbere, nu il mai poti gasi… De unde se poate cumpara un punct de reper? Aveti idee?

Da, era modelul meu de relatie, de persoana, de iubire, de multe chestii… model pe care l-am pastrat in inima si in minte mult timp, dar am fost dezamagita, s-a dovedit a fi mult mai slab decat il credeam eu… Ma rog, mai slab sau mai puternic, depinde de unde privim problema. Pe scurt, am fost pierduta si dezamagita cateva zile, m-am framantat la gandul asta…

Acum total a trecut… sper ca acel gri a disparut, cu siguranta si albastrul din inima mea a disparut, dar nah… mai bine neutru decat negativ…

Nu stiu daca ati inteles ce vreau sa spun eu aici…

Pe scurt, aveti grija pe cine luati ca model, pe cine ridicati pe piedestal, pe cine alegeti sa nu uitati… este posibil ca el/ea nici macar sa nu se fi gandit la voi in tot timpul ala, este posibil ca totul sa fi fost doar o iluzie frumoasa a unei minti plina de vise si sperante…

Nu, nu am ramas singura, el este langa mine si ma iubeste… Cu toate astea, ceea ce am scris mai sus s-a intamplat si simteam nevoia de mult timp sa scriu, dar nu am gasit minutele necesare pentru a ma reculege…

Waiting…