Dreptul la fericire

ae7b8af83e48f3883de522cbfa8b8853

Vorbeam mai demult despre Dreptul la vise, cat de important este si cum ne mentine „in viata”. Acum vreau sa ma refer putin la dreptul la fericire, un drept invocat deseori de fiecare dintre noi.

De cate ori nu ai spus: „Am dreptul sa fiu fericit(a)!” ?! Cu siguranta ai spus-o de multe ori, dar de cate ori chiar ai simtit ca asta faci, ca prin actiunile,vorbele,gandurile si sentimentele tale, iti construiesti drumul spre fericire? Poate de prea putine ori.

Fiecare dintre noi stie ca vrea sa fie fericit, este pentru multi dintre noi cea mai arzatoare dorinta, mai mult decat banii, casa etc, dar prea putini actioneaza in acest sens, prea putini sunt proactivi (asa cum se exprima seful meu) si isi iau destinul in maini.

Asa eram si eu, recunosc… imi doream sa fiu fericita, este cea mai mare dorinta a mea in continuare, dar alesesem sa ma complac in multe chestii, nu mai reuseam sa ma urnesc in drumul meu spre fericire.

Nu mai sunt dispusa sa fac asta, vreau sa fac totul pentru a fi fericita si nu mai vreau sa fac niciun compromis, iar pana acum totul merge foarte bine in aceasta privinta… 🙂

Si voua, tuturor celor care citesc aceste cuvinte, va spun sa va cautati fericirea, sa faceti totul pentru a reusi in aceasta privinta, viata este mult prea scurta pentru a va permite sa va pierdeti in detalii.

 

Dreptul la vise

the_Dream_by_AmeleeMa gandeam acum ca dreptul la vise ar trebui sa fie unul fundamental, asa cum este cel la libertate, ar trebui sa fie un drept stabilit prin Constitutia tarii, cei care iti interzic sa visezi sa fie bagati la inchisoare. De ce sa nu poti visa? Visele nu te obliga la nimic, doar te fac sa te simti mult mai bine, iti sustin moralul, viata este mult mai roz atunci cand visezi.

Ar trebui sa avem in fiecare zi o pauza de visat obligatorie prin lege, 30 minute de vise pe zi ne pot ridica atat de mult moralul cazut la pamant.

Stiti vorba aia: „daca intotdeauna copiii si-ar fi ascultat parintii, acum am fi trait inca in pesteri”… Ei bine, eu cred ca este valabila si pentru vise, daca omul nu ar fi visat (sa zboare, sa ajunga pe Luna, sa atinga fundul oceanului s.a.m.d.) nu am fi ajuns unde suntem acum, nu am fi reusit nimic.

 Nu v-ati gandit niciodata la faptul ca daca nu visati, poate nu erati acum aici?

Visele ne mentin in viata, exact ca aerul, nu cred ca speranta moare ultima, visele mor ultimele… visele sunt sustinute de speranta, cata vreme vom spera, vom avea si vise. Si, in plus, de ce nu am visa?! Nu ne costa nimic!! Ce pierzi daca visezi? Te deprima realitatea prin comparatie cu visele? Atunci inseamna ca nu esti fericit, inseamna ca ceva lipseste, inseamna ca trebuie sa mai cauti, inseamna ca trebuie sa mergi mai departe.

Am avut o perioada indelungata in care din diverse motive nu am mai putut visa, nu m-am mai putut entuziasma si a fost vina mea pentru ca m-am complacut in aceasta situatie. Nu mai credeam ca se poate, nu mai credeam in nimic, iar acum simt cum imi recapat incet, incet speranta, increderea, visele, exact in ordinea asta… si totul este atat de bine…