In ultima vreme m-am gandit mai mult la mine si mai putin la ceilalti… am realizat ca este o realizare foarte mare sa ma cunosc pe mine, astfel voi putea sa imi exploatez la maxim capacitatile si sa ma controlez mult mai bine in anumite situatii, evident spre folosul meu.
Este foarte greu sa ne recunoastem noua un defect sau ceva care nu ne place la noi, dar cu atat mai greu este sa recunoastem cu voce tare, altora, chestiile care ne framanta si care noua ni se par… sa zicem „rusinoase”.
Da, am recunoscut multor oameni apropiati mie chestii pe care le tin in mine de multa vreme, mi-am recunoscut mie anumite lucruri si am invatat multe despre mine in ultima luna (aproximativ) iar asta ma ajuta enorm…
Am recunoscut ca inca nu am trecut pestr amintirea unei anumite persoane, dar ca imi doresc sa o fac, vreau sa il „ucid’… Recunosc ca, in mod indirect, amintirea lui a ranit niste oameni in ultima vreme, inclusiv pe mine. Recunosc ca din cauza asta nu am dormit bine de multe ori si multe din zilele mele au fost gri. Recunosc ca tot datorita acestor sentimente m-am cufundat fie in invatat, fie in munca, ceea ce nu a fost complet „daunator” mie…
Recunosc ca sunt ghidata de „sclipire” in prima parte a unei relatii, mai ales cand cunosc pe cineva nou (de sex masculin). Si sunt constienta ca acea sclipire nu rezista in timp, este doar atractia de inceput, entuziasmul. Asta incerc sa fac acum… nu mai simt acea sclipire, nu cred ca o voi mai simti vreodata, dar tocmai asta ma impinge sa fiu mai rationala si sa ma gandesc un pic mai mult la mine si la ce imi trebuie…
Imi trebuie in primul rand liniste… liniste si niste brate care sa ma poata tina si atunci cand vreau sa fug.
Dupa cum am recunoscut astazi cuiva, cand nu sunt in apele mele sunt de neimpacat… nimeni si mai nimic nu imi intra in voie, simt nevoia sa fiu singura, sa imi ling ranile, iar daca cineva intervine sunt destul de violenta, exact ca o pisica atunci cand scuipa si zgaraie… Stiu, nu este frumos din partea mea, dar este ceva ce a intrat in reflex, trebuie doar sa fie cineva care sa stie cum sa „abordeze” problema…
Este greu sa recunosti ca ai gresit fata de un prieten, este greu sa recunosti ca ai pierdut inca un prieten, dar cu toate astea, este mai greu sa vezi ca nu poti castiga unii noi…
Este greu sa simti o lupta in tine intre bine si rau, intre rational si sentimental, intre vechi si nou, intre prezent si trecut…